Cum ar reacționa statul român în cazul unui atentat terorist. De unde vine pericolul radicalizării în țara noastră

Un atac terorist comis în România, deși momentan improbabil, ar avea un impact substanțial asupra vieții sociale și politice, dată fiind lipsa de încredere a populației în instituțiile statului și a lipsei de pregătire a cetățenilor pentru astfel de situații.

Potrivit unei analize a Centrului pentru Studiul Democraţiei (CSD), neîncrederea populației în instituțiile statului îngreunează cooperarea între cetățeni și autorități, ceea ce se traduce prin faptul că românii ar fi mai puțin dispuși să semnaleze apariția unor grupuri suspecte.

Tot lipsa de încredere în autorități ar face dificilă coeziunea în rândul populației, în cazuri de criză, un potențial atentat terorist putând avea astfel efectul unei destabilizări a situaței sociale, implicit a mediului politic.

Lipsa de transparență a serviciilor secrete din țara noastră este o altă vulnerabilitate identificată în analiza care remarcă faptul că o evaluare adecvată a eficienței acțiunilor serviciilor în lupta contra terorismului este dificil de făcut în condițiile în care comisiile din Parlament sunt formate, de regulă, tot din foști membri ai serviciilor.

Manda, declaraţii despre protocoalele SRI, pesta porcină şi proteste

Ambasadorul George Maior a cerut Comisiei de control SRI audierea lui Liviu Dragnea şi a lui…

Analiza mai arată că grupurile care se pot radicaliza în țara noastră (în special minoritatea maghiară) sunt lipsite de reprezentare politică, ceea ce duce la creșterea riscului apariției unor atacuri de tip terorist, dar și a simpatizanților pentru aceștia.

Serviciile secrete lucrează prea în secret

Potrivit analizei, una din vulnerabilitățile României în fața unui atac terorist este controlul scăzut al societății civile asupra serviciilor secrete.

Prevenirea atacurilor teroriste sau acțiunile în cazul unui atac intră în sarcina SRI și a 20 de alte instituții ale statului care vor fi coordonate de SRI.

Analiza Centrului pentru Studiul Democraţiei arată, însă, că activitatea serviciilor în acest domeniu rămâne o necunoscută în lipsa transparenței și a unui organism de control care să se asigure că există într-adevăr o eficiență în acest domeniu.

”România se distinge prin prisma faptului că activitatea de control este exercitată de comisii formate exclusiv din membri ai parlamentului, în care adeseori se regăsesc foşti angajaţi SRI sau absolvenţi ai unor studii în cadrul SRI, pe când în alte democrații există implicare și din afara parlamentului”, se arată în analiză.

Studiul arată că în alte state europene, comisiile de control ale serviciilor secrete nu sunt formate doar din membri ai parlamentului, dar și din reprezentanți ai societății civile sau personalități marcante, care asigură astfel o conexiune între cei care se ocupă de combaterea terorismului și cetățenii care trebuie protejați.

Analiza mai arată că lipsa de încredere în instituțiile statului face improbabilă o cooperare între cetățeni și autorități care, cel puțin în cazul SUA, s-a dovedit vitală în prevenirea actelor teroriste.

”Situațiile de succes în preîntâmpinarea unor atacuri teroriste, cum este cel al Statelor Unite după 2011 (…) evidențiază rolul important al stabilirii unor relații de comunicare și încredere între cetățenii obișnuiți care ajung în contact cu membri ai unor rețele teroriste și instituțiile de ordine și siguranță”, se arată în analiză.

Semne de îndoială privind eficiența intervenției în caz de atentat

Analiza mai arată și faptul că populația nu este informată despre ceea ce trebuie să facă în cazul unui atentat terorist, dar mai ales cum poate contribui la prevenirea acestora.

”Cadrul legislativ deja existent prevede unele instrumente menite să prevină amenințările prin intermediul cooperării și implicării populației, însă acestea sunt prea puțin mediatizate. De exemplu, există încă din 2004 un număr de telefon de tip Telverde (0800800100) pus la dispoziția populației pentru semnalarea riscurilor teroriste”, se arată în analiză.

Studiul menționează că, în lipsa transparenței, singurele concluzii care pot fi trase despre capacitatea de răspuns a autorităților în ceea ce privește o amenințare teroristă sunt cele reieșite din răspunsurile la alte situații de criză.

”SRI gestionează Centrul de coordonare operativă antiteroristă, toate instituțiile și autoritățile publice, 21 în total, care participă în Sistemul național de prevenire și combatere a terorismului. Pe de altă parte, există protocoale formale similare de colaborare între instituții și pentru alte amenințări la adresa siguranței cetățenilor, însă evenimente precum incendiul din Colectiv, dar și intervențiile în cazul unor calamități precum inundațiile sau al blocajelor provocate de ninsori ilustrează disfuncționalitățile care apar în implementarea lor”, se arată în studiu.

Pericolul radicalizării minorităților

Analiza arată că, deși România nu este o țintă predilectă pentru atentatele comise de islamiști, există un pericol al radicalizării minorităților, în special cea maghiară, pe care statul nu îl ia în serios.

”Cazul atentatului eșuat de la Târgu Secuiesc, manifestările de solidarizare cu persoana acuzată, ilustrează faptul că există în continuare un potențial de radicalizare pe fondul frustrărilor acumulate în comunitatea maghiară”, se arată în studiul CSD.

”Acestea vin în contextul scăderii încrederii maghiarilor în capacitatea UDMR de a le îndeplini obiective majore și, implicit, pe fondul scăderii relevanței acestei formațiuni pe scena politică. Astfel, există pericolul ca puntea considerată moderată între minoritatea maghiară și statul român să nu mai existe, lăsând loc pentru creșterea în relevanță a vocilor radicale care s-ar putea inspira din mișcări teroriste cu care Europa era obișnuită acum 20-30 de ani (ETA, IRA)”, se arată în analiză.

Lupta împotriva terorismului, costuri mari, eficiență mică

Potrivit analizei, o încredere mai mare a polulației în instituțiile statului este necesară în situații de criză precum un atentat terorist mai ales în condițiile în care lupta împotriva acestui fenomen este una foarte costisitoare, în special în raport cu rezultatele.

O analiză NATO arăta că, doar în perioada 2001 – 2007 cheltuielile la nivel global pentru prevenirea actelor teroriste s-au ridicat la aproximativ 70 de miliarde de dolari, în condițiile în care, în toată lumea, decesele cauzate de atentate teroriste au fost de 583.

O comparație cu alte fenomene dăunătoare (HIV-SIDA, poluarea etc) arată că cheltuielile de prevenție în aceste cazuri sunt mult mai mici, deși numărul de victime este substanțial mai mare.

Actele de terorism, însă, au un impact mult mai mare și imediat asupra publicului, de unde și nevoia statelor de a reacționa în regim de urgență și în mod vizibil și categoric.

Măsurile de până acum nu au dus, însă, la o diminuare clară a numărului de atentate și victime, cât la reducerea unui anumit tip de atentate și proliferarea altor tipuri.

Măsurile de securitate impuse în aeroporturi au dus la scăderea numărului de avioane deturnate, dar și la creșterea răpirilor. Paza mai bună la ambasade a dus la scăderea atentatelor asupra diplomaților, însă au crescut atacurile asupra turiștilor sau a civililor.

Analiza arată că în astfel de situații, încrederea în instituții este vitală pentru ca populația să aibă o reacție de coeziune.

Comparația cu alte momente de criză, precum cel generat de incendiul din Colectiv, arată, însă, că acest lucru nu s-a întâmplat în România, potrivit analizei.

”Lipsa de încredere în instituţii duce la următoarea întrebare: dacă statul român nu este capabil să prevină sau să răspundă în mod adecvat unor pericole convenţionale, precum incendiile, este el capabil să protejeze populația în cazul unor amenințări teroriste?”, se arată în studiu.