O însoţitoare de zbor dezvăluie zece secrete şocante despre jobul ei

O însoţitoare de zbor care a lucrat peste 15 ani în domeniu a publicat o carte în care face mai multe dezvăluiri despre viaţa de stewardesă. Printre ele, concurenţa acerbă pentru un job ca însoţitoare de zbor, salariile angajaţilor şi condiţiile de muncă.

Heather Poole a povestit pentru Business Insider că viaţa de însoţitoare de zbor nu înseamnă doar călătorii în ţari exotice, iar uneori lucrurile care îi enervează pe pasageri sunt la fel de frustrante şi pentru echipajul de bord.

1. Dacă uşa avionului e deschisă nu suntem plătiţi

Ştiţi momentele acelea înainte de zbor când înghesuim bagajele în spaţiul de deasupra pasagerilor? Nu apar în salariul nostru. Însoţitorii de zbor sunt plătiţi doar pentru “orele de zbor”. Asta înseamnă că “ceasul” nu porneşte numai atunci când avionul se depărtează de poartă. Întârzierile, zborurile anulate şi opririle ne afectează şi pe noi la fel ca şi pe pasageri – poate chiar mai mult.

Emirul Qatarului i-a dăruit lui Erdogan un avion Boeing 747-8

Un avion de vânătoare spaniol a tras ”accidental” o rachetă în Estonia

Companiile aeriene nu sunt însă diabolice. Din momentul în care ajungem la aeroport şi până când avionul ajunge înapoi la bază primit o bonificaţie de 1,5 dolari pe oră. Nu e mult, dar ajută la plata chiriei.

2. Obţinerea job-ului e dificilă

Competiţia e foarte mare: când compania Delta a anunţat, în 2010, că angajează 1.000 de persoane, a primit peste 100.000 de CV-uri. Nici la Hardvard nu se intră aşa de greu. Toată această competiţie înseamnă că cei mai mulţi care se înscriu au o diplomă – cunosc doctori şi avocaţi care şi-au schimbat cariera.

Dar nu ai nevoie de o diplomă de avocat ca să primeşti slujba. Dacă vorbeşti o a doua limbă ai şanse mult mai mari. Ajută dacă ai experienţă în domeniul relaţiilor cu publicul sau dacă ai mai lucrat la o companie aeriană.

Cei 4% care primesc un telefon de angajare trebuie să se gândească bine la avantaje şi dezavantaje. Nouă ne place să spunem că un însoţitor de zbor trebuie să fie dispus să se tundă şi să meargă oriunde, iar cei care nu pot supravieţui cu 18.000 de dolari pe an să nici nu se gândească să aplice pentru acest job.

3. Poţi fi prea înalt sau prea scund pentru a zbura

În anii 1960 existau cerinţe strice pentru stewardese: trebuiau să aibă cel puţin 1,58 metri înăţime, să nu aibă o greutate mai mare de 58 de kilograme şi să se “pensioneze” la 32 de ani. Nu aveau voie nici să fie căsătorite sau să aibă copii. De aceea, cele mai multe femei lucrau cam 18 luni ca stewardese.

În 1970, organizaţia Stewardese pentru Drepturile Femeilor a forţat companiile aeriene să schimbe regulile, iar vârsta de “pensionare” a fost prima care a dispărut. În următorii ani au dispărut restricţiile privind căsătoria şi acum, atâta timp cât îşi face meseria şi trece de trainingul anual, orice femeie poate să rămână însoţitoare de zbor.

Cât priveşte restricţia de greutate, aceasta a dispărut în anii ’90. Acum regulile ţin de siguranţă: însoţitoarele de zbor care nu pot să stea în scaunul special destinat fără o centură mai mare sau care nu încap prin geamul de ieşire de siguranţă nu pot zbura. Acelaşi lucru se aplică restricţiilor privind înălţimea: trebuie să fii destul de înalt ca să ajungi la echipamentul din compartimentele aflate deasupra pasagerilor, dar nu încât să dai cu capul de tavanul avionului. Asta înseamnă între 1,6 şi 1.8 metri înălţime, în funcţie de companie.

4. Putem fi concediaţi din motive bizare

Însoţitorii de zbor angajaţi de puţin timp sunt într-o perioadă strictă de supraveghere în primele şase luni. Ştiu un angajat nou care şi-a pierdut slujba pentru că a purtat puloverul în jurul brâului, sau altul care a fost dat afară pentru că s-a dat drept angajat cu toate drepturile pentru a zbura gratuit acasă. Dar cea mai surprinzătoare încălcare a regulilor este să zbori când eşti bolnav: dacă anunţi că te simţi rău îţi este interzis să zbori, chiar şi ca pasager la o altă companie aeriană. Poţi fi dat afară imediat.

5. Coca Cola dietetică e duşmanul nostru

Dintre toate băuturile pe care le servim, Coca Cola dietetică e cea mai greu de pus în pahare – durează o eternitate ca spuma să se aşeze la 10.000 de metri altitudine. În timpul acela pot servi alţi trei pasageri orice altă băutură. Deci chiar dacă servirea pasagerilor de la clasa I cu doze este nerecomandată, uneori lei vei vedea şi acolo.

6. Dacă încerci să ascunzi un cadavru în avion vom observa

Poate că ai auzit de povestea unui pasager din Miami care a încercat să intre în avion cu cadavrul mamei sale într-un bagaj. De ce ar face cineva aşa ceva? Pentru că e foarte scump să transporţi cadavre umane – poate costa şi 5.000 de dolari, în funcţie de destinaţie. Companiile comercial transportă cadavre zilnic, iar pentru că directorii companiilor funerare primesc zboruri gratuite pentru loialitate lor aceştia nu sunt interesaţi de cele mai ieftine curse.

Din fericire, n-am întâlnit un pasager care să încerce să aducă un cadavru ascuns la bord, dar colega mea de cameră a trecut prin asta. A ştiut că bărbatul e mort în momentul în care l-a văzut gri la faţă şi prăbuşit într-un scaun cu rotile, chiar dacă soţia şi fiica bărbatului o asigurau că este doar răcit. La mijlocul zborului, avionul a trebuit să aterizeze de urgenţă, atunci când a devenit clar că nu există medicament care să-l readucă la viaţă.

Nimeni nu moare, oficial, la bord, decât dacă există un doctor care să constate decesul. În astfel de cazuri, echipajul de bord încearcă să facă faţă situaţiei cu respect. Din nefericire, majoritatea zborurilor sunt pline şi nu e întotdeauna posibil să muţi un pasager “imobil” pe un rând gol. Compania Singapore Airlines este cea mai pregătită, pentru că au un compartiment special destinat pentru aşa ceva, dacă apare situaţia.

7. Ştim dacă faci sex în avion

De obicei te dă de gol coada care se formează la toaletă, iar în 9 din 10 cazuri un pasager va cere însoţitorilor de zbor să intervină. Strict vorbind, nu e interzis să faci sex în avion, dar este împotriva legii să nu te supui comenzilor din partea echipajului. Aşa că dacă îţi cerem să te opreşti, fă-o! Altfel, vei avea o conversaţie ciudată cu noul tău coleg de celulă.

8. Suntem prima linie de apărare în faţa traficului de oameni

Când am început să zbor nu visam niciodată că voi lucra cu Poliţia, dar a devenit o parte importantă a job-ului. Totul a început când o însoţitoare de zbor de la American Airlines a mărturisit că a văzut un pasager de 18 ani, bărbat, care avea cu el un nou-născut cu cordonul ombilical încă ataşat. Mama nu era nicăieri, doar o sticlă cu lapte şi două scutece înghesuite într-un buzunar.

9. Experienţa înseamnă fuste mai scurte

Experienţa noastră nu determină doar rutele pe care zburăm şi ce zile putem să ne luăm libere, aceasta influenţează şi ierarhia în apartamentele unde dormim, în care pot fi cazate chiar şi câte 20 de persoane. Experienţa face diferenţa între patul de sus sau cel de jos, etajul sau chiar şi distanţa faţă de locurile gălăgioase din clădire, cum ar fi uşile de la intrare sau scările de acces.

Experienţa influenţează şi lungimea fustelor – nu le putem scurta mai mult de o anumită lungime decât dacă am trecut de perioada de probă. Apoi e ok să o facem. Unii piloţi profită de asta, ştiind că fustele însoţitoarelor de zbor mai noi sunt mai lungi şi că ele vor fi mai deschise complimentelor decât cele cu experienţă. Eu cunoscut personal o însoţitoare de zbor care şi-a lăsat fusta mai lungă doar ca să le atragă atenţia în continuare piloţilor.

10. N-ai experimentat niciodată turbulenţe extreme

Peste două milioane de pasageri zboară zilnic în SUA, dar din 1980, doar trei oameni au murit din cauza turbulenţelor. Dintre aceste decese, două au fost cauzate de faptul că pasagerii nu purtau centura de siguranţă. În aceeaşi perioadă au fost înregistrate puţin peste 300 de persoane rănite grav din cauza turbulenţelor, iar mai mult de două treimi dintre acestea erau însoţitori de zbor. Ce înseamnă aceste cifre? Atâta timp cât ai centura pusă, sunt şanse mai mari să fii rănit de bagajele care cad decât de turbulenţe.

Un aspect interesant este că, la unele companii aeriene, nu este considerat accident de muncă decât dacă însoţitorul de zbor e rănit în timpul unor turbulenţe extreme – căpitanul pierde controlul aeronavei sau avionul este avariat. În ambele cazuri, avionul trebuie să aterizeze şi să fie inspectat. Pentru că nimeni nu vrea ca acest lucru să se întâmple, căpitanii sunt foarte ezitanţi atunci când trebuie să noteze ceva ca turbulenţă extremă. Aşa că data viitoare când ai emoţii din cauza unor turbulenţe aminteşte-ţi: “Asta nu-i ceva extrem!”