România s-a făcut remarcată înafara țării și prin destinațiile care aprind imaginaţia pasionaţilor de paranormal. Vă propunem cele mai cunoscute astfel de destinații din țară:
Pădurea Hoia din Cluj
Pădurea Hoia este o pădure situată la vest de municipiul Cluj-Napoca, în apropiere de Muzeul Satului. Pădurea este folosită ca loc de agrement. În ultimii ani s-a amenajat un Bike Park, iar în zonă sunt practicate și alte sporturi, precum paintball, airsoft sau tirul cu arcul. Există unele discuții legate de faptul că în Pădurea Hoia la fel ca in padurea Baciu ar avea loc fenomene paranormale, idee care atrage în zonă practicanți de yoga, Wicca și amatori de paranormal. Pădurea are o suprafață de 295 de hectare. Marginea sudică începe de la o creastă deluroasă orientată V-E. Nu acoperă și panta sudică abruptă a dealului, dinspre Râul Someșul Mic. Spre nord, pădurea coboară pe panta mai lină, până în apropiere de valea Râului Nadăș.
La est este mărginită de Tăietura Turcului [1], o vale artificială care taie dealul de la sud la nord, prin care trece și un drum carosabil. La vest pădurea se termină pe panta de nord-est a Dealului Melcilor, în apropiere de Pădurea Mujai care se întinde spre vest. La sud de capătul de sud al pădurii curge valea Bongar, în care se află un pâlc relict de stejar pufos specific stepei sudice. Partea de nord-est a pădurii este mărginită de Valea Lungă, ce trece prin calcare eocene și formeazăCheile Baciului, o vale cu versanți asimetrici (partea nordică este stâncoasa și abruptă, cu roci fosilifere, drept care a fost declară rezervație naturală, iar partea sudică este ocupată de Pădurea Hoia). Un mic lac natural, nu prea adânc, se află în amonte de Cheile Baciului, la marginea pădurii. Câteva izvoare cu debit mare și apă potabilă izvorăsc la marginea de nord a pădurii, în Valea Lungă. Dealurile Hoia (506 m) și Sf. Pavel sunt cele mai înalte puncte din zonă. Hoia este vestită în lume pentru frecvența cu care apar aici diverse fenomene paranormale. În 1968, un clujean a fotografiat în Poiana Rotundă un OZN, fotografiile fiind printre puținele de acest gen autentice, după părerea specialiștilor. Din anii ’60, profesorul de biologie Alexandru Sift studiază fenomenele luminoase, magnetice și radiologice care au loc aici.
Acesta a adunat o arhivă bogată de fotografii ale fenomenelor, care s-a pierdut misterios la câteva zile după decesul regretatului profesor în 1993, furate de niște indivizi necunoscuți și duse la maculatură. Cele câteva fotografii ramase au fost publicate în 1995 în cartea “Fenomenele de la Pădure Hoia-Baciu” de Adrian Pătruț, profesor de chimie la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și prieten al lui Sift. Pătruț a continuat cercetările lui Sift și susține că ciudatele fenomene au o bază științifică insuficient studiată. Oricum, fenomenele din Hoia au dus la apariția multor legende urbane in zona Clujului, multe persoane vizitând pădurea în speranța că vor reuși să surprindă un astfel de fenomen.
Castelul Banffy din Cluj
Castelul Banffy, din Cluj, are și el o poveste fascinantă. Construit în secolul XV, castelul a fost reabilitat în 1890, în stil renascentist, de către familia Banffy. Însă în 1944, trupele germane au evacuat proprietarii cu forța și au folosit cladirea ca spital militar. Curioșii și pasionații de fenomene stranii au vizitat în nenumărate rânduri acest loc, ale cărui legende au luat naștere mai ales în perioada comunistă, când castelul a fost lăsat în paragină. Martorii spun că se disting voci și sunete ciudate, de parcă cineva ar fi locuit acolo. Legendele ne dezvăluie că, în timpul războiului, soldații germani au torturat și ucis mulți prizonieri.
Castelul Bran
Castelul Bran este amplasat la intrarea în pasajul Rucăr-Bran, pe drumul ce leagă Braşov de Câmpulung, încadrat de culmile munţilor Bucegi si Piatra Craiului. Bran se găseşte la mai puţin de 30 km de Braşov, pe drumul naţional DN73, plecând din Braşov spre vest prin cartierul Bartolomeu. Castelul Bran a fost inițial o fortăreață construită de Ordinul Cavalerilor Teutoni în anul 1212. Cunoscut la început sub numele de Dietrichstein, a fost cucerit de sași spre sfârșitul secolului al XIII-lea, pentru a proteja orașul Brașov, un important centru comercial. Vlad Țepeș a folosit Castelul Bran ca punct de plecare pentru incursiunile sale în Transilvania.
Astăzi, locul este un muzeu vizitat de turiști din toată lumea. Lângă castel puteți, de asemenea, vizita un interesant muzeu având ca principală caracterisica viață țăranilor din acea zonă. De Halloween locul este destinația favorită a americanilor și englezilor care lucrează în România sau pur și simplu o vizitează. Este unul din puținele locuri din România unde poți simți cu adevărat atmosferă de Halloween.
Legenda lui Dracula
Legenda lui Dracula, devenită mit în secolele XIX – XX s-a născut în strânsă legătură cu figura istorică a principelui român Vlad Țepeș (1456 – 1462).
Mai mult decât orice, personajul mitic Dracula este cunoscut pentru cruzimea sa nemăsurată. Trasul în țeapă, unul dintre cele mai îngrozitoare moduri de a muri, a fost metoda de tortură și execuție preferată a lui Dracula, de aici și numele său, Vlad Țepeș. Cruzimea pedepselor sale pentru lipsă de loialitate și onestitate coincide cu numele sau. În limba română el înseamnă “dracul”. În 1431 Sfântul Împărat Roman Sigismund de Luxemburg îl investește pe tatăl lui Dracula, Vlad II, cu ordinul Dragonului, un ordin cavaleresc dedicat luptelor împotriva turcilor. Emblema ordinului era un dragon, simbol al diavolului. De la această realitate, consemnată de istorie, până la legendă nu mai era decât un pas. Acest transfer a fost facilitat de nevoia epocii de ficțiune, mistic, spirit exotic, concretizat în producțiile literare ale culturii europene, mai ales occidentale. Legenda și adevărata istorie a lui Dracula se întretaie și sunt menținute vii de către destinațiile turisice, cum ar fi Mănăstirea Snagov, în apropiere de București, sau Castelul Bran de lângă Brașov
Castelul Corvinilor din Hunedoara
Inclus, şi el, pe lista celor mai bântuite castele ale Europei, Castelul Corvinilor este simbolul oraşului Hunedoara şi un exemplu important de arhitectură gotică din Transilvania. Cunoscut şi sub denumirea de Castelul Huniazilor, cetatea ridicată în secolul XV, de către Ioan de Hunedoara, se mândreşte şi cu numeroase legende. Cetatea avea dublu rol, atât strategic, cât şi de reşedinţă feudală. Din acest motiv, castelului i-au fost adăugate, în timp, camere de onoare precum şi noi turnuri.
Blazonul familiei nobiliare a Corvinilor prezintă un corb care ţine în cioc un inel de aur. Regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, a avut un fiu nelegitim cu o femeie de o frumuseţe rară din Ţara Haţegului, dar, pentru a o proteja de necinste, regele i-a aranjat căsătoria cu Voicu, unul din bravii săi oameni de încredere. În plus, i-a lasat şi un inel pentru copil, ca acesta să poată fi recunoscut peste ani, când avea să vină la Curte. Legenda spune că, într-o zi, un corb ar fi furat inelul, iar tânărul Ioan de Hunedoara l-ar fi ucis cu o săgeată. Astfel, inelul a fost recuperat, iar regele, impresionat de cele întâmplate, a decis să transforme imaginea corbului în simbolul de blazon al familiei Huniazilor.
Despre fântâna din curtea interioară a castelului se spune că ar fi fost construită de trei prizonieri turci. Acestora li se promisese libertatea în schimbul construirii fântânii, dar după ce au muncit 15 ani pentru a găsi o sursă de apă potabilă, nu au mai fost eliberaţi. Legenda este susţinută şi de inscripţia de pe fântână, care spune: “Cel care a scris această inscripţie este Hasan, care trăieşte ca rob la ghiauri, în cetatea de lângă biserică”. Din acest motiv, turiştii turci, şi nu numai, aruncă monede în apă, pentru a răsplăti cumva truda prizonierilor. De asemenea, sub Sala Cavalerilor, există o celulă în care se spune că a fost ţinut închis Vlad Ţepeş, captiv multă vreme la curtea “rudelor” lui româneşti, devenite regi ai Ungariei. Legenda spune că, silit să mănânce şobolani, ca să supravieţuiască, şi-ar fi pierdut minţile, devenind… Dracula.
Pe lângă toate aceste poveşti, numeroşi turişti sosiţi să viziteze castelul au surprins siluete fantomatice în fotografiile făcute în incintă. Publicate pe Internet, fotografiile au făcut înconjurul lumii şi au adus Castelul Corvinilor în topul celor mai bântuite castele din Europa. În plus, cu câţiva ani în urmă, nişte turişti au reuşit să îi păcălească pe paznici şi să rămână fără ştirea acestora în castel, peste noapte. A doua zi, au ieşit din castel înspăimântaţi şi plini de răni şi vânătăi. Ei au declarat că peste noapte ar fi fost ţinuţi prizonieri de o fantomă foarte violentă, care i-ar fi lovit în mod repetat, provocându-le respectivele răni.
Castelul Dracula din Pasul Tihuţa
Amplasat în Pasul Bârgăului, Dracula land-ul românesc, acolo unde scriitorul irlandez Bram Stoker, autorul celebrului roman publicat în anul 1897 şi-a imaginat şi amplasat fantasticul CASTEL al sângerosului erou care a zguduit lumea din temelii, Contele Vampir „Dracula”. După Biblie, romanul de ficţiune intitulat „Dracula” deţine locul doi pe mapamond – ca tiraj – el fiind tradus în majoritatea limbilor care circulă pe glob. În viziunea lui Bram Stoker aici era sălaşul unde înfiorătorul vampir îşi avea castelul, regiune descrisă astfel “… un ţinut din ce în ce mai sălbatic şi mai pustiu. Multe prăpăstii mari şi ameninţătoare, multe cascade, de parcă natura ar fi serbat cândva un carnaval”.
Singurul de pe glob care poartă numele Contelui Vampir „Dracula” şi care domină larga panoramă a Munţilor Bârgăului, fiind locul ideal pentru iubitorii de natură, istorie şi confort.
Situat la 1116 m altitudine la Piatra Fântânele, Hotel Castel Dracula şi împrejurimile oferă confort, relaxare, istorie şi suspans. Construcţia lui a durat 7 ani (1976-1983) şi este singurul hotel tip Castel din România, cu turn şi curte interioară. Este singurul hotel care are recepţia la etajul I. În turnul hotelului există un bar iar unele ferestre ale hotelului sunt împodobite cu vitralii.
Este singurul hotel din România care are amplasat un mic cimitir în faţa lui.La subsolul hotelului este amenajat “Cavoul lui Dracula”.
La construcţia hotelului, în anul 1980 au cărat cărămizi cu mâinile şi cu roaba, cei 21 de membri ai Societăţii “Dracula” din Londra care au lăsat un document cu iscăliturile lor închise ermetic într-o sticlă goală de whisky scoţian (preşedintele pe atunci fiind dl. Bruce Wightman). Locul unde se află documentul îl ştie numai stăpânul castelului “Dracula” de la Piatra Fântânele din România.