Liberalii, rătăciți între trecutul prăfuit și viitorul incert. Cine are cele mai mari șanse să devină al 10-lea președinte PNL

Pentru prima oară de la fuziunea cu fostul PDL, liberalii vor fi chemați pe 17 iunie să-și aleagă un președinte unic, în cadrul unui congres al partidului. Bătălia se va da însă între doi liberali, Ludovic Orban și Cristian Bușoi, în timp ce tabăra foștilor democrat-liberali nu va avea niciun reprezentat în cursă, după ce Cătălin Predoiu a renunțat la candidatură, fiind lipsit de sprijin din partea organizațiilor, dar și a ”greilor” de la centru, inclusiv tabăra democrat-liberală abandonându-l, din nou. Și Raluca Turcan, care asigură interimatul la conducerea PNL, a anunțat luni că nu va candida pentur funcția de președinte. Simpla radiografie a candidaturilor indică faptul că liberalii par a fi pierdut bătălia chiar înaintea votului din cadrul congresului.

În lunga sa istorie, de altfel extrem de zbuciumată din ani 90 și până acum, PNL nu a arătat niciodată mai lipsit de viziune, identitate, dezbatere internă reală și lideri care să aibă forța de a împinge lucrurile într-o direcție sau alta. Ba chiar rupt complet de electorat, acționând haotic și ineficient în Opoziția la un PSD mereu abuziv. Oricât de relativ ar fi din punct de vedere al metodei sociologice, un simplu test printre oamenii care au ieșit în stradă în acest an tocmai pentru a se opune abuzurilor PSD ar fi arătat că aceștia nu s-ar fi regăsit deloc, la nivel de opțiune politică, în rândurile PNL.
De asemenea, e simptomatic pentru profunda criză de identitate a formațiunii liberale și pentru criza de leadership faptul că cei trei protagoniști ai catastrofei PNL din alegerile locale pe București de anul trecut au fost sau sunt acum aspiranți la poziția de președinte al partidului cu misiunea extrem de dificilă de a-i scoate pe liberali din confuzia în care se află și de a-i pregăti pentru următoarele alegeri prezidențiale (2019) și parlamentare (2020).

Orban, favoritul cursei

Așa cum arată jocurile de partid din prezent, Ludovic Orban are cele mai mari șanse să devină cel de-al 10-lea președinte al PNL, după seria deschisă de Radu Câmpeanu în 1990 și continuată de Mircea Ionescu Quintus, Valeriu Stoica, Theodor Stolojan, Călin Popescu Tăriceanu, Crin Antonescu, Klaus Iohannis, Alina Gorghiu și Vasile Blaga.

Congres extraordinar al PMP. Băsescu s-a retras, Tomac e noul preşedinte – UPDATE

Congres extraordinar PSD, pe 10 martie, în Bucureşti

Nu mai puțin de 27 de organizații județene au semnat moțiunea depusă de acesta luni pentru președinția formațiunii liberale. Dintre ”greii” partidului care au ținut să puncteze sprijinul pentru el prin prezența la lansarea candidaturii s-au numărat Gheorghe Falcă și Ilie Bolojan. Dar aceștia nu sunt singurii susținători, surse liberale precizând pentru Vocea.biz că Orban este susținut și de Alina Gorghiu, Vasile Blaga (forțat să se retragă încă de anul trecut din cauza problemelor cu justiția), Gheorghe Flutur, și Mircea Hava. Șansele lui Orban de a câștiga sunt cu atât mai mari cu cât acesta cunoaște foarte bine baza partidului și modul de negociere, a fost într-o permanentă campanie în teritoriu și stăpânește mai bine jocurile de culise.

Stolojan și Antonescu îl susțin pe Bușoi

De partea cealaltă, Cristian Bușoi are susținerea asumată public de organizația PNL București, pe care a și condus-o, dar și a câtorva organizații mai mari din țară, cum este cazul organizației Timiș. Alături de el au fost prezenți luni, la lansarea candidaturii, doar Teodor Atanasiu, senatorul Leon Dănăilă și Dan Motreanu (secretar general al PNL ani de-a rândul, acesta din urmă a fost privit ca o altă opțiune pentru șefia partidului încă din 2014, după câștigarea alegerilor prezidențiale de către Klaus Iohannis, dar a refuzat să se implice, unul dintre motivele de acum fiind însă faptul că trimis în judecată într-un dosar referitor la finanțarea campaniei electorale din 2008).

Și fostul președinte liberal Crin Antonescu și-a declarat sprijinul pentru candidatura acestuia. De altfel, surse liberale au mai spus că și alți foști președinți ai PNL sunt de partea lui Cristian Bușoi. Este cazul europarlamentarului Theodor Stolojan și al lui Valeriu Stoica. Pe lista susținătorilor mai figurează Adina Vălean, Ramona Mănescu, Marian Petrache, Eugen Nicolăescu, Sulfina Barbu și Răzvan Sava.

Poziționarea lui Antonescu, cu valoare mai mult simbolică având în vedere că acesta nu mai este activ politic, iar influența sa în partid este mult diminuată, este relativ surprinzătoare. Antonescu a fost legat ani în șir de Ludovic Orban, prin ceea ce ei înșiși au numit ”o prietenie politică”. Legătura dintre cei doi s-a rupt însă după ce Antonescu a preluat puterea în partid, perioadă care a coincis cu ascensiunea anonimului Cristian Bușoi.

Bușoi a mai încercat să se promoveze în partid folosindu-se de imaginea lui Klaus Iohannis. Dacă anul trecut, și-a lansat candidatura la Primăria Capitalei la braț cu președintele Iohannis, prin Parcul Carol, acum Bușoi a vrut să împrumute în campania internă sloganul lui Iohannis ”România lucrului bine făcut”. Potrivit unor surse, el nu mai beneficiază însă de susținerea Cotroceniului.

PNL, trenul rămas fără locomotivă

Orban este unul dintre liberalii care au intrat în partid încă din anii 90, el fiind, până acum, candidatul de serviciu la președinție, fără să fi avut vreodată șanse reale. Una dintre primele sale tentative s-a consumat în urmă cu 15 ani, în august 2002, atunci când Valeriu Stoica se retrăgea din fruntea unui PNL prăbușit la 7% pentru a-i face loc ”locomotivei” Stolojan. Văzut ca ”lider providențial” menit să-i salveze pe liberali, Stolojan avea să câștige atunci absolut detașat, în timp ce Orban a jucat mai mult rolul de a asigura o aparență de competiție internă.

Cea mai recentă încercare a fost chiar după alegerile prezidențiale din 2014, când liberalii trebuiau să propună un înlocuitor pentru Klaus Iohannis. Lucrurile nici măcar nu au fost tranșate în cadrul unui congres, ci în cadrul restrâns al biroului politic unde Orban a pierdut din nou în fața Alinei Gorghiu, susținută de Iohannis (27 de voturi față de 48).

În lunga sa carieră politică, Orban a fost doar ministru al Transporturilor pentru scurt timp (2007-2008) și viceprimar la Capitală în echipa alianței DA condusă de Traian Băsescu. Prezent mereu în biroul politic al PNL, vocal, activ și cu ceva mai multă notorietate decât contracandidatul său, destul de agresiv în discurs atunci când este cazul( a fost consecvent împotriva PSD, apoi a lui Traian Băsescu, s-a opus inclusiv deciziei lui Antonescu de a face alianță cu Dan Voiculescu și de a constitui USL), Orban nu se deosebește cu nimic de Cristian Bușoi, amândoi fiind lipsiți de charismă și de forța unui lider credibil.

Cea mai bună descriere i-a făcut-o chiar fostul său ”prieten”, Crin Antonescu spunând că alegerea sa în fruntea PNL ar însemna o ”cantonare în trecut” pentru că Orban este genul de om politic obișnuit cu vechile ”cooperative” de partid, cu un stil ușor anacronic de a face politică. Și, într-adevăr, candidatura lui la președinția partidului, la distanță de 15 ani de la prima sa tentativă, arată mai bine ca orice acuta lipsă de lideri-alternativă a unei formațiuni care, odinoară, se distingea de PSD tocmai prin faptul că era mai apropiată de electoratul urban și avea mai multe voci puternice care adesea se contraziceau, în loc să se încoloneze disciplinat în spatele liderului și care se putea confrunta într-un congres.

Șansele PNL să se reformeze cu un astfel de lider a cărui credibilitate (izvorâtă atât din cariera politică, cât și din cea profesională) este totuși fragilă și care aparține unei generații politice expirate tocmai în viziunea electoratului apropiat de valori liberale nu sunt prea mari.

În plus, Ludovic Orban nu a scăpat cu totul de problemele cu justiția care l-au scos din cursa pentru Primăria Capitalei în care intrase, culmea, după retragerea candidaturii lui Cristian Bușoi. Achitat în primă instanță, o decizie definitivă care să schimbe acest prim verdict de nevinovăție ar da peste cap toate planurile PNL de după congres.

În ceea ce-l privește pe Bușoi, singurul atuu al acestuia s-ar putea dovedi a fi tinerețea. Dar vârsta nu este suficientă pentru a fi fost ferit de viciile modului de a face politică practicat în trecut. Văzut chiar din perspectiva propriilor colegi, Bușoi este mai curând tipul carieristului oportunist, fără însă consistență și fără puterea de a trage după sine un partid întreg aflat în derivă. Fost președinte al tinerilor liberali, în prezent europarlamentar, absolvent de medicină și fost șef al CNAS, în primii ani de ”afirmare politică”, Bușoi era ținta glumelor coleguilor de partid. ”Dacă îl vedeți pe Bușoi într-un grup de liberali să știți că acolo se împart funcții”, era bancul preferat al liberalilor între două pauze ale ședințelor de partid. În fond, dacă ar fi avut calitățile politice necesare, partidul l-ar fi susținut până la capăt în cursa pentru Primăria Capitalei. Deși nu are probleme cu justiția, nici Cristian Bușoi nu are ”cazierul” curat, el fiind suspectat de plagiat, un subiect care nu este de neglijat tot din perspectiva acelui electorat pe care PNL ar fi trebuit să încerce să-l câștige, imediat după închiderea lucrărilor congresului.

În esență congresul care va avea loc pe 17 iunie, la Romexpo, nu prezintă premisele necesare pentru a pune capăt unei maladii în care PNL s-a complăcut după guvernare din 2004-2008. Trecuți printr-o alianță de o forță politică fără precedent cu adversarul demonizat ani de zile, PSD, revenit apoi la partenerii democrat-liberali, puternic slăbiți de guvernările din regimul Băsescu și trecuți printr-o fuziune cu aceștia, liberalii par a fi într-o continuă rătăcire din care nu avea cum să-i salveze nici victoria lui Klaus Iohannis în alegerile prezidențiale din 2014, dovadă că boala s-a agravat după acest moment.