Pe 17 martie, creştinii ortodocşi îl pomenesc pe Sfântul Cuvios Alexie, pomenit în calendarul creștin ortodox la 17 martie, s-a născut la Roma, în vremea împăraților Arcadie (395-408) și Onoriu (395-423), din părinți creștini, foarte bogați, Eufimian și Aglaida.
Aceștia erau cunoscuți pentru bunătatea lor. Dacă se întâmpla într-o zi să facă prea puțină milostenie, iar la masa sa să vină prea puțini săraci, atunci tatăl său, căzând la pământ înaintea lui Dumnezeu, zicea: “Nu sunt vrednic să umblu pe pământul Dumnezeului meu” (Viețile Sfinților).
Părinții au dorit ca tânărul Alexie să se căsătorească, prin urmare, i-au găsit la vârsta cuvenită o logodnică de neam împărătesc. În noaptea nunții Alexie a fugit în taină pe o corabie care pleca în zori spre Laodiceea (Frigia, Asia Mică). A trăit necunoscut de nimeni, vreme de 17 ani la Edesa, în Siria.
În acest timp părinții au trimis oameni să îl caute peste tot. Au ajuns chiar până la biserica închinată Maicii Domnului din Edesa, dar nu au știut că unul din săracii din pridvorul bisericii este cel căutat, așa că i-au dat milostenie și s-au întors acasă.
Pentru că i-a fost descoperită viața sa cea sfântă și a început să fie cinstit de oameni, Sfântul Cuvios Alexie a plecat din acel loc și din pronie dumnezeiască a ajuns, în urma unei furtuni pe mare, din nou la Roma. Aici a hotărât să meargă la casa părinților ca un necunoscut.
Tatăl său l-a primit ca pe un om sărac și străin, iar pentru faptul că și fiul său se înstrăinase, a poruncit să i se ridice o căsuță chiar în fața porților, ca să fie întotdeauna în fața ochilor săi. Aici nemaifiind cunoscut de nimeni, își petrecea viața în rugăciune zi și noapte, răbdând plânsul mamei sale, îndurerate de pierderea fiului, pentru marea dragoste pe care o avea pentru Dumnezeu.
Când a simțit că i se apropie sfârșitul, a cerut o bucată de hârtie pe care a scris cine este, dar și toată viața consemnând unele taine știute numai de părinți, iar după ce a terminat de scris această scrisoare a trecut la Domnul, fiind găsit a doua zi.
La racla în care a fost pus s-au făcut multe minuni și însuși împăratul Onoriu împreună cu papa Inocențiu s-au închinat la moaștele Sfântului Alexie.
Despre el se spune că aduce primăvara și face natura să renască.
Sfântul Cuvios Alexie este cunoscut și ca Alexie cel Cald sau “Omul lui Dumnezeu”. Se știe că ar fi trăit prin secolul al cincilea. A dus o viață duhovnicească exemplară. Și-a căpătat renume ca făcător de minuni, dar este considerat și patron spiritual al viețuitoarelor care iernează sub pământ, în scorburi, ascunse. De aceea, data de 17 martie este cunoscută în popor și drept Alexie Boji, Alexiile, Ziua peștelui, Retezatul stupilor sau Ziua șarpelui.
Pentru a avea parte de sănătate și pentru a ne fi bine în general, trebuie să respectăm cum se cuvine ziua Cuviosului Alexie. Asta înseamnă că femeile nu au voie să muncească și, în special, să coasă, să depene, să folosească foarfece sau cuțite. Pe la țară, de Alexii, se fac focuri mari, pentru ca fumul să alunge relele, să omoare dăunătoarele și să sperie șerpii. Tinerii sar peste foc, ca să fie feriți de boli. Cine face guturai în această perioadă va fi sănătos tot restul anului.
Tot în această zi, sunt pomeniţi sfântul mucenic Pavel, care, pentru sfintele icoane, în foc s-a săvârşit, preacuviosul Teostirict Mărturisitorul, care în pace s-a săvârşit, şu sfântul mucenic Marin, care de sabie s-a săvârşit.
“Tot în această zi s-a întâmplat şi pedeapsa înfricoşătoare a cutremurului, care, cu iubire de oameni, a fost adusă asupra noastră şi din care, mai presus de orice nădejde, ne-a izbăvit pe noi Domnul cel iubitor de oameni. Şi s-a întâmplat aceasta în vremea împăratului Constantin”, scrie crestin-ortodox.ro
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Patrick, Episcopul şi Iluminătorul Irlandei (383-461).