Viața româncelor după ce 8 martie trece. De la violență în familie, la cratiță și mătură

Peste 100 de flori însoțite cu numele a tot atâtea femei ucise de parteneri sau părinți în România ultimilor ani au fost depuse, de 8 martie, în fața Ministerului Justiției, în cadrul unei campanii inițiate de mai multe organizații feministe din România care doresc să atragă atenția asupra nedreptăților cotidiene pe care femeile din țara noastră le îndură.

Militantele au ales Ministerul Justiției în contextul în care modificările legislative care să ofere o protecție sporită femeilor care sunt victime ale agresiunilor în familie sunt blocate de mai mulți ani de această instituție.

Evenimentul a încununat o campanie începută de ONG-ul Feminism România la începutul lunii – ”Mulțumesc pentru flori, dar vreau respect” prin care s-a atras atenția că gesturile convenționale de apreciere a femeii de 8 martie nu spală tratamentul la care acestea sunt supuse în restul anului.

ONG-ul a atras atenția că violența la care sunt supuse femeile în România a atins cote alarmante, iar răspunsul statului este încă unul ineficient.

#PayMeToo. Campanie inedită, declanșată de membrele Parlamentului britanic

Un bărbat şi-a sechestrat şi bătut soţia şi cei patru copii timp de două săptămâni

Alte teme reclamate au ținut de rolul rezervat femeilor în România – îngrijitoare de copii și de casă sau rezervarea pentru acestea a slujbelor mai slab plătite.

Violența domestică, între raportări și estimări

Statisticile poliției din ultimii șapte ani arată că în jur de 150 de femei sunt ucise în fiecare an de către soț sau partener, în România.

Doar în prima jumătate a anului trecut au fost 8.926 de sesizări privind infracțiunea de lovire și alte violențe săvârșite în familie, la nivel național.

În aceeași perioadă au fost reclamate 81 de cazuri de viol în famile, comis fie de partener fie de tată.

Datele reflectă doar cazurile în care există o reclamație, o situație destul de rară din cauza stigmatului pe care recunoașterea abuzului îl aduce, susțin organizațiile feministe.

Un studiu realizat de Agenția Europenă pentru Drepturi Fundamentale arăta, însă, că o româncă din patru suferă cel puțin odată în viață un abuz fizic sau sexual din partea unui partener, însă majoritatea aleg să nu depună plângere.

ONG-urile militează de mai mulți ani pentru ușurarea procesului de acordare a ordinelor de restricție agresorilor, însă eforturile au fost mereu blocate la Ministerul Justiției.

În prezent, un astfel de ordin poate fi obținut doar prin hotărâre judecătorească. Statisticile arată că de la comiterea agresiunii și până la înfățișarea în fața judecătorului, pentru obținerea ordinului de restricție, trec în medie 10 zile.

ONG-urile au cerut ca un ordin de restricție temporar pentru agresor să poată fi emis de către agentul de poliție care intervine la un caz de agresiune în familie, însă procedura nu a fost admisă de Ministerul Justiției.

România, pe ultimul loc în UE la capitolul egalitate de gen

Indexul egalității de gen, realizat la fiecare doi ani de către Institutul European pentru Egalitatea de Gen (EIGE) a plasat țara noastră de fiecare dată pe ultimul loc.

Indexul arată că cea mai mare diferență dintre femei și bărbați, în România, apare la timpul alocat activităților casnice, femeile petrecând, în medie, două ore în plus făcând treburi casnice față de bărbați.

De altfel, un sondaj IRES recent arăta că, atunci când românii se raportează la rolul femeii în societate, cei mai mulți îi atribuie acesteia sarcina de a avea grijă de familie și de a fi harnică.

Într-o mai mică măsură repondenții considerau că o femeie trebuie să aibă pasiuni sau să fie independentă.

Indexul EIGE plasează România pe ultimul loc și la capitolul putere de decizie, remarcând faptul că femeilor din țara noastră le sunt rezervate, de regulă, slujbe prost plătite, mai degrabă de execuție decât de decizie.