De ce au tăcut medicii în cazul Burnei? Președintele Colegiului Medicilor: „Dacă acum sunt atât de voinici, puteau să spună de atunci de ele”

Zeci de familii au depus plângeri în cazul medicului Gheorghe Burnei, care este anchetat pentru luare de mită și pentru pretinse experimente făcute de pacienții săi. Ani de zile ar fi avut loc aceste experimente, însă la Colegiul Medicilor niciun doctor care a lucrat cu Burnei nu a depus vreo sesizare pe o speță de patologie medicală, a explicat pentru Vocea.biz președintele Colegiului, Gheorghe Borcean. El mai spune că tinerii chirurgi au învățat mai mult lucruri bune de la Burnei, cum ar fi principiile profesiei și atitudinea față de meserie.

În Codul de Deontologie Medicală al Colegiului Medicilor din România scrie la articolul 37 că procedura pentru semnalarea erorilor profesionale se face prin informarea medicului autor al faptei într-o scrisoare. Dacă eroarea nu este corectată, se anunță corpul profesional, iar informarea publică nu se va face decât după o decizie a acestuia.

Practic, Codul de Deontologie impune doar comunicarea internă a erorilor, până la o decizie a Colegiului.

„Medicul care ia cunoștință despre fapte care ar putea, în opinia lui, constitui erori profesionale va informa prin scrisoare medicală medicul autor al faptei. Dacă eroarea nu este corectată ori apreciază că nu s-au întreprins toate măsurile adecvate situației, medicul va informa în mod cât mai detaliat organismele corpului profesional și, cu excepția situațiilor prevăzute de lege, nu va face publice datele decât după ce corpul profesional s-a pronunțat”, scrie în Codul Deontologic.

Colegiul Medicilor dă vina pe presă pentru părerea proastă pe care cetățenii o au despre medici

Colegiul Medicilor cere adoptarea rapidă a legii vaccinării şi “respectarea interesului superior al copilului”

Gheorghe Borcean spune că instituția pe care o conduce nu a primit nicio sesizare la adresa medicului Burnei până în prezent, referitor la fapte de patologie medicală, iar că cei prezenți la operațiile sale puteau raporta sau ridica semne de întrebare vizavi de procedurile folosite de șeful Clinicii de chirurgie și ortopedie pediatrică de la „Marie Curie”.

„Dacă acum sunt atât de voinici, încât să spună că au fost și alte cazuri, puteau să spună de atunci de ele, dar noi nu am primit nicio sesizare. Dacă eu, ca medic, consider că un coleg de-al meu de altă specialitate, nu neapărat din aceeași secție, a trimis pacientul târziu la mine, trebuie să vorbesc cu respectivul doctor, să-i spun „am motive întemeiate să cred că pacientul a fost ținut prea mult sau că tratamentul pe care l-ai inițiat nu este cel mai potrivit pentru boala lui din cauza următoarelor motive…”. Lucrurile astea se fac. Nu e vorba numai despre faptul că doi chirurgi în aceeași secție, unul subaltern și altul șef ar fi împiedicați să discute. Un medic nu face o intervenție chirurgicală de unul singur, sunt oameni care au fost ani de zile colegi în operații și care și-au însușit o parte din tehnicile pe care Burnei i-a învățat. Eu nu pot spune că Gheorghe Burnei este vinovat sau nevinovat, eu vorbesc despre această situație în care un medic ar fi constatat că există neconformități cu intervențiile chirurgicale ale șefului său de secție. Ei puteau să vorbească, nimeni nu-i împiedica să vorbească în timpul operației”, a spus Borcean.

Toate sesizările ar fi trecut pe la Colegiul Medicilor, în condițiile în care profesorul Burnei era, la data de 15 iulie 2016, Președinte al Comisiei de Ortopedie Pediatrică a Colegiului Medicilor din România. Există, spune Borcean, o singură sesizare depusă în 2016 vizavi de tratamentul aplicat pacienților, nu de patologie medicală, în care sunt vizați Gheorghe Burnei alături de colegi de pe secția de Ordopedie. „Există o plângere la comisia superioară de disciplină a Colegiului Medicilor din România făcută în 2016, dar nu este despre o speță de patologie medicală, e pe o speță de tratament și îi vizează pe Burnei împreună cu alți medici de pe secție”, a explicat Borcean.

Chestiuni profesionale, despre care „lumea laică nu are de unde să știe”

El a explicat mai departe că articolul 37 din Codul deontologic a fost introdus pentru ca medicii să vorbească mai întâi între ei și apoi cu familia și cu pacientul, fiind vorba de o chestiune pur profesională, despre care „lumea laică nu are de unde să știe”.

„Prevederea din articolul 37 a fost introdusă pentru următoarea situație: un medic primește pacientul care a fost la altă secție și întreabă cine este persoana care a făcut un tratament sau o intervenție neconform cu știința și practica profesiei și spune asta pacientului sau familiei. Această prevedere este introdusă ca să nu se întâmple chestia asta, nu pentru a opri un medic de a vorbi cu un alt medic, ci pentru ca medicii să vorbească negreșit între ei, înainte de a spune ceva în public, până când lucrurile nu se rezolvă între ei pe o chestie care este pur profesională, despre care pacienții nu au de unde să știe, despre care lumea laică tot la fel nu are de unde să știe. A cere a doua opinie nu înseamnă că cel care dă a doua opinie ar putea să spună că primul medic este prost, sau nu a știut, sau a făcut rău, spune „da, domnule, stai să vorbesc cu el și discutăm și facem să fie bine”, a spus Borcean.

„Pe tinerii chirurgi i-a învățat atitudine, i-a învățat diagnostic”

În ceea ce privește plângerile depuse de zeci de familii, președintele Colegiului Medicilor spune că „este uluitor că tocmai acum au apărut aceștia”. De asemenea, în opinia sa, rezidenții au învățat mai mult de bine decât de rău de la Burnei.

„Familia nu are de ce să se teme de Gheorghe Burnei, ar fi putut să o facă mai devreme. Tinerii chirurgi și tinerii medici au învățat de la Gheorghe Burnei, au învățat cel mai mult bine, nu au învățat mai mult rău, au învățat bine, au învățat principiile profesiei, le-a pus bisturiul în mână, i-a învățat atitudine, i-a învățat diagnostic, i-a învățat complicații, i-a învățat o grămadă de chestii. Aceste spețe la miile de cazuri pe care le-a operat Burnei în cariera sa presupun că sunt câteva, dar asta nu înseamnă că sunt mai puțin grave, dacă ar fi adevărat. Nu puteți spune astăzi doar după acuzațiile unor familii că sunt experimente. Lucrul acesta va trebui să-l dovedească, să-l precizeze un judecător printr-o sentință, în baza unui examen de specialitate, unei expertize din acea specialitate”, a spus Borcean.

În ceea ce privește rolul Colegiului Medicilor, el a explicat că în momentul în care o sentință judecătorească va cere ca Burnei să nu mai practice medicina, Colegiul îi va ridica licența, lucru pe care, de altfel, Colegiul l-ar putea face și fără o sentință de interdicție de la un judecător, în urma propriei anchete care este în prezent, în derulare.

„Colegiul Medicilor face exact ce-i spune prin sentință judecătorul. Dacă judecătorul dă o sentință de interdicție a exercitării profesiei, Colegiul ia notă de lucrul acesta și îl radiază din registrul medicilor. Dacă va exista o altă sentință, pe spețele penale în care este acuzat doctorul Burnei, vom lua notă de acea sentință și vom proceda în consecință așa cum va hotărî judecătorul. Colegiul Medicilor poate lua o decizie de ridicare de licență fără o hotărâre judecătorească, dar în urma unor bune judecăți în interiorul Colegiului, care urmează niște proceduri. Colegiul Medicilor din București s-a autosesizat după dezvăluirile din presă și a declanșat acțiunea disciplinară, urmând să ceară documentele medicale care stau la baza acelor acuzații și opinii de specialitate (ortopedie pediatrică). Rezultatele acestei anchete se pot pune la dispoziția procurorilor numai în măsura în care procurorii vor cere rezultatele noastre”, a încheiat Borcean.

Psiholog: În România, oamenii sunt pasivi, nu sunt responsabili social și merg pe ideea „nu e treaba mea, nu mă bag”

Cum s-a putut, totuși, ca ani de zile să nu se afle nimic? Ce anume ar fi putut determina un grup mare de oameni să nu scoată o vorbă despre ce se întâmpla în blocul operator de la secția de Ortopedie a Spitalului „Marie Curie”, persoane care știau despre ce este vorba. Un fost rezident de-al medicului Burnei, care lucrează acum în Franța, a și povestit într-o scrisoare prin ce a trecut atunci și faptul că nimeni nu îndrăznea să spună ceva.

„Credeţi că un medic sau un rezident ar fi putut depune o sesizare în afara unui context suicidar? (…) Toţi ştiu că lansează un bumerang, care face un tur complet, fără să atingă nimic, după care îi loveşte direct în cap. Pacienţii nu depuneau plângere pentru că erau condiţionaţi să-l considere autoritatea supremă şi li se dădea de înţeles că era vorba de câte un eşec excepţional. (…) Noi, medicii, am fi avut obligaţia să sesizăm Colegiul Medicilor, instituţia care are prerogative supreme în sancţionarea practicilor deviante. Mă pufneşte râsul când scriu. Colegiul Medicilor e o structură atât de flască încât nu sancţionează decât în momentul în care este sigur că individul e condamnat definitv de justiţie, to be on the safe side. (…) Vă asigur că toată lumea ştia ce se întâmplă. Între timp, Burnei a continuat cu premierele mondiale, cultul mesianic generase o isterie întreagă, era suficient să vezi sala de aşteptare de la consultaţii, conferenţiarul devenise profesor plus o colecţie de alte titluri şi funcţii. Intangibil”, a scris fostul rezident al lui Burnei.

Psihologul Mihai Copăceanu spune că sunt mai multe cauze care ar putea duce la tăcerea unui grup mare de persoane. „Pe de o parte este principiul ierarhic. În România, din păcate, o persoană care este într-o poziție inferioră, fie că este vorba de un medic rezident sau de cineva din altă profesie, nu va avea curajul de a critica un superior. Oamenii sunt pasivi ca să evite orice fel de complicații personale și chiar dacă sunt conștienți de ani de zile de abuzurile șefilor, din cauza poziției ierarhice nu reacționează. Pasivitatea se mai datorează și neîncrederii, practic oamenii nu cred că dacă fac un denunț, se va schimba ceva. Mai mult, oamenilor le este frică să facă asta ca să nu sufere ei înșiși, să nu-și piardă jobul și funcția. În general, în România, întâlnim pasivitate și indiferență, oamenii nu sunt responsabili social și merg pe ideea „nu e treaba mea, nu mă bag, nu mă interesează”. Lucrul acesta nu se întâmplă în Occident, unde oamenii sunt obligați să sesizeze și ca simpli cetățeni orice act inuman, degradant, care lezează demnitatea unui om. Spre exemplu, dacă vezi că cineva este lovit pe stradă, sesizezi imediat poliția. Din păcate, noi nu avem cultura responsabilității sociale, ține de noi ca nație, nu suntem proactivi, nu suntem învățați să denunțăm pe cineva. Dimpotrivă, vedem cazuri de violență domestică și nimeni nu intervine. Cel mai grav este că, în timp, fiindcă oamenii nu reacționează la astfel de abuzuri, se obișnuiesc așa și dezvoltă o formă de imunitate la abuzuri, le consideră firești fiindcă „întotdeauna” a fost așa. Toate lucrurile acestea funcționează împreună ca într-un puzzle”, a explicat Copăceanu de ce în România nu se ia atitudine.

La rândul său, medicul Bogdan Tănase, președintele Alianței Medicilor, spune că în România, în sistem, nu se comentează despre somități. „În scrisoarea ortopedului care i-a fost rezident scria că oricine ar fi îndrăznit să vorbească era conștient că s-ar fi întors împotriva lui ca un bumerang, în niciun caz nu l-ar fi afectat pe Burnei. Cam asta s-ar fi întâmplat cu oricine ar fi comentat ceva despre somități. În plus, gândiți-vă la statutul lui Burnei în presă, nimeni nu l-ar fi crezut pe denunțător, iar respectivul nu ar fi avut decât de suferit. Rezidenții cel mai probabil erau prea timorați să spună ceva și poate nici nu-și dădeau seama de ce se întâmplă”, a spus Tănase.

Ce au descoperit procurorii în cazul Burnei

În referatul procurorilor de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București care anchetează cazul medicului Gheorghe Burnei, se arată că doctorul apela adesea la „cunoștinte” ale sale de la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Mecatronică si Tehnica Măsurării pentru furnizarea de proteze neomologate, care nu erau adecvate uzului medical și care ajungeau în corpurile pacienților săi, fiind vorba de experimente pe copii.

„În categoria experimentelor pe copii sunt incluse și intervențiile chirurgicale efectuate cu oase de vită fierte sau cu filtre de tanc sau cu BVC. Numeroase operații nu sunt adecvate problemelor medicale pe care le au copiii. Mai mult pentru unii copii inculpatul inventează probleme de sănătate inexistente. Inculpatul efectuează de multe ori intervenții chirurgicale cu mult disproporționate în raport cu problema reală. Efectuează intervenții chirurgicale și acolo unde acestea nu se impun în raport cu situația sau cu vârsta copilului, implantează sisteme și proteze care nu sunt necesare sau le implantează greșit”, se arată în referat.

De asemenea, medicul Burnei preleva de la copii, fără consimțământul aparținătorilor, țesut osos și ligamente fără respectarea celor mai elementare norme în vigoare în acest domeniu, spun descoperit procurorii.

„Din primele date țesuturi astfel prelevate și păstrate au fost deja folosite ca transplant pentru alți copii, cele descoperite la percheziție urmând a avea o destinație similară. Aceste aspecte sunt cu atât mai grave cu cât spitalul și inculpatul aveau posibilitatea legală de a apela la banca de țesuturi pentru a realiza transplanturi într-un mod legal și sigur pentru starea de sănătate a pacienților. Având în vedere cele descoperite a fost solicitat sprijinul unui specialist din cadrul Agenţiei Naţionale de Transplant”, se mai arată în document.