Pe data de 9 martie, creștinii ortodocși sărbătoresc Sfinții Mucenici. Foarte mulți români așteaptă an de an această sărbătoare pentru a savura din nou clasicele rețete de mucenici cu zeamă sau cei moldovenești. Însă, este bine de știut că există o mulțime de tradiții și superstiții legate de Sfinții 40 de Mucenici.
Tradiția spune că mucenicii sunt cei care au pătimit în localitatea Sevastia din Armenia, în vremea Împăratului Liciuni (307-323 d. Hr). Cei 40 de mucenici erau de fapt soldați care au mărturisit că sunt creștini și din acest motiv au refuzat să jertfească idolilor. Pentru faptul că și-au arătat credința față de Hristos, cei 40 de mucenici au fost supuși la multe chinuri. Mai mult, aceștia au fost scufundați într-o apă aproape înghețată de lângă cetate.
În ziua de 9 martie, tradiția spune că femeile gospodine trebuie să pregătească mucenici. Există două rețete cunoscute de mucenici: cei fierți în apă care se pregătesc cu nucă, scorțișoară și coajă de lămâie. Cea de-a doua rețetă este cea a mucenicilor moldovenești, care se fac din aluat pufos în forma cifrei opt, care se coc la cuptor.
Conform obiceiului popular, mucenicii se împart la rude, vecini, oameni sărmani, pentru pomenirea celor morţi, dar şi pentru belşugul viitoarelor recolte.
De Sfinţii 40 de Mucenici se spune că poarta cerului se deschide şi moşii se întorc între cei din care s-au ridicat. Situarea acestei sărbători în preajma echinocţiului nu este întâmplătoare, deoarece în viziunea populară, trecerea între cele două lumi se poate face numai urmând drumul Soarelui.
În preajma acestei sărbători, în mediul rural se pregăteşte pământul pentru noul an agricol şi a uneltelor necesare. De asemenea, pe data de 9 martie se încheie „Zilele Babelor” și începe săptămâna moșilor.
Sărbătoarea Măcinicilor sau Mucenicilor începe de fapt cu o zi înainte, pe 8 martie cu Focurile de Măcinici, şi se încheie pe data de 11 martie, cu Beţia rituală.
O altă tradiție populară care se respectă în anumite zone ala țării este cea a aprinderii focurilor rituale în dimineața zilei de 9 martie. Acest obicei simbolizează „incinerarea” spiritului iernii și renașterea spiritului verii. Acest moment este marcat totodată și de echinocțiul de primăvară pe stil vechi.
În Banat, copiii scormoneau şi băteau cu „botele” (beţele) în foc, iar mamele lor împrăştiau cenuşa rămasă după stingerea jarului în jurul caselor şi adăposturilor de animale şi păsări. Focurile de Macinci erau considerate purificatoare, întrucât curăţau spaţiul de forţele malefice în ultima zi a anului vechi şi în prima zi a anului nou.
Se mai spune că în ziua Mucenicilor se trasează hotarul dintre iarnă şi vară, dintre zilele aprige ale Dochiei şi cele călduroase ale Moşilor. În ziua de 9 martie s-au suprapus două sărbători de înnoire sezonieră a timpului: ultima zi a Babei Dochia și Moșilor. Tradiția spune că Baba Dochia moare și se transformă în stană de piatră în ziua de Mucenici, iar Moșii sunt jertfiţi şi transformaţi în cenuşă pe rugul funerar, pentru dreapta lor credinţă.
Acest obicei de a bea 40 sau 44 de pahare cu vin, la începutul anului agrar, este o reminescenta a sărbătorilor bahice ale Antichităţii. Oamenii credeau că vinul băut de Măcinici se transformă în sânge şi putere de muncă, pe tot parcursul anului. Dacă cineva nu putea să bea toate cele 40 de pahare cu vin, trebuia să guste sau cel puţin să fie stropit cu vin. Numărul paharelor de vin băute corespunde cu numărul Sfinţilor Mucenici din Sevastia, care poartă diferite nume, în funcţie de zona – Moşi, Sfinţi, Sfinţişori sau Măcinici.