Planurile combaterii violenței în familie, asumate de România prin semnarea convenției de la Istanbul, anul trecut, au rămas la nivel de proiect din lipsă de bani și voință politică.
Finanțarea centrelor pentru găzduirea victimelor nu a fost aprobată, iar modificările legislative care să ușureze intervenția polițiștilor în cazurile de agresiune în familie nu au fost implementate, considerându-se că nu există un fundament pentru modificarea Codului Penal.
Unul dintre angajamentele luate de guvernul Cioloș a fost, în 2016, aprobarea unor Programe de Interes Național (PIN) care prevedeau înființarea în fiecare județ a cel puțin unui adăpost pentru victimele violenței domestice, precum și centre de consiliere pentru victime, dar și pentru agresori.
Proiectul presupunea un buget de două milioane de euro pentru 2017 și de 1,3 milioane de euro pentru 2018.
Planul a fost însă respins, la sfârșitul anului, de Ministerul de Finanțe, considerându-se că este prea scump.
În prezent există zece județe în România unde nu există niciun astfel de centru, iar cele deja înființate se confruntă cu o subfinanțare cronică, fiind practic necunoscute din lipsa bugetului de promovare.
”Avem în plan să continuăm discuțiile prin care să promovăm adoptarea Programelor de Interes Național cu actualul Guvern. În prezent nu există fonduri pentru aceste adăposturi care să poată fi accesate de urgență sau care să poată fi disponibile în următoarele trei luni. Un astfel de plan ar fi asigurat un acces la fonduri”, a declarat președinta asociației Transcena, Mihaela Săsărman, pentru Vocea.biz.
Transcena este unul dintre ONG-urile care fac parte din Rețeaua pentru prevenirea violenței împotriva femeilor (VIF). VIF a publicat o scrisoare deschisă prin care solicită noului guvern să respecte obligațiile asumate de România prin Convenția de la Istanbul care se referă la combaterea violenței domestice.
Rețeaua pentru prevenirea violenței împotriva femeilor a avut, anul trecut, mai multe întrevederi cu autoritățile, solicitând ca Legea 217/2003 privind prevenirea și combaterea violenței în familie să fie modificată.
ONG-urile spun că obținerea unui ordin de restricție împotriva unui agresor din familie, care în prezent se poate face doar la Tribunal, este o procedură de lungă durată – statisticile arată că este nevoie, în medie, de 10 zile.
Din 1.771 de cereri de emitere a unui ordin de protecție, depuse în perioada octombrie 2014 – martie 2015, doar 41% au fost admise de judecători.
ONG-urile solicită ca ordinul de restricție să poată fi emis imediat de polițiști, atunci când se constată actul de agresiune.
De asemenea, se solicită monitorizarea agresorului de către poliție, după emiterea ordinului de restricție, o procedură care în prezent nu este reglementată.
Solicitările ONG-urilor au fost până în prezent ignorate, pe motiv că nu există o fundamentare serioasă pentru modificarea legii.
”Privind modificarea Codului Penal, am avut o întâlnire cu un grup de consilieri ai Ministerului Justiției. Concluzia a fost că nu există o fundamentare serioasă pentru schimbarea legii. Cazurile de agresiune sau chiar de omor constatate nu ar reflecta un defect legislativ, ci unul de implementare”, spune Mihaela Săsărman.
Potrivit Ministerului Public, 27% din cazurile de omor înregistrate în anul 2015 au fost comise de un membru al familiei.
La poliție s-au raportat 15.933 de cazuri de lovire și alte violențe în familie.
În primele trei luni din 2016, 27 de femei au fost ucise de partener sau de tată. În primul semestru din 2016 se înregistraseră aproape 9.000 de plângeri pentru violență domestică.
Pe de altă parte, doar 2% din cazurile semnalate de violență domestică au avut drept rezultat un proces în instanță.