Gheorghe Popescu a vorbit deschis despre condamnarea primită în Dosarul Transferurilor, la aproape un an după ce a fost eliberat şi a declarat că nu mai are entuziasmul necesar pentru a candida la preşedinţia Federaţiei Române de Fotbal.
Condamnat în martie 2014, cu o zi înainte de alegerile pentru şefia FRF, la trei ani, o lună şi zece zile de închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală în formă continuată şi spălare de bani, fostul căpitan al naţionalei României şi al Barcelonei a fost eliberat înainte de termen, după ce a executat jumătate din pedeapsă. Popescu spune că refuză să creadă că a fost vorba de mai mult de o “coincidenţă” şi precizează că îşi asumă greşelile comise, chiar dacă în cazul transferului lui Lucian Sânmărtean implicarea sa a constat doar în traducerea contractului.
“Eu nu am vrut să candidez la preşedinţia FRF. Dar lumea a spus că noi, cei care am fost reprezentanţii Generaţiei de Aur, să ne implicăm. Am avut un proiect la care am lucrat foarte, foarte mult. Şi aveam cu toţii mult entuziasm. Toată echipa din jurul meu avea o ambiţie nemaipomenită. Acum, mi-a dispărut acel entuziasm complet, puţin probabil să mai apară. Nu mai simt că trebuie să fiu preşedintele FRF. E foarte greu să mai găsesc resorturile necesare”, a declarat Gheorghe Popescu la DigiSport.
Fostul căpitan al Generaţiei de Aur a vorbit şi despre problema lucrărilor ştiinţifice scrise de condamnaţi, precizând că, cel puţin în cazul său, este exclus să fi apelat la o terţă parte pentru scrierea cărţilor.
“A fost ceva ilegal ce am făcut? Când ajungi acolo şi eşti în această situaţie, primul lucru pe care îl faci e să te gândeşti cum poţi ajunge mai repede acasă. Erau două posibilităţi: să munceşti sau aceste lucrări ştiinţifice. Nu ştiu de ce s-a făcut atâta tam-tam, pentru că atunci când s-a făcut legea, s-a luat în considerare că sunt oameni care au studiat şi au făcut şcoli şi aveau posibilitatea să facă aceste lucrări, în loc să muncească. Ok, cine a plagiat şi şi-a însuşit munca altora să plătească pentru asta.
Cine putea să-mi scrie mie cărţi legate de fotbal!? Eu venisem după şase, şapte luni în care pregătisem programul pentru Federaţie. Mi-era foarte uşor să scriu o carte în acel moment. În lege nu scrie că o carte trebuie să aibă 20 de pagini sau 500… Cine decide dacă o carte e lucrare ştiinţifică sau nu? De ce nu s-a făcut o comisie? Era normal să fie o comisie de specialitate. Să mă fi prezentat în faţa unor oameni cu cunoştinţe în fotbal în care să mă fi prezentat”, a mai spus Popescu.
Universitatea Craiova, Steaua, PSV, Tottenham, Barcelona, Galatasaray, Lecce, Dinamo şi Hannover 96 sunt echipele pentru care a jucat Gheorghe Popescu de-a lungul carierei. Acesta a mai vorbit şi despre posibilitatea de a fi lucrat cu Gheorghe Hagi la Rubin Kazan, dacă directorul tehnic de la Viitorul ar fi ajuns pe banca echipei din Rusia.
“Nu am permisiunea lui Gică să vorbesc despre acea ofertă. A fost un interes important din partea celor de la Rubin Kazan, dar nu s-a concretizat. Eu i-am spus lui Gică că, dacă avea nevoie de mine, eram dispus să merg. Acolo era altă motivaţie, alte perspective. Mergeam numai pentru Gică acolo, dar nu regret că nu s-a concretizat. Eu, în România, nu am ce să lucrez în fotbal. Preşedinte nu pot fi, din punct de vedere legal, şi nu am banii necesari pentru a fi investitor. Aş lucra doar la Viitorul, cu Hagi, dar nu am ce să fac acolo. Director sportiv sau tehnic nu pot fi, pentru că e Hagi şi e suficient”