Guvernul României nu îndeplineşte în totalitate standardele minime în vederea eliminării traficului de fiinţe umane, lipsa oferirii de fonduri suficiente ONG-urilor pentru servicii de asistenţă şi protecţie a continuat să fie o problemă, lăsând majoritatea victimelor neprotejate, iar procedurile birocratice au continuat să blocheze accesul victimelor la îngrijire medicală, se menţionează în Raportul Departamentului de Stat al SUA pentru România privind situaţia traficului de persoane pentru anul 2018, titrează News.ro.
UPDATE 16:40 Guvernul nu a avut puterea să pedepsească aceste companiile care au făcut trafic de persoane
Guvernul nu a avut puterea să pedepsească agenţiile de recrutare cu sediul în România pentru trafic de persoane, deşi un amendament din 2006 la Codul Penal împiedică aceste companii să faciliteze exploatarea cetăţenilor în străinătate, arată Raportul Departamentului de Stat al SUA pentru România privind situaţia traficului de persoane pentru anul 2018. Departamentul mai notează că poliţia nu a reacţionat la informări de trafic în scop de muncă, iar inspectorii muncii nu au avut nici competenţele pentru a identifica situaţiile de trafic de persoane şi nici autoritatea legală de a face inspecţii neanunţate la locurile de muncă.
Raportul Departamentului de Stat al SUA arată că Guvernul României a sporit eforturile de prevenire a traficului de persoane, a elaborat un proiect de plan anual de acţiune pentru perioada 2018-2022, ultimul plan de acţiune existent expirând în 2016, iar Agenţia Naţională Împotriva Traficului de Persoane a obţinut o finanţare UE pentru securitate internă în valoare de 160.000 de euro (192.080 de dolari) pentru campanii de prevenire a exploatării sexuale în 2018 şi a cerşetoriei forţate în 2019. Agenţia, în colaborare cu un ONG, a lansat un instrument online pentru paginile de internet cu anunţuri de muncă şi comerciale, care îi avertizează pe cei care îşi caută de lucru despre potenţialele riscuri de trafic de persoane înainte de a vedea ofertele de lucru şi le oferă datele de contact ale autorităţilor în caz de activitate suspectă şi a organizat mai multe campanii de informare cu privire la traficul de persoane.
De asemenea, scrie în raport, Guvernul nu a avut puterea să pedepsească agenţiile de recrutare cu sediul în România pentru trafic de persoane, deşi un amendament din 2006 la Codul Penal împiedică aceste companii să faciliteze exploatarea cetăţenilor în străinătate. Realizatorii raportului arată că poliţia nu a reacţionat la informări de trafic în scop de muncă, iar inspectorii muncii nu au avut nici competenţele necesare pentru a identifica situaţiile de trafic de persoane şi nici autoritatea legală de a face inspecţii neanunţate la locurile de muncă.
Documentul menţionază că Executivul a menţinut funcţională o linie telefonică gratuită în orele de program pentru a-i informa pe români despre modalităţile de a lucra în siguranţă în străinătate şi a luat măsuri pentru a reduce cererea de muncă forţată şi de acte sexuale comerciale, oferind, de asemenea, pregătire în domeniul traficului de persoane militarilor săi înainte să fie dislocaţi.
Protecţia victimelor traficului de persoane: 662 de victime identificate anul trecut, cel mai mic număr din ultimii 10 ani
Potrivit raportului Departamentului american, funcţionarii publici şi ONG-urile au identificat 662 de victime în 2017, cel mai mic număr din ultimii 10 ani, în scădere faţă de 757 de victime identificate în 2016 şi 880 în 2015.
Anul trecut, 46 la sută dintre victimele înregistrate au primit asistenţă din partea instituţiilor publice şi a ONG-urilor, comparativ cu anul 2016, când au primit asistenţă 41 la sută. Documentul arată că executivul s-a bazat pe ONG-uri pentru acest lucru, deşi nici nu a oferit sprijin financiar, nu a alocat fonduri direct ONG-urilor, aşa cum spune o lege care interzice finanţarea directă a ONGO-urilor şi nu a permis Agenţiei Naţionale împotriva Traficului de Persoane să devină agenţie de implementare pentru programe finanţate din fonduri europene, statut care ar fi permis alocarea de fonduri europene ONG-urilor. În plus, pentru al doilea an la rând, guvernul nu a reuşit să direcţioneze o finanţare elveţiană (circa 2.000.000 de dolari cu o co-finanţare de 15% a guvernului României) către ONG-uri pentru eforturile de asistenţă a victimelor.
Autorităţile au plasat copiii victime ale traficului de persoane în instituţii pentru copiii cu dizabilităţi, care în general nu au furnizat asistenţă specializată şi în cazuri frecvente, au supus copiii unor noi traume
Reprezentanţii Departamentului de Stat al SUA mai spun că după ce locurile din cele şase adăposturi din România destinate victimelor violenţei domestice sunt complet ocupate, acestea sunt direcţionate şi în adăposturile pentru persoanele fără adăpost. În ceea ce îi priveşte pe copii, aceştia sunt plasaţi în instituţii speciale pentru copii sau în instituţii pentru copiii cu dizabilităţi, ceea ce de multe ori nu oferă asistenţă specializată şi în multe cazuri, nu fac decât să supună copiii unor noi traume.
„Problemele permanente ale abuzului şi neglijării copiilor instituţionalizaţi şi lipsa unei identificări anticipate în instituţiile de stat au pus copiii din centrele de plasament şi orfelinate în pericol de a deveni victime ale traficului”, se explică în document.
ONG-urile au achitat costul tuturor serviciilor psihologice acordate victimelor, ca urmare a refuzului Guvernului de a-i plăti pe psihologi
Deşi legislaţia românească asigură tuturor victimelor traficului de persoane asistenţă juridică, sprijin în vederea reintegrării în societate şi îngrijire psihologică şi medicală, Guvernul nu a asigurat neapărat mai mult de o şedinţă de consiliere psihologică şi nu a acoperit costul serviciilor medicale, se mai arată în raport. ONG-urile au achitat costul tuturor serviciilor psihologice acordate victimelor, pentru că Executivul a revuzat să plătească psihologii care au oferit asistenţă victimelor şi costul tuturor serviciilor medicale de urgenţă.
În plus, pentru a avea acces la îngrijire medicală, victimele din România au fost nevoite să se întoarcă în localitatea de domiciliu pentru a obţine documente de identitate, lucru care a prezentat obstacole legislative şi financiare pentru multe victime ale traficului de persoane. Aceste costuri au fost şi ele acoperite de ONG-uri.
De asemenea, legea permitea victimelor să depună mărturie într-o sală separată, dar judecătorii preferă să asculte mărturiile în faţa traficanţilor, mai scrie în raport. Unele victime au ales să nu depună mărturie, pentru că Ministerul Justiţiei publică numele tuturor martorilor în procese, inclusiv ale copiilor, pe pagina sa publică de internet, punând victimele care doreau să depună mărturie în pericol de a se confrunta cu o ripostă sau de a fi ostracizate de către familie ori societate.
În plus, victimele au dreptul să ceară despăgubiri de la traficanţi, dar majoritatea victimelor nu şi-au putut permite să plătească taxele necesare pentru a-i acţiona în instanţă. În alte cazuri, nu au putut plăti costurile recuperării banilor de la traficanţi prin intermediul executorilor judecătoreşti, mai spune raportul, şi în foarte puţine cazuri victimele primeau sumele stabilite de instanţă fiindcă traficanţii nu le plăteau. În general, procurorii au renunţat la punerea sub acuzare şi amendarea victimelor pentru infracţiuni comise ca rezultat direct al traficării.
România este ţară de origine, tranzit şi destinaţie pentru bărbaţi, femei şi copii traficaţi în scopul exploatării prin muncă, precum şi pentru femei şi copii traficaţi în scopul exploatării sexuale
Potrivit raportului Departamentului de Stat, România este ţară de origine, tranzit şi destinaţie pentru bărbaţi, femei şi copii traficaţi în scopul exploatării prin muncă, precum şi pentru femei şi copii traficaţi în scopul exploatării sexuale, şi un număr mare de victime ale exploatării sexuale sau prin muncă din Europa provin din România. Astfel, bărbaţi, femei şi copii români sunt traficaţi pentru muncă forţată în agricultură, construcţii, gospodării, hoteluri şi industrie, dar şi pentru cerşetorie şi furt în România şi alte ţări europene. Pentru prostituţie, sunt traficate femeile, dar şi copiii, în România şi alte ţări europene.
Cei mai vulnerabili sunt copiii de etnie romă, cu vârste de doar 12 ani, spun specialişti.
„S-au semnalat cazuri de copii exploataţi în timp ce se aflau în instituţii ale statului, în special în orăşele. România este ţară de destinaţie pentru un număr redus de victime ale traficuluilui de persoane, inclusiv penteu victime din Pakistan şi Filipine. Românii din instituţii pentru persoanele cu dizabilităţi mentale prezintă riscul de a fi exploatate prin muncă”, mai scrie în raport.
Departamentul de stat american mai noteză că autorităţile au anchetat mai puţine cazuri de trafic de persoane, instanţele au condamnat un număr semnificativ mai mic de traficanţi, iar autorităţile au identificat un număr mai mic de victime. În continuare, judecătorii nu au beneficiat de pregătire specializată pentru cazurile de trafic de persoane şi lucrul cu victimele, ceea ce a avut efecte negative asupra protecţiei martorilor, returnării victimelor şi condamnării traficanţilor. Printre recomandările Departamentului de stat se numără sporirea semnificativă a eforturilor de anchetare, punere sub urmărire penală şi condamnare a traficanţilor, inclusiv a funcţionarilor publici complici la acte de trafic de persoane şi obţinerea de sentinţe suficient de severe şi corespunzătoare gravităţii infracţiunii comise
Raportul Departamentului de Stat al SUA arată că Guvernul României nu îndeplineşte în totalitate standardele minime în vederea eliminării traficului de fiinţe umane, însă depune eforturi semnificative în acest sens, şi, drept urmare, România a rămas la Nivelul 2: “Autorităţile au demonstrat eforturi sporite prin utilizarea în creştere de către procurori a legii împotriva traficului de persoane, inclusiv prin participarea în echipe comune de anchetatori cu omologii europeni, punerea în aplicare de noi campanii de prevenţie şi elaborarea unui proiect de plan naţional de acţiune. Cu toate acestea, autorităţile nu au îndeplinit standardele minime în mai multe domenii cheie”.
Documentul menţionează că lipsa oferirii de fonduri suficiente ONG-urilor pentru servicii de asistenţă şi protecţie a continuat să fie o problemă, lăsând majoritatea victimelor neprotejate, în pericol de a suferi o nouă traumă sau fără servicii şi vulnerabile la noi acte de trafic de persoane, iar procedurile birocratice au continua să blocheze accesul victimelor la îngrijire medicală.
Autorităţile au anchetat mai puţine cazuri de trafic de persoane, instanţele au condamnat un număr semnificativ mai mic de traficanţi, iar autorităţile au identificat un număr mai mic de victime. În continuare, judecătorii nu au beneficiat de pregătire specializată pentru cazurile de trafic de persoane şi lucrul cu victimele, ceea ce a avut efecte negative asupra protecţiei martorilor, returnării victimelor şi condamnării traficanţilor.
Autorităţile au diminuat per total eforturile de aplicare a legii
Raportul Departamentului de stat american notează că autorităţile din România au diminuat per total eforturile de aplicare a legii. Articolele 210, 211 şi 367 din Codul Penal incriminează traficul de persoane în scopuri de exploatare sexuală şi muncă forţată şi prevedeau pedepse cu închisoarea între 3 şi 10 ani, suficient de severe şi, în ce priveşte traficul de persoane în scopuri de exploatare sexuală, proporţionale cu pedepsele prevăzute pentru alte infracţiuni grave, cum este violul.
Autorităţile române au anchetat 675 noi cazuri de trafic de fiinţe umane în 2017, număr în scădere faţă de 864 şi 858 în 2016 şi respectiv 2015. Sistemul scindat de semnalare a cazurilor a afectat eficienţa poiliţiei şi coordonarea cu anchetele şi urmărirea penală. De asemenea, numărul mic de anchetatori financiari dedicaţi a împiedicat efectuarea de anchete financiare şi indisponibilizarea bunurilor, blocând culegerea de dovezi în cazurile de trafic de persoane şi forţându-i pe anchetatori şi pe procurori să se bazeze în principal pe declaraţiile martorilor.
Procurorii au prelucrat 481 de cazuri de acuzaţii de trafic de persoane în 2017 faţă de 552 în 2016; în 51 (12%) dintre acestea s-a început următirea penală pentru proxenetism, viol, acte sexuale cu minori şi fraudă, comparativ cu 416 (75%) în 2016, ceea ce indică o creştere semnificativă a utilizării legii împotriva traficului de persoane versus infracţiuni mai puţin grave soldate cu pedepse mai blânde. Procurorii au pus sub urmărire penală 362 de suspecţi de trafic de persoane în 2017, comparativ cu 358 în 2016 şi 480 în 2015. Instanţele au condamnat 222 de traficanţi în 2017, număr în scădere faţă de 472 în 2016 şi 331 în 2015. 55 de traficanţi (25%) au primit pedepse cu suspendare, faţă de 22% în 2016. Restul traficanţilor au primit pedepse cu închisoarea între 1 şi 10 ani. Autorităţile nu au raportat valoarea amenzilor oferite traficanţilor condamnaţi în 2017, comparativ cu cei circa 200.000 lei (51.550 de dolari) în 2016.
Autorităţile au participat în 43 de echipe de anchetatori cu mai mulţi omologi europeni, faţă de 21 în 2016 şi au extrădat 44 de traficanţi în alte ţări europene pentru ca aceştia să-şi execute sentinţele.
Potrivit documentului, autorităţile nu au raportat cazuri de anchetare, punere sub urmărire penală sau condamnare a unor funcţionari pentru complicitate la trafic de persoane.
“Institutul Naţional de Magistratură a organizat două conferinţe cu scopul consolidării cunoştinţelor juridice şi a cooperării cu procurorii şi judecătorii pentru a proteja drepturile victimelor în cursul procedurilor judiciare; la acestea au participat 93 de judecători, procurori, avocaţi şi psihologi. Procurorii au beneficiat de pregătire în domeniul anchetării şi urmăririi penale în cazurile de trafic de persoane. Autorităţile au oferit funcţionarilor pregătire în identificarea timpurie a victimelor. Poliţia a organizat o serie de programe de pregătire destinate angajaţilor, care a inclus o componentă anti-trafic. În ciuda numeroaselor evenimente de pregătire, ONG-urile au semnalat că multor poliţişti şi judecători le lipsesc pregătirea specializată şi sensibilitatea necesare în cazurile de trafic de persoane în scop de exploatare sexuală şi în aspectele privind traficul de persoane”, mai arată raportul.
De asemenea, Departamentul de stat notează că, în general, judecătorii tratează prostituţia şi traficul în scop de exploatare sexuală ca infracţiuni diferite, ceea ce a avut efecte negative asupra pedepselor aplicate infractorilor şi a compensaţiilor acordate victimelor. Observatorii au criticat frecvent poliţia pentru neconştientizarea potenţialului de exploatare prin prostituţie, ceea ce a dus la neidentificarea semnalelor de utilizare a forţei, fraudei şi coerciţiei asupra persoanelor care practică prostituţia.
Recomandări pentru România – sporirea semnificativă a eforturilor de anchetare, punere sub urmărire penală şi condamnare a traficanţilor, inclusiv a funcţionarilor publici complici la acte de trafic de persoane
Departamentul de stat al SUA recomandă sporirea semnificativă a eforturilor de anchetare, punere sub urmărire penală şi condamnare a traficanţilor, inclusiv a funcţionarilor publici complici la acte de trafic de persoane şi obţinerea de sentinţe suficient de severe şi corespunzătoare gravităţii infracţiunii comise şi identificarea preventivă a potenţialelor victime, în special din rândul populaţiei vulnerabile precum migranţi şi solicitanţi de azil, copii din centrele de plasament, copii implicaţi în activităţi de cerşetorie şi persoane implicate în activităţi de prostituţie, printr-o mai bună pregătire a poliţiştilor şi a inspectorilor muncii pentru a recunoaşte indiciile explotării.
De asemenea, autorităţilor române li se recomandă oferirea de sprijin financiar ONG-urilor pentru servicii pentru victime şi crearea unui mecanism formal de administrare a fondurilor, modificarea legislaţiei pentru a permite autorităţilor să sancţioneze agenţiile de recrutare pentru infracţiuni legate de traficul de persoane, creşterea calităţii consilierii psihologice şi îmbunătăţirea accesului victimelor la asistenţă medicală, nepublicarea numelor tuturor victimelor care depun mărturie la procese pentru protejarea martorilor de represalii şi stigmatizare şi pentru a încuraja mai multe victime să se implice în urmărirea în justiţie.
De asemenea, autorităţilor din România li se recomandă extinderea eforturilor de pregătire a funcţionarilor implicaţi în procedurile judiciare, în special a judecătorilor, în vederea sensibilizării în privinţa traficului de persoane, a unei mai bune înţelegeri a tuturor formelor de trafic şi a aplicării legislaţiei împotriva traficului de persoane, creşterea semnificativă a pregătirii poliţiei pentru a lucrul cu victimele, strângerea de dovezi ale traficului de persoane şi înţelegerea constrângerii psihologice; creşterea numărului de anchetatori financiari specializaţi în cazuri de trafic de persoane, finalizarea, adoptarea şi aplicarea planului naţional de acţiune 2018-2022 şi revizuirea mecanismului de retrocedare pentru a include taxe o scădere la minimum a taxelor judiciare şi o creştere a eforturilor de asigurare de compensaţii pentru victime.