Ce înseamnă expresia ”a câștiga pe cineva la belciuge”, de fapt. Foarte mulți români o folosesc, fără să știe exact de unde vine această expresie. Este una foarte veche.
Limba română este plină de ”vorbe din popor”, expresii folosite de sute de ani pe teritoriul țării noastre. Pentru multe dintre aceste expresii nici nu se mai știe exact de unde au venit, iar multe sunt folosite greșit.
Ei bine, expresia ”nu m-a câștigat la belciuge” sau ”zici că m-a câștigat la belciuge” este des folosită de români, atunci când muncesc prea mult, fără a fi răsplătiți așa cum se cuvine pentru munca lor. Sau când sunt exploatați de cineva. Dar de unde vine această expresie? Citește și Ce înseamnă să fii ”tufă de Veneția”. De unde provine și în ce context se folosește expresia
Zicala are vechime și s-a împământenit în limba română. Pe vremuri, la bâlciuri existau tarabe amenajate care ofereau un joc simplu. Proprietarii acestor tarabe puneau în joc premii care mai de care pentru cei care doreau să participe la jocul lor.
Mai exact, organizatorii jocului respectiv înfigeau mai mulți pari în pământ și aveau niște belciuge, care erau niște sârme mai groase sudate în formă circulară. Ei bine, doritorii care voiau să câștige premiile puse în joc plăteau o taxă și primeau mai multe astfel de belciuge pe care trebuia să le arunce astfel încât acestea să nimerească parii respectivi. Cei care nimereau să arunce belciugele pe bățul respectiv, câștigau diferite premii. Citește și De unde vine expresia ”a nimerit orbul Brăila”? Nici nu te-ai fi gândit la așa o poveste
Așa a luat naștere câștigul fără muncă, venit dintr-un noroc chior, cumva asemănător cu cel de la LOTO din zilele noastre, deși acele premii erau unele de o valoare insignifiantă. Gloria personală era însă una de proporții, deoarece nu erau mulți care reușeau să arunce belciugele direct pe parul respectiv.
Așa s-a împământenit și opusul expresiei a nu fi câștigat la belciuge. Ea înseamnă practic, o „persoană căreia nu i se poate cere orice fel de sacrificiu”. Un exemplu explicativ este folosit și de personajele din cărțile lui Marin Preda. Întrebat de ce lipseşte Inochenţie de la exerciţiile de instrucţie preliminară, unul dintre cei prezenţi răspunde:
”N-a vrut să vie, ‘cea că el e ostenit de la sapă, ‘cea că ce, l-a câştigat statul la belciuge?” Superioritatea morală obţinută prin acestă expresie de cel lipsă şi, prin contaminare, de cel care îi reluase vorbele este anulată de instructor prin negarea înţelepciunii de împrumut cuprinsă în vorbele de duh: „Belciugele mă-sii! strigă Toderici…. Că d-aia ţara asta a rămas o ţară de mameluci, pentru că Inochentie al meu îi dă cu belciugele!” (Moromeţii).
Și fostul primar al Capitalei, Sorin Oprescu, a folosit această expresie, în urmă cu mulți ani, nemulțumit de ritmul asfaltărilor. ”Nu vă jucaţi cu mine că eu înghit multe până la un punct. Nu mă trataţi în felul ăsta că nu m-aţi câştigat la belciuge şi nici nu m-aţi aşezat voi pe scaunul de primar general. Vă dau cuvântul meu de om, nu este o ameninţare, bag armata”.