Povestea lui Ionel Lungu, primul mono-schior român medaliat cu argint. „Nu se mai pomenise să facă schi alpin o persoană în scaun cu rotile”

Ionel Lungu este primul mono-skior din România
Sursa foto: Facebook/Ionel Lungu

„Monoski”. Sau schi pentru persoane în scaun rulant. Este un sport, există, chiar dacă nu auzim prea des sau niciodată de el. Iar România a urcat recent pe podium, grație lui Ionel Lungu, primul mono-schior român care, la începutul lunii ianuarie 2017, a obținut medalia de argint la RINN – IPCAS, în Austria. „Se poate, dacă este bunăvoință!”, a povestit sportivul într-un interviu pentru Vocea.biz.

Advertisment

Ionel Lungu are 44 de ani și este originar din comuna Marginea, județul Suceava. Acolo a copilărit, acolo a crescut și acolo locuiește și acum. A  fost plecat, însă, o perioadă de timp, în Italia. La muncă, așa cum au făcut mulți conaționali de-a lungul anilor.

Opt ani a lucrat peste granițe, până când, în octombrie 2010, a avut un accident care l-a țintuit în scaunul cu rotile.

„Am căzut de pe o scară și mi-am rupt coloana. Eram la lucru, munceam ca electrician”, a povestit Ionel Lungu pentru Vocea.biz. „Am stat 50 de zile într-un spital din Italia, timp în care am avut două intervenții chirurgicale. Ulterior, am trecut într-un centru de recuperare, unde am stat un an și o lună. Deci un an și trei luni, în total, spitalul a fost casa mea”, a adăugat el.

Atunci începe și povestea sa de sportiv.

„A venit un antrenor de schi din Italia, a prezentat sportul acesta, monoski-ul… În centrul acela de reabilitare am cunoscut, de fapt, foarte multe sporturi, dar cu acesta m-am obișnuit, mi-a plăcut cel mai mult. M-am dus, deci, cu antrenorul respectiv la munte, am stat trei zile și am schiat… Apoi am mai mers încă o săptămână. Mi-a plăcut și mi-am propus să fac performanță”, și-a amintit Ionel Lungu.

Advertisment

„Nu se mai pomenise în România să facă schi alpin o persoană aflată în scaun cu rotile”

Primul mono-ski și l-a achiziționat singur, din banii pe care-i strânsese înainte de accident. Peste 7.000 de euro costă respectivul echipament special, dar nu a contat: „Am cumpărat totul pe banii mei, pentru că am vrut să demonstrez că se poate face mai mult”, spune el acum.

Și a demonstrat. Mai întâi sub drapelul Italiei, apoi sub cel românesc.

„Am făcut mai multe antrenamente în Italia, am fost la mai multe competiții. Când am ajuns să obțin locul trei în Italia, mi-am spus că e timpul să vin să prezint sportul acesta în România. Că nu se mai pomenise în România să facă schi alpin o persoană aflată în scaun cu rotile!”, a povestit el.

„În România am venit acum doi ani. Am fost la Brașov și am cerut să mă lase să schiez, dar nu m-au lăsat. Au zis că nu se poate în situația în care mă aflu, au zis N-ai cum să schiezi!. Le-am arătat filmări, fotografii ca să le demonstrez că pot, dar tot Nu! au zis. Asta a fost… Apoi am cunoscut-o pe Sally Wood-Lamont, președintele Comitetului Paralimpic Român, și ea m-a înscris ca să pot face clasificarea ca atlet român. Am mers în Olanda și am făcut-o, apoi am început să concurez pentru România”, a explicat el.

Primul concurs important la care a participat reprezentându-ne țara a fost în Olanda, în urmă cu doi ani. A fost, însă, descalificat dintr-o neînțelegere.

„Am fost pe locul 20 din 35, dar am fost descalificat. S-au făcut trei coborâri… Eu nu știu altă limbă, decât italiană și română și nu am știut că se fac trei coborâri. Antrenorul mi-a zis doar de două și, deci, la a treia nu m-am prezentat. Am pierdut din nimic”, a spus sportivul.

„Ce am făcut, am făcut pe banii mei”

După această experiență, în aprilie 2016, Ionel Lungu s-a dus singur, fără vreun antrenor, la un concurs în Passo Rolle, Italia. Acolo, în competiția finală a sezonului IPCAS 2015/2016, la Schi alpin – Monoski, a obținut locul 4 în slalom uriaș și locul 3 în slalom.

În decembrie a participat la o altă competiție în Austria, unde la slalom uriaș s-a clasat pe locul 27 din 35, iar la slalom special, pe locul 15. În ianuarie 2017, Ionel Lungu a participat RINN – IPCAS – Schi Alpin, în Austria, împreună cu antrenorul Bude Angelo, unde, după două concursuri, a obținut o medalie de argint, respectiv locul șase.

Acum, Ionel Lungu se antrenează pentru concursurile la care ar putea lua parte anul acesta, dar „ținta” este alta: Jocurile Paralimpice de Iarnă din 2018, din Pyeongchang, Coreea de Sud. E greu, însă. În România, antrenamente nu se pot face decât o perioadă scurtă de timp, cât este zăpadă. Vara, se pot face în Austria sau Franța. Dar costă.

„Eu de la Comitetul Paralimpic nu am primit decât înscrierile la concursurile amintite, drumurile, dar nu la toate, hainele și două perechi de schiuri. În rest, ce am făcut, am făcut pe banii mei tot”, a explicat el. „Nu sunt sprijinit de nimeni. Mă simt abandonat… Atât că mi se plătesc concursurile și cazarea. Alt sprijin… Dacă merg să mă antrenez în altă parte – fiindcă, de exemplu, anul trecut, în februarie, la noi nu mai era zăpadă -, pe mine mă costă 100 de euro ziua de schi: drum, antrenor, mâncare, cazare. Eu mă antrenez după posibilitatea mea, nu mi-a dat nimeni absolut nimic”, a completat sportivul.

Și, totuși, nici gând să abandoneze.

„Nu m-am gândit niciodată să renunț, pentru că îmi place foarte mult. Și am vrut să demonstrez că și o persoană în scaun cu rotile poate să facă ceva, poate face un sport de performanță, chiar dacă ai zice că e mai greu. Dar se poate, dacă este bunăvoință și dacă vrea cu adevărat să facă!”, susține Ionel Lungu.

loading...
VEZI COMENTARII