Ciocota ouălor de Paşte, obicei cu tradiţie de peste 150 de ani în Nord-Vestul țării

Locuitorii satului Rus din judeţul Sălaj participă an de an în prima zi de Paşte la ‘ciocotă’, un concurs inedit de spart ouă roşii, cu o tradiţie de peste 150 de ani. Pentru ca ouăle cu care participă la competiţie să aibă o coajă cât mai tare, sătenii le dau găinilor o alimentaţie specială şi le ţin separat de restul animalelor de curte, pentru a nu avea acces la iarba proaspătă de primăvară. Bineînţeles, mai există şi alte secrete ale celor care vor să devină campionii satului la ‘ciocotă’ dar, potrivit secretarului comunei Rus, Ioan Bora, acestea nu se divulgă şi sunt ştiute de doar de localnici.

‘E un obicei pe care îl ştim că se păstrează cam de 150 de ani. În săptămâna de dinaintea Paştelui se pregătesc ouăle vopsindu-le şi în ziua de Paşte toată lumea merge cu un coşuleţ frumos ornamentat, cu ouăle cele mai frumoase, le pune la biserică până se termină Liturghia, după care se iese în faţa bisericii. Acolo se organizează concurs de spargerea ouălor, de ‘ciocotă’. Participă cine doreşte, mici, mari, indiferent. Se duc 30, 40, 50 de ouă. Concursul durează toată după-masa în ziua de Paşte, până pe înserate. Cel care sparge oul adversarului îi ia acestuia oul. Fiecare pleacă acasă cu câte ouă poate aduna cu ouăle pregătite de el, până îşi termină ultimul ou de spart. În unii ani se dau şi premii, în funcţie de posibilităţi. Acum doi ani s-a dat un cocoş câştigătorului, de exemplu. Sunt şi premii mai hazlii sau premii în bani’, afirmă Ioan Bora.

Acesta subliniază că nu competiţia în sine este importantă, ci tradiţia care strânge în fiecare an, în centrul localităţii, toţi sătenii.

‘La concursul oficial participă un număr redus de bărbaţi, dar ‘ciocota’ se desfăşoară pentru tot satul şi aia e tradiţia, nu competiţia care se organizează pentru premii. Tradiţia e participarea întregului sat. În piaţa dinaintea bisericii se adună tot satul, şi femei şi bărbaţi, şi toată lumea ciocăneşte ouă’, afirmă sursa citată.

Tragedie în Sălaj. Malul unui șanț s-a prăbușit peste un muncitor

Rezultate BAC 2018. Primele note și depunerea contestațiilor

Potrivit etnologului Camelia Burghelea, cercetător ştiinţific la Muzeul de Istorie şi Artă din Zalău, obiceiul din localitatea Rus trebuie interpretat într-un context mai larg, al mentalităţilor tradiţionale.

‘Obiceiul ciocnitului ouălor de la Rus trebuie citit într-o grilă mai largă a mentalităţilor tradiţionale româneşti. Simbolul oului este unul arhetipal preluat din culturile precreştine şi trimite către fecunditate şi fertilitate. Oul este începutul tuturor lucrurilor şi la regenerării vieţii, iar ciocnitul ouălor simbolizează ieşirea în lume, după modelul ieşirii puilor de pasăre din ouă primăvara. Pe acest model arhetipal a fost grefat simbolul creştin al ouălor roşii, vopsite cu sângele lui Iisus răstignit pe Cruce. Mai mult, în tradiţia populară, în ordine magico-ritualică, ciocnitul degajă o energie şi un zgomot care pot speria şi îndepărta duhurile rele. Oul se ciocneşte de Paşti pentru a alunga duhurile rele, ca trimitere la fecunditate şi fertilitate şi, desigur, pentru a oferi prilejul salutului religios creştin: Hristos a înviat! Adevărat a înviat!’, precizează etnologul.

Localitatea Rus, în maghiară Oroszmezo, face parte din comuna cu acelaşi nume, fiind situată in partea nord-estică a judeţului Salaj, pe Valea Someşului, la o distanţă de 34 de kilometri de oraşul Dej, 60 de kilometri de oraşul Baia Mare şi 70 de kilometri de oraşul Zalău. Prima atestare documentară a satului datează din anul 1325 sub numele de Symisne. Descoperirile arheologice – fragmente ceramice, unelte din piatră, aramă şi bronz – demonstrează o locuire mai veche a aşezării. În epoca romană acest teritoriu făcea parte din zona sistemului de apărare romană a provinciei Dacia, în sectorul dintre castrele Tihău şi Căşeiu, în zona defensivă contra dacilor liberi, care trăiau la nord de Someş.

În jurul anului 1350 familia Bánffy a colonizat aici populaţie slavă – rusini, de la care se pare că provine şi numele aşezării. În anul 1366 localitatea este atestată sub denumirea actuală, scrisă în forma Wruzmezeu (Oruzmezeu), Câmpul Rusului. În trecut a făcut parte din Plasa Ileanda în cadrul comitatului Solnocul Interior, iar apoi, în perioada interbelică, în cadrul judeţului Someş.

AGERPRES / Sebastian Olaru