Femeile din România, lăsate de stat la mila agresorilor din familie. Legea actuală nu le scapă de bătaie decât dacă sunt pe targă

O tanara afiseaza mesajul "Asa eram imbracata cand m-a atacat!", in timpul unui mars prin care se condamna toate formele de violenta impotriva femeilor, organizat de Reteaua pentru prevenirea si combaterea violentei impotriva femeilor, in Bucuresti, sambata, 15 octombrie 2016. ANDREEA ALEXANDRU/MEDIAFAX FOTO

Numai în primele trei luni ale acestui an, 27 de femei au fost ucise în urma unei agresiuni comise de un partener sau de tată. În primul semestru din 2016, aproape 9.000 de femei au reclamat un caz de violență domestică.

Un marș împotriva nepăsării autorităților când vine vorba de agresiunile la care sunt supuse femeile, cel mai frecvent în familie, a fost organizat, sâmbătă, în București, adunând peste 400 de persoane. Numărul pare mic, dată fiind amploarea fenomenului, însă organizatorii, Rețeaua pentru Prevenirea și Combaterea Violenței împotriva Femeilor, spun că participarea a fost una importantă, mai mare ca la edițiile trecute.

”Organizăm astfel de marșuri din 2011. La început strângeam în jur de 150 de persoane. De data aceasta am fost în jur de 400”, spune Mihaela Săsărman, de la Asociația Transcena, care se ocupă de asistența pentru victimele agresiunilor.

8.926 au cerut ajutor la 112 în prima parte a anului

În primele șase luni ale acestui an, potrivit Inspectoratului General al Poliției Române, 8.926 de apeluri la 112 au raportat un act de violență petrecut în familie – o medie de 50 de cazuri pe zi. Cele mai multe victime au fost femei, agresate fie de partener, fie de tată. 81 de cazuri au inclus și violul, în 21% din cazuri agresorul fiind partenerul, iar în 44% din cazuri, agresorul fiind tatăl.

Potrivit Rețelei pentru Prevenirea și Combaterea Violenței împotriva Femeilor, numărul de cazuri raportate este departe de a reprezenta numărul real de cazuri de violență domestică prin care trec femeile în România. Un studiu al Agenției Europene pentru Drepturi Fundamentale arăta, în 2014, că o femeie din patru din România a fost, cel puțin odată în viață, agresată sau abuzată sexual de un partener. Tot în 2014, numărul cazurilor de violență domestică raportat de IGPR era de peste 40.000.

Printre participantele la marș s-a numărat și cântăreața Alexandra Stan

Mars anti-violenta

Femeile, lăsate de Poliție la mila agresorului

Organizațiile nonguvernamentale care militează pentru reguli mai bune în protecția victimelor spun că statul se dovedește a fi ineficient în combaterea fenomenului violenței domestice.

Potrivit legislației actuale, în cazul în care o femeie bătută de partener cheamă poliția, agenții nu-l pot reține pe agresor decât dacă victima este în stare foarte gravă. Femeia poate, teoretic, cere să fie dusă într-un adăpost pentru victimele violenței domestice, însă aici intervine problema infrastructurii. Adăposturile sunt rare – 20 de județe din țară nu dispun de așa ceva. De cele mai multe ori, femeile bătute rămân închise în casă cu agresorul, chiar și după intervenția poliției.

O altă hibă a legii, semnalată de ONG-uri, este că în cazul femeilor de peste 18 ani, autoritățile nu se pot sesiza din oficiu, fiind necesară plângerea penală din partea victimei. Cu alte cuvinte, chiar dacă un medic sau un asistent social constată rănile provocate de o agresiune, o anchetă penală va fi inițiată doar dacă victima are curajul de a-și ”turna” partenerul.

Ce vor ONG-urile să se schimbe

Organizațiile care militează pentru drepturile victimelor violenței domestice au cerut în mod repetat schimbarea legislației. Acestea solicită posibilitatea emiterii unui ordin de interdicție de către polițiști, în momentul în care constată un caz de violență domestică. Ordinul de interdicție l-ar obliga pe agresor să stea departe de victimă până când aceasta are timpul necesar de a face demersurile pentru emiterea unui ordin de protecție pe termen mai lung.

În prezent, ordinul de protecție poate fi emis doar de o instanță judecătorească, o procedură care durează, în medie, 30 de zile. Din 1.771 de cereri de emitere a unui ordin de protecție, depuse în perioada octombrie 2014 – martie 2015, doar 41% au fost admise de judecători. Asta în condițiile în care poliția nu are o procedură clară de monitorizare a agresorilor asupra cărora a fost emis ordinul.

Rețeaua pentru Prevenirea și Combaterea Violenței împotriva Femeilor a discutat despre oportunitatea ordinului de interdicție cu Ministerul de Interne, Ministerul Justiției și Ministerul Muncii și Protecției Sociale, însă nu a reușit să primească o poziționare fermă din partea autorităților.

”Este încă o negociere în ceea ce privește ordinul de interdiție. Noi am discutat separat și cu Ministerul de Interne și cu Ministerul Justiției. În prezent, a rămas ca Ministerul Muncii și Protecției Sociale să medieze discuțiile dintre Justiție și Interne”, spune Mihaela Săsărman. ”Problema polițiștilor este că au nevoie de un cadru legal ca să dea un ordin de interdicție imediat ce s-a constatat fapta. În prezent, ordinul de interdicție are legătură și cu Codul Civil și cu Codul Penal. Este necesar o punere în acord a legislației de către Ministerul Justiției”, adaugă aceasta.

ONG-urile mai solicită și introducerea de brățări electronice pentru agresoriii împotriva cărora s-a emis un ordin de protecție, care să avertizeze automat poliția dacă acesta se află în apropierea victimei. De asemenea, acestea solicită înființarea de centre la unitățile de primiri urgență specializate în tratarea femeilor care au fost victima unui abuz sexual.

Citește șiNe indignăm și noi mai cu talent?

loading...
VEZI COMENTARII