În unele sate din Bihor, oamenii petrec în cimitir. Paştele Morţilor şi Jocul Lioarelor în a doua zi de Paşte

Este mare forfotă mare în unele cimitire din Bihor. Locuitorii din sate se adună în cimitir, unde-și amintesc de cei dragi. Cu pălincă şi pască îşi aduc aminte de cei plecaţi dintre noi.

În comuna Rieni cele două cimitire, vechi şi nou, sunt „invadate” de săteni, veniţi cu mic cu mare să sărbătorească Paştele Morţilor. Ei aduc ofrandă celor care îşi duc somnul de veci, având ca fundal biserica de lemn, veche de peste 250 de ani. Organizarea acestei manifestări este o dovadă că sentimentul de comuniune cu semenii noştri plecaţi din această lume rămâne nealterat.

„Paştele Morţilor” debutează la biserica de lemn din Rieni cu o slujbă religioasă. Pereţii monumentului, situat în cimitirul vechi, au fost pictaţi de celebrul pictor David Zugravu, care a ajuns în Bihor în secolul XVIII, venind de la Curtea de Argeş. Pe itinerariul biserica de lemn – cimitirul nou, se desfăşoară dansul şi cântecul lioarelor, obicei specific zonei, urmat de un parastas. Pentru a ne aminti mereu de focul Învierii, de bătutul toacei de lemn, „împistritul” ouălor, ciocnitul ouălor de Paşti, şi altele, au loc numeroase concursuri cu premii. Totodata, acesta e momentul în care cei care au plecat din sat se întâlnesc.

Într-o altă comună bihoreană, de această dată Brădet, locuitorii își petrec prima zi de Paște în cimitirul din sat, până seara târziu. Femeile își laudă bucatele și povestesc cu vecinii sau rudele cu care nu s-au văzut de ceve vreme, iar bărbații joacă table sau cărți și ciocnesc un pahar de vin sau de pălincă, în amintirea celor morți.

Președintele PSD Bihor, despre CEx: Trebuie lămurită zvonistica

Șeful Direcției Agricole Bihor, acuzații la adresa lui Daea: “Mă hărțuiește!”

Oamenii se adună în cimitir imediat după slujba de la biserică. În fiecare an, sătenii se adună cu sutele printre mormintele celor dragi. Este un prilej bun pentru ca toți cei veniți acasă, de sărbători, să se vadă cu lumea din sat.

Obiceiul de pomenire a celor trecuţi în nefiinţă, în prima zi de Paşte, datează de mai bine de 30 de ani şi a fost instuit de localnicii care ştiu că mulţi sunt plecaţi şi vin rar acasă, în satul de origine. Atunci, profită de sărbătoare pentru de a-i pomeni pe cei dragi, alături de rudele venite acasă de Paște.