Micul război rece din Golful Persic. Ce efecte economice are blocada comercială impusă de Arabia Saudită asupra Qatarului – ANALIZĂ

Locuitorii din Qatar s-au repezit să ia cu asalt rafturile magazinelor după ce mai multe state arabe au rupt legăturile cu micul emirat din Golful Persic, acuzându-l că susține grupări teroriste. Vocea.Biz vă prezintă care sunt consecințele economice ale conflictului diplomatic.

Reamintim, șase state arabe au rupt brusc legăturile cu Qatarul, acestea fiind Arabia Saudită, Egiptul, Bahrain, Emiratele Arabe Unite, Yemen și Libia. De asemenea, și Insulele Maldive – alt stat musulman – a rupt legăturile cu emiratul în cauză.

Mai mult, acestea au blocat dreptul de survol asupra teritoriului său pentru Qatar Airways, compania aeriană națională din emirat. De asemenea, Arabia Saudită – singura țară care are graniță terestră cu Qatar – a blocat trecerea frontierei, iar la graniță s-au constituit cozi lungi de camioane.

Problema o constituie faptul că emiratul Qatar este dependent de vecinii săi mai puternici, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, pentru alimente: 40% provin din Arabia Saudită, iar 80% tranzitează una sau mai multe state din Golf. De asemenea, Qatarul este dependent de importurile de zahăr din Emiratele Arabe Unite.

Fondul suveran al Arabiei Saudite negociază o investiţie în Lucid Motors, rivală a Tesla

Arabia Saudită îl expulzează pe ambasadorul Canadei la Riad în urma unor critici cu privire la…

De asemenea, Arabia Saudită a închis biroul local al postului Al Jazeera, iar o serie de bănci saudite și din Emiratele Arabe Unite au întrerupt tranzacțiile cu Qatarul. Potrivit unor surse citate de Reuters, băncile centrale din Emiratele Arabe Unite şi Bahrain au cerut băncilor din ţară să prezinte detaliat expunerea pe care o au în faţa instituțiilor financiare din Qatar.

Foarte multe zboruri ale Qatar Airways au fost anulate, dar pentru cursele către Europa sau Asia compania aeriană poate survola alte țări, precum Iran sau Turcia.

Stă pe un munte de bani

Autoritățile din Qatar spun că importurile de alimente nu sunt afectate. Acestea ar putea fi, însă, perturbate dacă blocada va dura mai mult. Pe termen lung, însă, problema va putea fi rezolvată foarte ușor de autoritățile de la Doha deoarece Qatarul este foarte bogat.

Qatarul are un Produs Intern Brut (PIB) de 170 de miliarde de dolari și unul dintre cele mai ridicate nivele pe cap de locuitor, cu peste 64.000 de dolari. Mai mult, Qatarul a demarat încă din 2013 un plan de investiții de 200 de miliarde de dolari pentru a-și pregăti infrastructura de campionatul mondial din 2022, a cărui ediție o va găzdui.

Spre comparație, Arabia Saudită are un PIB de 646 miliarde de dolari, în vreme ce Emiratele Arabe Unite adună împreună 370 de miliarde.

Acesta poate importa aerian sau maritim tot ce nu poate prelua acum terestru prin Arabia Saudită. Qatarul are un fond suveran alimentat cu banii obținuți din petrol și gaze. Înființat în anul 2005, Qatar Investment Authority acesta are rolul de a investi surplusul bugetar al Qatarului. Fondul său suveran are active de 335 de miliarde de dolari. Principalele investiții ale sale sunt o cotă de 17% la grupul german Volkswagen, dar are participații minoritare și la banca britanică Barclays, și la grupurile EADS, Total, Engie, Veolia sau Air Liquide.

Efectul petrolier

Anul trecut, Qatar Investment Authority – cum se cheamă fondul suveran – a investit împreună cu traderul de materii prime Glencore o sumă de 11 miliarde de dolari în Rosneft, gigantul petrolier al Rusiei, controlat de către Moscova. Acum, însă, MarketWatch scrie că Rusia va cumpăra înapoi pachetul respectiv.

Qatarul și Rusia sprijină părți opuse în conflictul din Siria: în timp ce Moscova este de partea președintelui Bashar al-Assad, Qatarul sprijină rebelii moderați.

Divergențe privind Statul Islamic și Siria

Pe de altă parte, Arabia Saudită și Irakul au acuzat în dese rânduri în trecut emiratul că sprijină ISIS și al-Qaeda, în vreme ce Egiptul este deranjat de faptul că Doha a sprijinit Frăția Musulmană. Aceasta a ajuns chiar la putere în Egipt în anii din urmă, dar a fost scoasă în afara legii și acum este considerată organizație teroristă.

În Siria, însă, atât Qatarul, cât și Arabia Saudită sprijină rebelii care se opun lui Assad.

Gazele naturale și Iranul

Deși este membră a Organizației Statelor Exportatoare de Petrol (OPEC), Qatarul are o producție relativ mică de țiței față de vecinii săi, de numai 618.000 barili pe zi.

Principala sa bogăție o constituie, însă, gazele naturale, Qatarul fiind cel mai mare exportator de gaze lichefiate din lume.

Adăugând gazele naturale și condensatul – o formă de petrol ușor – Qatarul are o producție zilnică de 2,4 milioane de barili pe zi.

De altfel, în timp ce vecinii săi băgau bani în extracția petrolului, Qatarul investea masiv în extracția gazelor naturale și terminalele care permit exportul ”aurului albastru” în întreaga lume.

Rezervele dovedite de țiței ale Qatarului se situează la 25 de miliarde de barili, în vreme ce rezervele de gaze sunt de 25 de trilioane de metri cubi, adică 25.000 de miliarde de metri cubi, clasându-se pe locul al treilea în lume, după Rusia și Iran.

Qatarul are o capacitate de export a gazelor naturale lichefiate situată la 74 de milioane de tone pe an. Conform Administrației pentru Energie din SUA, Qatarul a câștigat 38 de miliarde de dolari în 2014 din exportul de hidrocarburi.

Problema o constituie faptul că emiratul Qatar exploatează cel mai mare zăcământ offshore de gaze din lume, North Field, împreună cu Iranul. Iar acest lucru nu este pe placul Arabiei Saudite, rivala geopolitică tradițională din regiune.

Dispute privind granița

Acestea nu sunt singurele probleme dintre Qatar și vecinii săi. În secolele 18-19, Qatarul s-a aflat sub dominarea unor dinastii din Bahrain și Arabia Saudită, existând un puternic resentiment față de acestea. Ba mai mult, în perioada 1867-1868 a existat chiar un război maritim între Bahrain și Qatar, în care forțele din Bahrain și Abu Dhabi (actualmente în cadrul Emiratelor Arabe Unite) au bombardat Doha și alte zone.

Ulterior, însă, din 1871 până în 1915 Qatarul s-a aflat în componența Imperiului Otoman, iar la spargerea acestuia a ajuns sub dominație britanică.

Abia în 1971 Qatarul a devenit independent, același an în care și Bahrain își câștiga independența față de Marea Britanie. Totuși, animozitățile între cele două state au continuat, cele două disputându-și Insulele Hawar din Golful Persic. În 1986 cele două părți au fost aproape de un conflict militar, iar cele două state au instaurat relații diplomatice abia în 1997. Disputele teritoriale s-au terminat și ele abia în 2001 la Curtea Internațională de Justiție, când Bahrain a primit Insulele Hawar, iar Qatar alte teritorii.

Tentative de lovituri de stat din partea Arabiei Saudite

Qatarul este guvernat de familia al Thani încă de la mijlocul secolului al 19-lea și a fost în trecut un stat foarte apropiat Arabiei Saudite. Dar ”Revoluția Gazelor” din anii 1990 a dat posibilitatea Qatarului să își construiască o agendă proprie.

Arabia Saudită și Qatarul au semnat în 1965 un tratat privind granița terestră, dar acesta nu a fost ratificat nici până în prezent. Ulterior, în 1992 Qatarul chiar l-a anulat, după confruntări armate la granița dintre cele două state care s-au lăsat cu trei morți, potrivit The Atlantic.

În 1994, Qatarul și Arabia Saudită au sprijinit părți opuse în războiul din Yemen.

În 1995, șeicul Hamad bin Khalifa al Thani a preluat puterea printr-o lovitură de stat fără vărsări de sânge de la tatăl său. Împreună cu șeicul Hamad bin Jassim al Thani, ministrul său de Externe, emirul Hamad a transformat Qatarul într-un jucător mondial pe piața mondială a gazelor lichefiate.

Numai că accesiunea la tron a lui Hamad nu a fost pe placul Arabiei Saudite, care a sprijinit două contra-lovituri de stat împotriva sa, una în 1996 și alta în 2005.

Urmare a acestora, Qatarul a început să se distanțeze de Arabia Saudită și să își urmeze o politică proprie.

Așa a fost creat postul de televiziune Al-Jazeera, iar Qatarul a început să sprijine al-Qaeda și mai multe forțe islamiste din regiune. În 2002, Arabia Saudită și-a retras ambasadorul de la Doha după ce Al Jazeera a transmis programe care reflectau problemele din regat. Problema a fost rezolvată abia în 2007.

În timpul ”Primăverii Arabe” din 2011, Qatarul și Emiratele Arabe Unite au avut disensiuni cu privire la Frăția Musulmană: în timp ce Doha sprijinea organizația, Abu Dhabi o critica. Egiptul și Libia au devenit atunci adevărate jocuri pentru putere între Qatar și Emiratele Arabe Unite.

În 2013 a venit vremea ca emirul Hamad să predea puterea fiului său, emirul Tamim. În acel moment, speranțele erau ca micul emirat să recalibreze politica spre Arabia Saudită.

Dar nu, în noiembrie 2013, la doar cinci luni de la inaugurarea lui Tamim, un nou scandal apărea: președintele egipteam Mohamed Morsi era răsturnat de la putere în Egipt, dar o serie de membri ai Frăției Musulmane se regrupau la Doha.

În 2014, statele arabe din zonă au mai întrerupt o dată cu Qatarul din cauza Frăției Musulmane, dar și urmare a unor acuzații de sprijinire a ISIS. În acel moment, ramura din Emirate a Frăției era găzduită de Qatar, ca și o serie de disidenți. Ulterior, un compromis a apărut: membrii Frăției Musulmane din Qatar au fost mutați în Turcia, iar ramura egipteană a Al Jazeera a fost închisă.

Răpirea de un miliard de dolari

Un alt episod de încordare a relațiilor dintre cele două părți a venit în luna aprilie, când Qatarul ar fi plătit o răscumpărare de un miliard de dolari pentru eliberarea a 26 de membri ai familiei sale regale, capturați în decembrie 2015 în sudul Irakului, pe când se aflau la vânătoare.

Aceștia erau deținuți de gruparea Kitaeb Hezbollah, o miliție șiită care are legături cu Iranul. Qatarul ar fi negociat cu Iranul, Hezbollah și grupul rebel sirian Jabhat al-Nusra (afiliat al-Qaeda) pentru eliberarea acestora.

Ulterior, premierul irakian Haider al-Abadi a condamnat cu mânie pactul, afirmând că tratativele s-au efectuat fără aprobarea sau implicarea Bagdadului.

”Armele” de la Doha

Pe de altă parte, și Qatarul are armele sale la care poate apela în disputa cu vecinii.

În primul rând, ar putea crește producția de petrol, ceea ce ar submina eforturile OPEC și ale producătorilor din afara organizației de a stabiliza piața țițeiului. Din această cauză prețul petrolului a scăzut cu 1% pe bursele de mărfuri.

De asemenea, Qatarul ar putea tăia gazele furnizate Egiptului prin vase metaniere sau cele livrate Emiratelor Arabe Unite prin gazoductul Dolphin. Peste 56 de milioane de metri cubi de gaze sunt transportați zilnic din Qatar către Emiratele Arabe Unite, adică un sfert din consumul zilnic al țării.
Alte 5 milioane trec prin aceasta către Oman. De asemenea, tot zilnic sunt livrați 160.000 de barili de condensat.

Iar cum temperaturile au ajuns deja la 40 de grade zilnic, gazul din Qatar este vital pentru pornirea aparatelor de aer condiționat, mai ales că statele din Golf produc energie electrică pe bază de gaze naturale, potrivit Bloomberg.

Dar apelarea la această pârghie pentru a forța ieșirea din criza diplomatică ar afecta imagina Qatarului de furnizor sigur și ar aduce în memorie embargoul petrolier din anii 1970. După accidentul nuclear de la Fukushima din 2011, Japonia a apelat la gaze naturale pentru a compensa producția energetică. Qatarul a devenit atunci furnizor al celei de-a treia economii a lumii.

De asemenea, și China și-a diversificat baza de furnizor, mai ales după un alt scandal regional, cel legat de programul nuclear al Iranului.

În fine, Qatarul mai are o armă strategică: găzduieşte cea mai mare bază militară americană din Orientul Mijlociu, respectiv baza aeriană Al Udeid, unde sunt staţionaţi peste 11.000 de militari americani, potrivit CNN.
Aceasta găzduiește 120 de avioane și centrul operațional al forțelor armate americane din regiune. De aici au fost lansate atacuri asupra Statului Islamic în Irak și Siria, dar și asupra talibanilor și al-Qaeda din Afganistan.

Numai că nici Qatarul nu este singură: Bahrainul găzduiește la rândul său cea de-a Cincea Flotă a Marinei SUA, în vreme ce Arabia Saudită este aliatul principal al SUA din regiune și tocmai ce a semnat contracte de peste 300 de miliarde de dolari la vizita recentă a lui Donald Trump.