Ministrul Educaţiei: Vrem programe şi manuale simplificate, profesori pregătiţi, pentru că plecăm de la un mare adevăr: copiii se plictisesc la şcoală – INTERVIU

Ministrul Educaţiei, Pavel Năstase, a declarat, într-un interviu acordat agenţiei de presă News.ro, că se vrea o schimbare simultană pentru tot învăţământul preuniversitar, programe şi manuale simplificate, profesori pregătiţi, pentru că plecăm de la un mare adevăr: copiii se plictisesc la şcoală. El mai susţine că pentru liceu nu este nevoie de admitere, deoarece învăţământul este obligatoriu, iar elevii admişi cu medii sub cinci ar putea fi evaluaţi, le-ar putea fi descoperite aptitudinile şi apoi ar putea fi îndrumaţi spre învăţământul dual, ucenicie la locul de muncă. Nici la facultate admiterea nu mai este o soluţie viabilă decât pentru anumite domenii, calitatea învăţământului superior fiind dată de cel preuniversitar, potrivit ministrului.

Prioritatea ar fi ca toată lumea să susţină schimbările din învăţământul preuniversitar, respectiv ca, într-un an, să fie reduse şi modernizate programele şi manualele şcolare şi totodată pregătiţi profesorii să poată preda după noile programe, precizează Pavel Năstase. O altă prioritate văzută de ministru este realizarea unei noi clasificări a universităţilor şi ierarhizarea programelor de studii, precum şi acreditarea şcolilor doctorale.

Ministrul Educaţiei explică, într-un interviu pentru News.ro, cum vor putea fi realizate toate aceste proiecte.

Prezentăm integral interviul acordat de ministrul Educaţiei, Pavel Năstase, agenţiei News.ro:

MEN: Rata finală de promovare în a doua sesiune a examenului de Bacalaureat este de 29,7%,…

Ministrul Educaţiei: Avem o criză de scriitori de manuale

Reporter: Care este stadiul noilor programe şcolare pentru clasele V-VIII, pentru că este ceva întârziere?

Pavel Năstase: Programele şcolare pentru gimnaziu sunt în mare întârziere pentru că ceea ce facem noi acum, adică aprobarea lor prin ordin de ministru, trebuia să se facă în luna noiembrie, anul trecut. Dar s-a întârziat această activitate şi am reuşit  ca, în ultimele trei săptămâni, împreună cu Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei (ISE), care se ocupă de această activitate, împreună cu grupurile de lucru şi cu comisiile naţionale de evaluare a acestor programe, să ajungem într-un punct astfel încât în câteva zile programele şcolare pentru gimnaziu să fie finalizate şi aprobate prin Ordin de ministru.

Reporter: Vor dispărea scritorii români clasici şi se va pune accentul pe lecturi la modă, spre exemplu Harry Potter?

Pavel Năstase: Au fost mai multe puncte de vedere nu numai pentru Limba şi literatura română, ci şi pentru alte discipline care sunt prevăzute în planul-cadru. Toate acestea au venit în urma dezbaterilor publice pe care le-am avut. Fiecare programă şcolară este coordonată de un inspector de specialitate din partea Ministerului Educaţiei Naţionale şi un altul din partea ISE. Programa este constituită de un grup de lucru la nivel naţional, profesori în domeniul disciplinei respective. În plus, am avut programate mai multe întâlniri, prima cu reprezentanţii Academiei Române, cu organizaţii neguvernamentale care se ocupă de educaţie, cu editurile care se ocupă de manualele aferente programelor, dar forma finală va fi publicată curând. Nu cred că se pune problema dispariţiei clasicilor. Să aşteptăm decizia experţilor.

Subiectele pentru olimpiadele judeţene, realizate de un grup de lucru la nivelul ministerului

Reporter: Olimpiadele de la limba şi literatura română şi de la limba engleză au stârnit controverse. Abordează cumva ele noul stil al viitoarelor programe de gimnaziu? Credeţi că profesorii puteau să se gândească mai mult atunci când au formulat subiectele?

Pavel Năstase: Cred că profesorul, când construieşte subiectul respectiv, are libertatea să aleagă. Acele subiecte au fost în concordanţă cu programele şcolare, cu regulamentul olimpiadei. Sigur că, poate, subiectele nu sunt atât de relevante, mă refer la tematică şi la contextul în care a fost folosit acest cuvânt, “denunţ”, pentru subiectul respectiv. Cred că se găseau şi alte teme mult mai interesante, mai importante şi mai educative pentru elevii care participau la un asemenea concurs, dar a fost alegerea profesorilor respectivi şi am văzut chiar un comentariu al elevei care s-a clasat pe primul loc la olimpiada de Limba şi literatura română, care a spus că a apreciat în mod deosebit subiectul şi nu crede că este cazul de dezbateri în presă. Totuşi, pentru a evita astfel de discuţii sau alte situaţii, şi nu pentru a opri iniţiativa profesorilor la olimpiadele naţionale, vom construi aceste subiecte la nivelul ministerului, pentru anul 2017-2018.

Reporter: Se poate spune că se îngrădeşte libertatea profesorilor prin constituirea unui grup de lucru la nivel central, la Ministerul Educaţiei Naţionale?

Pavel Năstase: Va fi un grup de lucru în care vor fi prezenţi şi profesorii responsabili de acea disciplină la nivel judeţean. Deci, un set de subiecte vor fi realizate de profesorii responsanbili pe disciplină din judeţe. Apoi, la minister vor fi selectate subiectele pentru olimpiadă din aceste subiecte la care au participat şi responsabili pe disciplina respectivă din fiecare judeţ şi municipiul Bucureşti. Altă precizare: doar pentru română, engleză şi ştiinţele sociale,  subiectele erau făcute la nivel judeţean, restul erau realizate la nivel naţional.

Prea multă materie în programă, manuale supraîncărcate

Reporter: Cum poate fi recuperat decalajul de peste un deceniu, despre care vorbeaţi recent, dintre şcoala românească şi aceea din restul Uniunii Europene, nici nu vorbesc de America?

Pavel Năstase: Sunt mai multe acţiuni, care sunt dependente de noi, de exemplu de factorul de decizie, Ministerul Educaţiei Naţionale. Nu putem să ne plângem toată ziua că nu avem educaţie de calitate şi să nu putem să facem ceva. Cred că este la-ndemâna noastră. O  primă măsură pe care o voi lua este revizuirea în totalitate a programelor şcolare, care acum se aplică la clasa a V-a. Dar, în ce stadiu suntem noi acum? Avem programe şi manuale şcolare noi pentru învăţământul primar, suntem conform graficului la clasa a V-a, deci am intrat în gimanziu. Dacă am făcut manuale pentru învăţământul primar, apoi producem pentru gimnaziu şi apoi pentru liceu, deja intrăm într-un orizont de timp prea mare, iar ceea ce am făcut acum opt ani nu mai este valabil. Eu aş merge pe o abodare simultană. Plecăm de la programele-cadru, programele şcolare şi manuale, dar într-o abordare simultană pentru întreg sistemul. Astfel încât să putem trage nişte concluzii prin comparaţii cu ceea ce se întâmplă în alte ţări considerate performante astăzi, cum sunt Finlanda, Japonia. Avem multiple surse de inspiraţie şi avem resurse cu care să punem în funcţie un asemenea proiect. Astfel încât, în maxim un an de zile, să vorbim de aceste programe şcolare noi, de la clasa întâi la a XII-a, dar şi manuale coroborate cu programa. Noi am făcut nişte manuale noi, I-IV, dar avem noi un feedback din partea profesorilor, a elevilor? O să vedem că sunt păreri pro şi contra, dar trebuie ca specialiştii în educaţie să se ocupe de acest subiect. Vrem această schimbare simultană pe toată şcoala pentru că plecăm de la un mare adevăr, de la realitate, aceşti copii se plictisesc la şcoală. De ce se plictisesc la şcoală? Pentru că avem prea multă materie în programă şi manuale supraîncărcate şi atunci trebuie să lucrăm la simplificarea lor. Trebuie să punem accent, în primul rând, pe gândirea copiilor, mai ales în învăţământul primar şi mai puţin pe capacitatea lor de a memora.

“De ce să nu învăţăm mai degrabă în joacă?”

Reporter: Altfel spus, în concordanţă cu noile preocupări ale copiilor, cu mediul în care trăiesc?

Pavel Năstase: Sunt două dimensiuni. În primul rând plecând de la dimensiunea europeană, pentru că vorbim de testele PISA, la care şi noi participăm şi nu prea avem rezultate bune, chiar dacă am făcut progrese. La nivel european, există un cadru al competenţelor, pentru învăţământul preuniversitar şi eu sunt convins că şi programele pentru clasele I-IV au plecat de la aceste competenţe, dar noi trebuie să plecăm de la lucruri foarte simple. Copiii la vârste mai  fragede sunt în general înclinaţi spre a obţine aptitudini din activităţi practice şi mai puţin de învăţare. Ei preferă să se joace, să facă vizite, să se joace cu alţi copii, să înveţe unii de la alţii. Aceste acţiuni le aduc lor acele aptitudini care să-i ajute să le dezvolte gândirea. În programele şcolare şi în manuale avem foarte multe componente care înseamnă multe cunoştinţe şi nu marşăm pe partea practică, care le-ar aduce aptitudinile de care au nevoie şi pentru care creierul lor este predispus. Ce se întâmplă în învăţământul primar? Copiilor le este frică să meargă la şcoală pentru că doamna învăţătoare, profesoară, le dă imediat test. De ce aşa? De ce să nu învăţăm mai degrabă în joacă? Îmi doresc foarte mult manuale simplificate, faţă de cele existente, ca şi volum, iar ceea ce va rămâne să fie de calitate. Plecăm de la un set de competenţe stabilit la nivel european, pe care le-am adoptat în România şi nu de la oameni, nu de la autori de manuale sau nu de la profesori sau specialişti care fac programa şcolară. Trebuie revizuit programul-cadru, să vedem dacă setul de discipline care sunt prinse acum în programele şcolare sunt necesare pentru nivelul respectiv. Când intrăm pe conţinut intrăm pe programele şcolare. Cei din grupul de lucru trebuie să înţeleagă că  trebuie să respectăm competenţele şi nu ceea ce ştie fiecare în parte să predea mai bine şi să pună în aceste programe şcolare. Suntem într-un adevărat laborator, în weekendul respectiv am adus un profesor din Bucureşti, unul din Ilfov, care, împreună cu specialiştii de la ISE, au citit din nou aceste manuale. Deci am adus beneficiarii manualelor să le evalueze.

Noi criterii de selecţie a manualelor: 85 la sută calitate, 15 la sută preţ

Reporter: Luaţi în calcul să reveniţi la un singur editor pentru cartea şcolară, se vorbea despre Editura Didactică şi Pedagogică?

Pavel Năstase: Pentru a recupera întârzierea am avut trei-patru întâlniri cu editurile, acum una finală şi i-am rugat să înţeleagă că trebuie să avem manuale înainte de începerea şcolii. În anii precedenţi nu au fost produse la timp. Înseamnă o mare problemă. Vreau să rezolv această problemă căreia îi dau prioritate zero. Am redus de la şase luni la o sută de zile timpul pentru a produce manualele. Am umblat pe calendar pentru ca ele să fie produse în timp util pentru a fi gata la începerea şcolii. Am schimbat criteriile. Până acum, criteriul de selecţie era preţul cel mai mic şi veneau cu preţuri de dumping şi, implicit, manuale care nu erau de calitate. Am introdus criteriul de calitate, acesta are ponderea cea mai mare. 85 la sută calitate şi un 15 la sută preţul. În plus, preţul final al manualului se va stabili în funcţie de cerere. Pentru că şcolile vor decide care manual va fi folosit în şcoală. Manualele primesc un vot din partea şcolilor şi în funcţie de numărul de exemplare, preţul va fi stabilit pe tranşe. Preţul unei cărţi este dependent de tiraj. Dacă va avea un tiraj mai mare, preţul va fi mai mic. Dacă va fi un tiraj mai mic, preţul va fi mai mare. În programul de guvernare este prevăzută legea manualului. Aşa că anul acesta vom avea manuale noi la clasa a V-a, realizate după programele pe care le-am filtrat şi despre care cred că sunt mai bune.

Reporter: Se reduce programa, dar profesorii dau încă multe teme, găsind subterfugii. Ce se poate face?

Pavel Năstase: Elevii sunt elevi. Ordinul privind reducerea numărului de teme este binevenit, dar greu de urmărit, de implementat. Copilul, după ce vine acasă, ar trebui să mai înveţe cam două ore, ca să-şi rezolve temele. Este o părere personală. Cred că în afara şcolii ar trebui să facă activităţi extraşcolare, să viziteze un muzeu, să mergă la un club sportiv, la bibliotecă, la muzică, unde îşi poate completa cunoştinţele şi aptitudinile. Vrem să implementăm programul “Şcoală după şcoală”. Vom face şi evaluarea programului “Masa caldă”. Copilul ar putea să rămână în şcoală, unde face cele două ore de teme, iar apoi face alte activităţi, ar ajuta şi părinţii. Ar aduce o marjă de plusvaloare.

Părinţii, primii evaluatori ai şcolilor private

Reporter: Este echitabil ca şcolile private să primească bani de la stat, pentru că banii urmează elevul, dar să menţină taxele la acelaşi nivel?

Pavel Năstase: Este echitabil. Educaţia de calitate costă. Într-o şcoală privată se aplică ceea ce ne dorim, învăţământul centrat pe elev. Sunt mai multe cadre didactice, lucrează cu puţini copii, nu o clasă de 25. În Anglia, elevii într-o clasă sunt pe trei niveluri, iar titularul are trei asistenţi, pentru fiecare categorie şi care lucrează cu ei în plus. De aceea este important acel after school. Fiecare lucrează cu grupa lui. Plus că elevii trebuie educaţi ca să înveţe unii de la alţii. Am văzut acolo ceva extraordinar. Elevii de clasa a V-a îi  învăţau pe cei de a IV-a, spre exemplu, tabla înmulţirii. I-am întrebat, erau şi români printre ei şi mi-au spus că îi învaţă tabla înmulţirii. Este foarte plăcut, copiii mari au o preocupare, cei mici se simt mai apropiaţi de colegii lor şi învaţă chiar mai uşor. Revenind la şcolile private, sigur, orice lucru are preţului lui, educaţia de calitate are preţul ei. Părinţii sunt primii evaluatori ai acestor şcoli.

Reporter: Există o strategie privind selectarea cadrelor didactice pentru că se înmulţesc reclamaţiile privind agresiunile acestora?

Pavel Năstase: Trebuie să lucrăm mai mult în sensul selecţiei cadrelor didactice, pentru că noi avem liceele pedagogice, dar nu sunt foarte atractive. Ar trebui ca sursa de instruire în sistemul de învăţământ să fie aici. Cadrele didactice trebuie să urmeze formarea continuă. Degeaba fac manuale noi, dacă nu pregătim şi profesorii. Cei care au făcut programele să pregătească profesorii.

Examen de admitere la ASE, mai slab decât examenul de bacaluareat

Reporter: Aţi fi de acord cu reintroducerea concursului de admitere? Acum sunt admişi în liceu zeci de mii de elevi cu medii sub 5, unele chiar 2 şi 3. Ce se poate face pentru aceşti elevi, pentru care timp de patru ani nu s-a putut face nimic să ajungă măcar la media 5?

Pavel Năstase: Legislaţia spune că învăţământul este obligatoriu până în clasa a zecea. Apoi avem examen naţional care contează 80 la sută, cei de la vocaţional dau anumite probe. Soluţia pentru cei cu medii mai mici ar fi învăţământul profesional dual. Dar cum? În primul rând, să le fie evaluate aptitudinile şi apoi să fie îndrumaţi spre meseria care li se potriveşte. Contează mai mult aptitudinile decât notele. Vor ieşi meseriaşi buni. Învăţământul dual nu se formează în abstract, se formează pe meserie, pe ofertă. Metoda cea mai directă, angajat şi plătit. El intră în câmpul muncii, iar angajatorul îl formează aşa cum vrea el, pentru ce are el nevoie.Trebuie să găsim şi măsuri fiscale să reducem din impozit, pentru a stimula firmele să-i califice pe tineri. Iei trei oameni, îi certifici tâmplari, fabricile de mobilă nu au tâmplari, apoi nu mai avem instalatori, croitori, nu mai avem nimic, o să ajungem să importăm. Cred că pentru asta învăţământul dual este o soluţie.

Reporter: Admiterea la facultate fără concurs a scăzut calitatea învăţământului superior, dar au fost menţinute catedrele. Aţi susţine revenirea la concurs?

Pavel Năstase: Rezultatele din învăţământul superior sunt dependente de rezultatele din preuniversitar. Vreau să vă spun că atunci când am ajuns rector, în 2012, la ASE, la cererea profesorilor, dar şi a studenţilor, am reintrodus concursul pentru că toţi spuneau că a scăzut calitatea. Am dat examen de admitere, dar înainte am asigurat pregătire cu elevii care urmau să vină la ASE, din resurse proprii. Am avut peste 1.000 de elevi care veneau la pregătire, din Bucureşti şi zonele limitrofe. Îi pregăteam la matematică, economie şi geografie şi chiar limbi moderne. S-au cheltuit nişte bani, dar rezultatul nu a fost cel pe care l-am scontat. De ce? Examenul nostru de bacalaureat este unul serios acum. Eu a trebuit să repet un examen de admitere la ASE care era mai slab decât examenul de bacalaureat. Nu puteam să le cer la admitere decât tot matematica pe care au dat-o la bacalaureat, tot economia pe care o făceau cei din liceele economice, tot geografia pe care au dat-o la bacalaureat. Am avut mari probleme şi am schimbat decizia şi am revenit la eseu. Pentru că promovabilitatea la bacalaureat este puţin peste 60 la sută. Atunci mai are sens să organizăm concurs? Nu mai aveam nici candidaţi, i-a speriat concursul, atâta timp cât în jur toţi nu dau examen, nu este o măsură. Este o soluţie pentru cei de la vocaţional.

Actuala clasificare a universităţilor, depăşită

Reporter: Sunt tineri care ar vrea să revină în ţară, dar echivalarea pregătirii este dificilă, iar oferta pieţei muncii nu concordăcu pregătirea lor. De fapt, neconcordanţa între pregătirea tinerilor şi piaţa muncii o resimt şi tinerii abolvenţi. Ce soluţii aveţi pentru ei?

Pavel Năstase: Cred că echivalarea nu mai este o problemă, pentru că acum se face la nivelul fiecărei universităţi. Da, locurile de muncă pot fi o problemă. Legat de piaţa muncii, în noul nomenclator al specializărilor, au dispărut 18 specializări, deci piaţa reglează acest lucru. Nu sunt cereri în piaţă, univeristăţile renunţă la specializările respective.

Reporter: Ce vă nemulţumeşte cel mai mult în învăţământul românesc?

Pavel Năstase: Problema cea mai complicată este învăţământul preuniversitar. O şcoală funcţionează bine dacă ai‚ în primul rând, resursa umană pregătită. Am discutat cu ministrul finlandez. A spus: “Sunt câteva condiţii: 1 – nu trebuie să se amestece politicul în şcoală, 2 – manuale bune şi profesori buni”. În Finlanda, profesorii sunt foarte bine plătiţi. Absolvenţii noştri care rămân în învăţământ nu sunt cel mai bine pregătiţi, găsesc un loc foarte bine plătit în business. De aceea trebuie să alocăm resursele diferenţiat. Trebuie să facem o nouă clasificare a universităţilor, acesta este depăşită, este din 2011. Vrem să facem această clasificare a universităţilor şi ierarhizare a programelor de studii. În acest sens, pe 15 martie am chemat rectorii şi preşedinţii senatelor universitare pentru a discuta legea educaţiei naţionale, este nevoie de o nouă lege, clasificarea universităţilor şi ierarhizarea programelor de studii. Şi mai avem acreditarea şcolilor doctorale cu care suntem în mare întârziere. Dacă toată lumea înţelege că trebuie să facem aceste lucruri este bine. (News.ro)