Ziua de 1 octombrie este una extrem de importantă în Calendarul Ortodox: Biserica sărbătorește Acoperământul Maicii Domnului. Aceasta este ziua în care se spune că toate rugăciunile către Maica Domnului fac minuni.
Sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului mai este cunoscută în popor și sub denumirea de Pocroave, denumire ce vine de la cuvântul slavon “pocrov”, ce semnifică acoperământ al pământului cu brumă sau cu zăpadă.
Aceasta este și sărbătoarea cu care se încheie cele două luni ale anului, august și septembrie, în care este cinstită Maica Domnului. Anul bisericesc este diferit de anul civil, el începând la 1 septembrie și încheindu-se la 31 august. Din acest motiv, sărbătorile cele mai importante ale începutului și sfârșitului de an bisericesc sunt închinate Maicii Domnului, pentru că ea este „începutul mântuirii oamenilor”.
Sărbătoarea Pocroavelor se respectă și astăzi, în multe zone fiind și hramul satului. Astfel că tinerele fete se împodobesc în această zi ca pentru nuntă pentru a avea parte de o căsnicie lungă și fericită și își servesc rudele și oaspeții cu plăcinte umplute cu mere sau cu dovleci.
Se spune, din bătrâni, că în această zi de sărbătoare trebuie să ţinem post pentru a fi feriţi de boli, înec sau supărări.
Există o credinţă printre bătrânele de la ţară, conform căreia, dacă este tăiat mâine, părul rămâne în legătura cu corpul. Din acest motiv nu trebuie aruncat şi nici ars, fiindcă poate fi luat de vrăjitoare sau de oamenii răi, care fac diverse farmece.
Acoperământul Maicii Domnului are o mare însemnătate, căci se referă la bunătatea și la puterea Sfintei Fecioare. Se spune că, pe vremea împăratului Leon cel Înţelept, la Constantinopol, după o noapte întreagă de priveghere, înspre zorii zilei de duminică, mulțimea de credincioși care se rugau în biserica Vlaherna, a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a avut parte de o minune. Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos, împreună cu ucenicul lui, Fericitul Epifanie, au ridicat ochii către cer și au văzut-o în văzduh pe însăși Maica Domnului, care se ruga pentru credincioși, strălucind deasupra tuturor și acoperind mulțimea cu cinstitul ei omofor (șalul sfânt).
Sfinți și oști cerești o înconjurau cu smerenie, dintre aceștia remarcându-se Sfântul Ioan Înaintemergătorul şi Evanghelistul Ioan. Cu glasul murmurat, blând și plin de umilință, Sfânta Fecioară I se ruga Bunului Dumnezeu: „Împărate ceresc, primeşte pe tot omul cel ce Te slăveşte pe Tine şi cheamă în tot locul preasfânt numele Tău! Și unde se face pomenirea numelui meu, acel loc îl sfinţeşte şi preamăreşte pe cei ce Te preamăresc pe Tine şi pe cei ce cu dragoste mă cinstesc pe mine Maica Ta. Primeşte-le toate rugăciunile şi făgăduinţele şi-i izbăveşte din toate nevoile şi răutăţile!”