Poiana Ponor, un loc unic în peisajul carstic românesc. Singura polie din România – FOTO&VIDEO

O depresiune închisă (n.r. polie) de jur împrejur de culmi înalte, parţial împădurite, Poiana Ponor, din Munţii Apuseni, te cucereşte de cum dai ochi cu ea.

Este singura polie din România, care îndeplineşte dubla condiţie de a avea atât alimentarea cât şi drenajul subteran pe canale carstice.

Faptul cel mai remarcabil în aceasta poiană este sistemul de pierdere al apei, care se face în patul râului prin sorburi. La ape scăzute sunt două sorburi în funcţiune, în timp ce la ape mari, determinate de ploi persistente sau de topirea zăpezii, sorburile acestea nu mai pot drena întreaga cantitate de apa care se acumulează depăşind patul normal al râului. Pe măsură ce apa creşte şi inundă zone de obicei uscate, intră în funcţiune noi sorburi.

Procurorii militari au clasat, după patru ani, dosarul accidentului aviatic din munţii Apuseni în care a…

Ghid turistic: Există două tipuri de turişti – japonezii şi ceilalţi

Când nici acestea nu mai pot drena apa, întreaga poiană este ocupată de apele unui lac întins. Apele suplimentare ale lacului se deversează prin partea de nord-vest a poienii peste un prag stâncos dând naştere unui torent violent de suprafaţă care curge spre Valea Cetăţilor.

Râul care străbate poiana provine din Izbucul Ponor, situat la baza unui abrupt stâncos. Izbucul este deosebit de spectaculos, constituindu-se dintr-un mic lac la intrare care este alimentat printr-un sifon. Apa izbucului provine din Şesul Padiş, respectiv din pierderile prin ponoare ale Văii Trânghieştilor, Gârjoaba, şi altele.

De la izbuc, râul are un mic sector cu pat înclinat, după care coteşte brusc spre dreapta şi trece la un curs domol, meandrat, străbătând poiana plată, uşor înclinată, pe o distanţă de 240 m, pentru a se pierde în sistemul de sorburi. Deasupra sorburilor, un perete calcaros în care sunt săpate câteva peşteri întregeşte farmecul poienii.

Accesul în Poiana Ponor se face dinspre Padiş, coborând pe poteca marcată pe Valea Brădetului, dinspre “Grajduri” pe un drum de tractor ce străbate pantele cu lapiezuri dinspre Izvorul Rece peste culmea golaşă sau dinspre Cetaăţle Ponorului traversând o culme împaădurita şi mlăştinoasă.

Meandrele pe care râul le face au dat naştere unor terase plate, pe care turiştii obisnuiau să-şi pună colturile. Acum poiana este declarată rezervaţie naturală, camparea fiind interzisă.