Intenția Guvernului de a da ordonanțe de urgență privind grațierea și Codul penal a adus România, în mai puțin de o săptămână, în pragul unei noi bătălii politice al cărei deznodământ este greu de anticipat. Pe fondul protestelor de stradă și după ce a blocat o dată cele două proiecte de ordonanță de urgență, președintele Klaus Iohannis a decis să recurgă la ultimul instrument politic pe care i-l oferă Constituția, respectiv convocarea unui referendum național astfel încât electoratul să se pronunțe asupra unei teme care nu a figurat pe agenda oficială a partidelor în campania electorală de la alegerile care tocmai au avut loc.
Este pentru prima oară în cei doi ani de mandat prezidențial când Iohannis recurge la acest instrument, după ce, săptămâna trecută, a recurs, tot în premieră, la atributul de a prezida ședințele de guvern. Decizia a venit după ce PSD și Guvernul Grindeanu nu au dat niciun semn că vor răspunde pozitiv apelului de a retrage cele două proiecte de ordonanțe. Dimpotrivă, liderul PSD Liviu Dragnea l-a acuzat pe Iohannis că încalcă legea prin prezența la protestele pe care le-a comparat cu ”o încercare de lovitură de stat” și o ”mineriadă”. Ofensiva prezidențială l-a făcut inițial pe Dragnea să spună că vrea și el două referendumuri privind familia și imunitatea, pentru ca mai apoi să o dea la întors și să spună că social-democrații sunt preocupați de fapt de buget, iar despre ordonanțe trebuie întrebat ministrul Justiției.
Iohannis a trimis marți președinților Camerei Deputaților și Senatului scrisoarea prin care cere un punct de vedere privind organizarea unui referendum național pe tema luptei anticorupție. Articolul 90 din Constituție spune că preşedintele României, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinţa cu privire la probleme de interes naţional. În același timp, judecătorii CCR au decis că președintele decide care sunt temele de interes național (articolul din legea referendumului care enumeră temele de interes național a fost declarat neconstituțional) iar avizul Parlamentului este unul consultativ.
Astfel, începând de marți, din momentul trimiterii scrisorii, Parlamentul are la dispoziție 20 de zile pentru a da un punct de vedere, prin hotărâre adoptată în ședința comună a celor două Camere.
În cazul în care Parlamentul nu adoptă o astfel de hotărâre în termenul de 20 de zile, președintele poate emite oricum decretul pentru organizarea referendumului care va conține data scrutinului și întrebările la care alegătorii vor fi chemați să răspundă prin > sau >.
Campania pentru referendum, care durează 30 de zile în principiu, începe din momentul publicării în Monitorul oficial a decretului prezidențial. Puse cap la cap aceste termene, rezultă că un astfel de referendum ar putea avea loc la sfârșitul lunii martie.
Curtea Constituțională este cea care validează referendumul național. Pentru validare este nevoie ca 30% din numărul total al alegătorilor înscriși în liste să se prezinte la urne, iar 25% din voturi să fie valabile.
Dincolo de polemici legate de conținutul întrebării (că va fi sau nu utilizat termenul explicit de grațiere, având în vedere limitele Constituției privind dreptul cetățenilor de a iniția demersuri legislative legate de taxe, grațiere și amnistie), trebuie spus că deși Curtea Constituțională a explicat că rezultatele referendumului sunt obligatorii, lucrurile sunt mai complicate când vine vorba de realitatea din teren.
Cu alte cuvinte, referendumul convocat de președintele Iohannis este unul consultativ și nu poate avea efecte juridice directe, ci doar pune presiune pe decidenții politici. Concret, dacă în acest timp guvernul va emite ordonanțele de urgență acestea produc oricum efecte juridice, iar invalidarea lor la urne nu duce la anularea lor. Același lucru este valabil și în situația în care PSD și ALDE retrag ordonanțele pentru a relua conținutul lor prin proiecte de lege adoptate în Parlament. Voința exprimată la urne trebuie transpusă în practică tot de către Legislativ.
Nu ar fi oricum prima oară când Parlamentul nu respectă rezultatele unui referendum, în pofida unor decizii clare ale CCR, același lucru s-a întâmplat și cu cel din 2009 privind reducerea numărului de parlamentari și Parlament unicameral. ”Faptul că, în cazul referendumului consultativ, nu este stabilită o astfel de procedură ulterioară, nu se traduce într-o lipsă a efectelor acestui referendum. Nici nu ar fi admisibil într-un stat de drept ca voinţa populară, exprimată cu o largă majoritate (în cazul de faţă, 83,31% dintre voturile valabil exprimate), să fie ignorată de reprezentanţii aleşi ai poporului. (…) Spre deosebire de referendumul decizional, referendumul consultativ produce un efect indirect, în sensul că necesită intervenţia altor organe, de cele mai multe ori a celor legislative, pentru a pune în operă voinţa exprimată de corpul electoral”, se arată în Decizia CCR din 2012.
Chiar dacă nu există efecte juridice directe, PSD și liderul său Liviu Dragnea vor ieși însă slăbiți politic dacă șeful statului obține o victorie la referendum, aceasta fiind și marea miză a demersului.
Replica lui Liviu Dragnea, ironizată de președinte, a fost aceea că PSD vrea două referendumuri-unul privind definiția familiei în Constituție ca uniune între bărbat și femeie, și al doilea pentru eliminarea imunității parlamentare și prezidențiale. Parlamentul nu are însă atribuții privind consultarea alegătorilor pe teme de interes național, singurele situații în care poate ajunge la referendum este atunci când în joc sunt revizuirea Constituției și demiterea președintelui. Ca atare, strict legat de doleanțele lui Dragnea, putem vorbi de un singur referendum, nu două, acela de modificare a Constituției.
Înainte de a ajunge la urne, PSD trebuie să înceapă în Parlament dezbaterea proiectului de revizuire a Constituției care să includă și chestiunea familiei și pe cea a imunității evocate de Dragnea. Modificarea Legii fundamentale este însă un proces dificil (USL avea o majoritate solidă de peste 60% și totuși proiectul de revizuire a fost abandonat în sertare), pentru aprobarea proiectului fiind necesare voturile a două treimi. Abia odată aprobat proiectul, se ajunge la un referendum de revizuire a Constituției. Dragnea anunțase în campania electorală că dorește ca un astfel de demers, care are la bază inițiativa Coaliției pentru familie, să aibă loc în primăvara acestui an.
Adevărata armă politică pe care o are majoritatea lui Dragnea este suspendarea președintelui în Parlament și declanșarea unui referendum pentru demiterea lui. Numai că luni seara, Dragnea a susținut că nu este interesat acum de această variantă: “Începe să fie evident, președintele Iohannis își cere suspendarea. Cred că vrea o suspendare pentru a putea avea din nou o tribună, pentru a putea merge în țară ca să se victimizeze. (…) Eu, cel puțin acum, nu sunt interesat de ideea de suspendare”. În contextul protestelor de stradă față de grațiere și codul penal, este de înțeles că, cel puțin deocamdată, nu poate risca să vină la urne cu demiterea președintelui.