Toggle Menu
  1. Home/
  2. Actual/

Colegiul Psihologilor: Evaluarea poliţiştilor nu identifică tulburările psihice

Colegiul Psihologilor din România transmite, ca reacţie la criticile privind evaluările la care sunt supuşi poliţiştii, că tulburările psihice nu poti fi identificate în cadrul evaluărilor funcţionarilor publici cu statut special.

Într-un comunicat de presă, Colegiul Psihologilor menţionează că potrivit Standardelor de calitate în serviciile psihologice, competențele generale ale psihologului atestat în specialitatea psihologie militară — securitate națională (psihologie aplicată în domeniul securității naționale) constau în evaluarea psihologică a personalului, respectiv, evaluarea caracteristicilor psihologice și a factorilor de stres specifici pregătirii psihologice și controlul stresului ocupațional, a caracteristicilor mediului organizațional, a factorilor psihologici care influențează participarea și performanța în desfășurarea acțiunilor specifice, evaluarea psihologică a personalului pentru instruirea, deținerea și utilizarea armelor, munițiilor și explozibililor, precum și acordarea feedback-ului psihologic.

“Evaluarea psihologică a personalului (evaluarea psihoaptitudinală), inclusiv a funcționarului public cu statut special — polițist, relevă aptitudinea acestuia în raport cu cerințele funcției, respectiv, în raport cu profilul psihoaptitudinal al funcției prevăzute în organigrama Ministerului Afacerilor Interne, fără a implica o evaluare psihologică clinică/un psihodiagnostic clinic, capabilă să identifice factorii psihologici relevanți pentru sănătate și boală mintală, inclusiv tulburări psihice, care reprezintă o competență profesională a psihologilor atestați în specialitatea psihologie clinică”, se menţionează în comunicat.

De asemenea, transmite Colegiul Psihologilor, evaluarea psihoaptitudinală (psihologia muncii/evaluarea psihologică a personalului) și evaluarea psihologică clinică (psihodiagnostic clinic), pe de o parte sau evaluarea psihologică (examinare complexă) și testarea psihologică (examinare standard/mecanisme/elemente/factori psihologici), pe de altă parte, nu pot fi echivalate/echivalente, nici sub aspectul obiectului (aptitudine/tulburare mintală, patologie)/subiecților (beneficiar salariat/pacient), dar nici din perspectivă metodologică.

“Evaluarea psihologică a personalului nu poate fi redusă la testarea psihologică a acestuia”, punctează Colegiul Psihologilor.

În comunicat se mai menţioneză că “în ceea ce privește competențele profesionale ale psihologilor atestați în specialitatea psihologie clinică, precizăm faptul că între stabilirea unui diagnostic de patologie/tulburare mintală, potrivit DSM 5 (SUA) sau ICD (OMS), atribuție a medicului psihiatru și identificarea unor factori psihologici, inclusiv a intensității critice a unor pulsiuni sau tendințe, există o diferență de competență profesională”.

Psihologii spun că diagnosticul etiopatogenetic al tulburărilor mintale implică determinarea manifestărilor patologice, a cauzelor și reacțiilor, pe baza unor indicatori psihici măsurabili, dar și a unor semne și simptome.

“Prin urmare, pentru stabilirea unui diagnostic de tulburare mintală este nevoie de un examen complex, care constă în evaluarea mecanismelor biomedicale (medicul psihiatru), dar și a celor psihosociale (medicul psihiatru/psiholog). Diagnosticul unei tulburări mintale este un proces complex, plecând de la un diagnostic nosologic, prin care se încadrează pacientul într-o categorie nosologică ipotetică și se particularizează pe subiect, identificând anumiți factori ipotetici declanșatori, predispozanți și de menținere a simptomatologiei. Acesta este urmat de investigarea detaliată a comportamentului și funcțiilor psihice, inclusiv prin efectuarea unei examinări psihologice clinice de către un psiholog clinician, pe baza unei solicitări exprese, care să permită formularea unui psihodiagnostic clinic, rezultat prin măsurarea unor parametri psihologici relevanți pentru sănătate și boală/tulburare mintală”, se mai arată în comunicat.

Directorul general al Colegiului Psihologilor din România, Iulian-Laurențiu Ștefan, precizează că pentru a se adopta o măsură restrictivă cu privire la drepturile unei persoane nu este suficient un aviz psihologic, ci este necesar un diagnostic și chiar a o decizie administrativă/judiciară, rezultate în urma evaluării complexe a impactului afecțiunii psihice, funcționalității individului și capacității de adaptare a acestuia în viața familială, socială și/sau profesională, iar în cazul în care acestea sunt sever afectate să se se adopte măsurile judiciare, medicale și sociale adecvate.

Vocea.biz