Cum arată ciupercile otrăvitoare și cum se deosebesc de cele comestibile – FOTO

Vocea.biz / 16.05.2017
Cum arată ciupercile otrăvitoare și cum se deosebesc de cele comestibile – FOTO

Ciupercile otrăvitoare pot fi recunoscute în general după denumirile lor, dar și după culoarea deosebită sau forma lor neregulată. „Buretele dracului”, „buretele viperei”, „pălăria şarpelui” sau „urechea lui Iuda” au o formă neregulată, cu pete prezente la nivelul pălăriei şi un miros înţepător.

Spre deosebire de ciupercile otrăvitoare, cele comestibile au un miros şi un gust asemănător cu cel al făinii, al castanelor sau al alunelor, informează www.doctorulzilei.ro.

Printre cele mai periculoase ciuperci, se numără:

Buretele pestriţ sau muscariţa (Amanita muscaria), care are pălăria ca un clopot bombat, iar spre maturitate devine aproape plană. Culoarea pălăriei este roşie, cu scame albe, ce se iau uşor cu unghia. Creşte în luminişuri de păduri de conifere şi de foioase. Semnele intoxicaţiei se manifestă prin greaţă, ameţeală, pierderea cunoştinţei, un fel de beţie, uneori cu delir furios, scrie Ziarul Lumina.

Apoi mai este o întreagă categorie potrivit sursei citate, cea a Amanitelor, care sunt extrem de toxice. Buretele viperei (Amanita phalloides) are culoarea verzuie sau măslinie. Carnea este albă, cu miros urât mai ales la ciupercile bătrâne. Creşte prin pădurile de răşinoase şi foioase, prin tufişuri, din iunie până în octombrie. Simptomele intoxicaţiei cu această ciupercă apar târziu (după 10-12 ore).

Buretele panterei (Amanita pantherina) are suprafaţa pălăriei de culoare brun-deschis sau brun-cenuşiu, lipicioasă pe timp umed, prezintă solzi albi. Creşte în pădurile de foioase şi răşinoase din iulie şi până în octombrie. Este extrem de toxică.

Hribul ţigănesc sau Buretele dracului (Boletus satanas) are pălăria de 10-15 cm diametru, de culoare alb-cenuşie, apoi ruginie palid sau puţin verzui. Piciorul are o reţea roşie ca sângele în partea de sus. Carnea este albă sau alb-gălbuie. Creşte vara prin păşuni, tufişuri şi în poienile din pădure, mai subliniază Ziarul Lumina.

Cum arată ciupercile otrăvitoare:

Înnegrirea sau brunificarea unei ciuperci tăiate indică toxicitatea acesteia?

Schimbarea culorii unei ciuperci secţionate are loc ca urmare a unei reacţii chimice de oxidare, care nu se petrece pe baza toxinei. Majoritatea ciupercilor toxice nu îşi schimbă culoarea la tăiere. De asemenea, există ciuperci comestibile care se oxidează, scrie www.doctorulzilei.ro.

Dacă un obiect de argint se înnegreşte la contactul cu o ciupercă, înseamnă că acea ciupercă este toxică?

Fals! Potrivit sursei citate, înnegrirea argintului are loc datorită hidrogenului sulfurat, degajat în special pe baza aminoacizilor cu sulf, ci nu pe baza toxinelor. Dacă un lănţişor de argint se înnegreşte când este purtat în contact cu pielea, nu înseamnă că posesorul lui este toxic. Rezultatele “negative” ale “testului cu linguriţa de argint” au produs si produc nenumărate decese prin consumul de ciuperci în România, în special în mediul rural.

Culoarea vie a unei ciuperci indică toxicitatea ei?

Nimic mai neadevărat. Potrivit specialiștilor în domeniu, nu există nicio corelaţie între culoare şi toxicitate. Cea mai otrăvitoare ciupercă, „amanita phalloides”, este deosebit de banală sub aspect coloristic.

Ciupercile mâncate de către viermi, melci sau insecte sunt comestibile și pentru om?

Ceea ce este toxic pentru om nu este întotdeauna toxic pentru nevertebrate. Există numeroase specii de ciuperci otrăvitoare atacate de către aceste vieţuitoare.

Gustul, aroma sau mirosul unei ciuperci poate da indicatii asupra comestibiltăţii sau toxicităţii acesteia?

Există destule ciuperci plăcute la gust şi cu miros agreabil care sunt toxice, unele dintre ele fiind mortale. Invers, se cunosc ciuperci cu gust neplăcut, adesea amare, care sunt comestibile sau, în orice caz, lipsite de toxicitate, mai arată www.doctorulzilei.ro.

Dacă sunt ţinute în oţet, ciupercile otrăvitoare îşi pierd toxicitatea?

Acidul acetic (oţetul) nu neutralizează micotoxina izolată din ciuperci, deci nu este antidot pentru otrăvurile din macromicete.

Dacă se aruncă apa în care s-au fiert ciupercile, acestea îşi diminuează toxicitatea?

Toxinele periculoase din ciuperci nu se dizolvă în apă, astfel încât acestă metodă se dovedeşte a fi complet inutilă.

Medicii: consumați doar ciuperci care au aviz sanitar!

Cei care cultivă ciuperci, dar și medicii, recomandă consumul ciupercilor care au aviz sanitar și să nu se cumpere ciuperci de la colțul străzii.

 

Citește și...