Castele fermecătoare din România în jurul cărora istoria a țesut legende

Castelele din Transilvania, adevărate comori ale acestei părți de lume, se lasă descoperite de turiști în peisaje pitorești, pline de farmec și de mister. Zidurile lor au fost martorele unor lupte aprige, ale unor iubiri sau trădări care pot fi cunoscute și astăzi din legendele pe care le-au născut. În timpurile noastre, au devenit platouri de filmare, au servit ca sursă de inspiraţie pentru romane celebre sau pur și simplu s-au transformat în muzee.

Castelul Bran

Castelul Bran se situează la mai puțin de 30 km de Brașov, pe șoseaua ce iese prin vechiul cartier Bartolomeu și care leagă Brașovul de Câmpulung. Castelul Bran este construit pe o stâncă, într-un punct cheie din punct de vedere strategic.

El adăpostește în acest moment muzeul Bran, muzeu ce se întinde pe cele 4 etaje ale castelului. La muzeu sunt expuse colecții de ceramică, mobilier, arme și armuri, iar în curtea castelului se află un mic muzeu al satului, cu case tradiționale din regiunea culoarului Rucăr-Bran. În anul 2000, castelul Bran a fost revendicat de Arhiducele Dominic de Habsburg și de surorile sale, Maria Magdalena Holzhausen și Elisabeth Sandhofer, moștenitorii principesei Ileana, de la care castelul fusese în 1948 trecut în proprietatea statului.

Satul din România care i-a cucerit pe străini. “Am o viaţă mult mai bună decât în…

Județele din Transilvania, sub avertizare de cod galben de vânt puternic

În luna mai 2006, aceștia au devenit proprietarii castelului și ai domeniului aferent în urma unei decizii guvernamentale de retrocedare.

Statul român a păstrat administrarea castelului pentru încă 3 ani, până în 18 mai 2009. Înaintea retrocedării, Ministerul Culturii a dispus mutarea colecțiilor aparținând statului român de la Castelul Bran la Vama Medievală. Pentru a putea redeschide muzeul, familia de Habsburg a remobilat castelul cu obiecte din colecția personală. Redeschiderea oficială a muzeului s-a realizat la 1 iunie 2009.

Castelul Corvinilor

Cetatea ridicată în urmă cu 600 de ani de Iancu de Hunedoara e considerată azi unul dintre cele mai importate monumente gotice din ţară şi printre cele mai fascinante atracţii din Transilvania. Muzeu, platou de filmare şi locul unde legendele trăiesc peste secole, Castelul Hunedoarei a fost restaurat şi este vizitat de zeci de mii de oameni în fiecare an.
Cercetătorii datează prima fortificaţie de piatră din Hunedoara în jurul secolului al XIV-lea, însă Iancu de Hunedoara a fost cel care a transformat-o, după 1440, într-o adevărată cetate.

Potrivit istoricilor, voievodul Transilvaniei a demarat construcţii de mare amploare. Iancu de Hunedoara nu a trăit însă destul de mult să-şi vadă castelul finalizat, iar lucrările au fost abandonate până după mijlocul secolului al XV-lea.

Restaurat după 400 de ani

În secolul al XIX-lea începe derularea celor mai importante lucrări de restaurare în castel, în paralel cu construcţia faţedei palatului mare dinspre oraş şi a acoperişurilor actuale, acoperite cu ţiglă glazurată, mult mai înalte decat cele originale. Terasei de artilerie i se adaugă un şir de creneluri şi un turnuleţ de supraveghere, cu scopul creşterii gradului de atractivitate a monumentului.
De asemenea, sunt înlăturate o serie de elemente decorative din piatră care sunt înlocuite cu piese noi, după regulile specifice acestei perioade istorice.

Legendele care au dăinuit peste ani

“Apă ai, inimă nu”, stă scris pe cheile fântânii din Castelul Corvinilor. E mărturia unor prizonieri turci, care au fost luaţi prizonieri de Iancu de Hunedoara.

Voievodul le-a promis celor trei turci că îi va elibera, dacă aceştia vor săpa o fântână cu apă bună.
Timp de 15 ani, turcii sapă în stâncă şi reuşesc, până la urmă, să dea de apă. Numai că cel care le promisese eliberarea murise între timp, iar soţia sa, Elisabeta Szilagyi, n-a vrut să audă de aşa ceva. Dimpotrivă, a decis ca cei trei să fie executaţi. Ca o ultimă dorinţă, turcii i-au cerut permisiunea să scrie acest mesaj.

Simbolul Corvinilor, inspirat de o poveste

Se spune că Ioan de Hunedoara era fiu nelegitim al lui Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, conceput cu o frumoasă femeie din Ţara Haţegului, pe nume Elisabeta.
Pentru a o feri de necinste, regele îi dă de soţ pe unul din vitejii săi, Voicu, dăruindu-i totodatã şi un inel ca şi dar pentru copilul nenăscut, cu scopul de a fi recunoscut atunci când va creşte şi va merge la curtea regală. În timpul unei călătorii făcute de familia lui Voicu, poposind pentru a prânzi, acesta uită inelul pe ştergarul pe care erau puse merindele. Un corb, atras de strălucirea inelului, îl fură încercând să plece cu el. Copilul Ioan de Hunedoara ia un arc şi săgetează corbul, recuperând astfel inelul. Atunci când creşte şi ajunge la curtea regală, Ioan povesteşte această păţanie, iar regele, impresionat de această istorie, decide ca simbolul familiei hunedorenilor să fie corbul cu inel de aur în cioc.
De altfel, şi numele familiei provine din latinescul “Corvus”, care înseamnă “Corb”, o pasăre care simboliza, în Evul Mediu, înţelepciunea şi longevitatea.

Castelul Karolyi din Carei

Castelul Karolyi din Carei este de departe cel mai vizitat obiectiv turistic al județului Satu Mare, înregistrând anul trecut un număr de peste 36.000 de vizitatori, mai mult de jumătate din numărul total al turiștilor din județ. O restaurare făcută la cele mai înalte standarde, coroborată cu o arhitectură superbă amplastă în centrul unui valoros parc dendrologic, în asociere cu un trecut istoric plin de culoare a făcut ca această fostă reședință a marilor grofi să devină atractivă pentru turiști.

Construcție impresionantă, poate una dintre cele mai frumoase din Transilvania și din România, Castelul Karolyi a fost în timpuri străvechi gazda unor cărturari precum Grigore Maior, a poeților Petőfi Sándor și Ady Endre, dar și fețe regale precum prințul moștenitor Rudolf al Austriei sau regele Ferdinand al României. Prestigiul câștigat prin intermediul acestor personalități marcante nu poate fi comparat însă cu notorietatea căpătată de Castelul Caroly prin intermediul legendelor țesute în jurul familiilor Karolyi și Racoczi.

Tunelele misterioase și pivniţa lui Rákóczi

Pornind de la numele faimosului conducător Rákóczi Francisc, au apărut nenumărate legende asociate personalității sale, una dintre ele fiind cunoscută sub denumirea de „pivnița lui Rákóczi”. Această legendă este răspândită la Carei, Ghenci, Tiream, Ardud și Beltiug, în acele localităţi care în secolul al XVII-lea aparţineau domeniului familiei Károlyi. Povestea pivniţei lui Rákóczi a fost notată la Ghenci în anul 1961, naratorul fiind Veres Pál de 87 de ani.

„Pivniţa lui Rákóczi este întunecată şi foarte lungă, are mai multe ramificaţii. Se cunosc trei intrări: la cetatea de Ardud, lângă capela de pe Lyukashalom (partea dreaptă a şoselei Carei-Ghenci) şi al treilea sub castelul din Carei. Pivniţa este făcută din cărămidă și are o adâncime de 10 metri. La capătul pivniţei există un tunel cu intrarea zidită. Tunelul lega castelul din Carei cu cetatea Ardudului. Mai mulţi oameni au intrat în pivniţă și au găsit o uşă în mijlocul ei ferecată cu 99 de lacăte. Când au deschis-o au intrat într-o sală mare de unde se ramificau mai multe coridoare. În această sală au fost găsite multe arme vechi.

Pivniţa lui Rákóczi a fost construită de curuţi, la lucrări participând 12 unităţi, care s-au ascuns în pivniţă, iar cu ajutorul tunelelor au apărut prin surprindere acolo unde duşmanii nu se așteptau, în acest fel câștigând multe lupte. Austriecii nu şi-au putut închipui cum apar neaşteptat curuţii, atunci au apelat la şiretlicuri. Au trimis un ofiţer chipeş la familia lui Rákóczi. Fata principelui, Vilma, s-a îndrăgostit de acest ofiţer şi a divulgat taina tatălui său, precizând momentele când tata vine acasă şi vizitează familia.

După această trădare fata a avut remuşcări, i-a povestit totul lui Rákóczi, dar deja au apărut soldaţii austrieci în frunte cu ofiţerul, să-l aresteze pe principe. Rákóczi s-a ascuns după uşă, iar duşmanii când au deschis uşa nu l-au observat şi a reuşit să se ascundă în galerii. Această trădare a fetei l-a supărat mult pe Rákóczi care a blestemat-o ca până când va fi dezlegată de cineva n-are voie să se pieptene şi să se spele decât o dată pe an. Nu poate să se mărite până când nu şi-a cusut cămaşa de mireasă, dar numai şapte puncte poate face pe an, şi la fiecare punct acul îi înţepeneşte degetul. Numai când va fi gata cămaşa atunci va fi dezlegetă de acest blestem.
Beneficiind de această legendă și de frumusețea locului, Castelul Károlyi din Carei și-a câștigat un loc de frunte în rândul bijuteriilor arhitecturale restaurate în ultimii ani.

Castelul de la Săvârşin

Castelul regal de la Săvârșin este un conac deținut de familia regală română și situat pe domeniul de la Săvârșin, din județul Arad. Pe locul clădirii actuale se găsea în secolul al XVIII-lea castelul familiei nobiliare Forray. Acest castel a fost construit între anii 1650-1680.

Castelul este înconjurat de un parc prevăzut cu lac și debarcader. După ce a fost confiscat de comuniști în 1948, la fel ca toate celelalte proprietăți regale, castelul a revenit în posesia Casei Regale la 1 iunie 2001. Principesa Margareta conduce acțiunile de restaurare a parcului și a casei în acelasi stil creat în 1943 de regina-mamă, Elena. După 1989, castelul a fost retrocedat Regelui Mihai.

După retrocedarea castelului, regele a renunțat la mobila veche, care a fost încărcată în camioane și transportată la Olănești, la Regia Protocolului de Stat. Grădinile au fost refăcute, fiind tăiați brazii și vegetația care nu apăreau în planurile inițiale ale castelului, intenția fiind ca parcul să fie refăcut cum arăta înainte de confiscarea de către comuniști.

Parcul dendrologic din jurul castelului a fost înființat de vicecomitele Andras Forray, în anul 1514, care a fost domn de pământ și a avut moșie în zona Săvârșinului. Acest parc are o suprafață de 6,5 hectare și conține câteva specii rare de arbori și arbuști, declarate monumente ale naturii: brad argintiu, molid, tuia piramidală, chiparoși de baltă, salcâm chinezesc, pin de Himalaya, alun turcesc, stejari seculari și multe altele.