1 Mai, Ziua Muncii. De la paradele comuniste la grătarele din prezent şi identitatea pierdută a muncitorului

Greva zecilor de mii de muncitori americani care au cerut, în stradă, în 1886, reducerea programului de lucru la 8 ore a inspirat decizia ca data de 1 Mai să fie Ziua Internațională a Muncii în majoritatea ţărilor din lume. Printre excepţii se numără chiar SUA, unde Ziua Muncii e celebrată în septembrie.

Curajul muncitorilor de a-şi apăra drepturile şi de a protesta a fost folosit de comunişti şi nazişti ca instrument politic, iar România a fost pe lista ţărilor unde 1 Mai era sărbătorit cu ample manifestaţii pe bulevardele marilor oraşe. După Revoluţia din ’89, “marşurile” s-au transferat pe potecile pădurilor din apropierea oraşelor, iar steagurile şi lozincile au fost înlocuite de mici şi grătare. Însă într-un viitor în care se preconizează că muncitorii vor fi înlocuiţi de roboţi şi, probabil, îşi vor pierde această “identitate”, sărbătoarea veche de peste un secol ar putea, şi ea, să se piardă în negura istoriei.

Cum s-a transformat respectul pentru muncitorul român în propagandă comunistă

Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte cuvântul “muncitor” ca fiind o persoană “care lucrează nemijlocit pentru obținerea unor bunuri sau în activitatea de întreținere și reparare a acestora”. Şi aici apar însă diferite definiţii, în funcţie de concepţii, de la cea marxistă la cele socialiste sau capitaliste. Şi chiar dacă pentru mulţi dintre români data de 1 Mai ca Ziua Muncii e încă sinonim cu paradele comuniste, istoricul Vasile Lechinţan spune că inclusiv pe meleagurile noastre ziua era sărbătorită şi în perioada interbelică. Apoi, inclusiv în comunism, a avut o semnificaţie sinceră.

Zeci de persoane arestate la Istanbul, plasat sub ”asediu” de 1 Mai

Peste 77.000 de turişti se află pe litoralul românesc în minivacanţa de 1 Mai

“Numai cineva care nu ştie istorie poate spune că ziua de 1 Mai e o zi comunistă. Şi în România interbelică se respecta ziua aceasta, mergeau oamenii la pădure şi se distrau, dar erau şi atunci comunişti care încercau să facă propagandă, doar că erau alungaţi de socialişti. De altfel, s-a pornit oarecum cu onestitate, cu cinste. În anii de început ai comunismului, în anii ’50, era respectată clasa muncitoare. Această sărbătoare, şi altele, erau “curate”, nu erau folosite ca propagandă opresoare. Era sărbătorită cu multă voioşie, se mergea la iarbă verde, erau chiar şi spectacole de teatru, operă, muzică populară. Era sentimentul de colectivitate, de solidaritate”, a declarat Lechinţan pentru Vocea.biz.

Totul s-a schimbat însă odată ce Nicolae Ceauşescu a luat contact cu mentalitatea din China şi cea din Coreea de Nord, odată ce a văzut ce înseamnă cultul personalităţii şi manifestările dedicate liderilor de aici.

“Nu mai era pusă centralitatea pe clasa muncitoare ci pe tovarăşul şi tovarăşa. Totul era o scălâmbăială pentru ei, totul devenise fără noimă, nu mai era ziua de 1 Mai ci încă un moment de sărbătorire a “tovarăşului iubit”. Oamenii totuşi reuşeau să se mai bucure, pentru că aveau două zile libere, dar trebuiau să “dea Cezarului ce e a Cezarului”. Aşa că mergeau, se scălâmbăiau prin faţa tribunei şi apoi mai mergeau la pădure, dar nu mai avea farmec”, spune istoricul.

Micile bucurii pe care oamenii din clasa muncitoare reuşeau să le trăiască în acea perioadă nu sunt cele care-i fac nostalgici, crede însă istoricul clujean.

Vasile Lechinţan are o altă teorie: “Nostalgia nu e după respectul de atunci, nostalgia este după vârstă. Asta e, din punctul meu de vedere, o regulă pentru totdeauna. Omul e nostalgic pentru vârstă – atunci era el fericit, era tânăr. Chiar dacă vârsta l-a prins în acea epocă, el tot şi-a găsit ceva strălucitor în viaţă, dar nu propaganda”.

Istoricul este optimist că Ziua Muncii va dăinui, chiar dacă definiţia muncii nu va mai fi aceeaşi şi munca fizică va fi înlocuită, în cele din urmă, în mare parte, de cea intelectuală.

Semnificaţie ignorată din cauza efectelor trecutului comunist al României

După 1990, ziua de 1 Mai nu a mai avut o componentă propagandistică, iar românii au început să se bucure de acest eveniment sărbătorindu-l în aer liber, la iarbă verde, la mare sau la munte. De altfel, pentru mulţi, semnificaţia s-a pierdut aproape în totalitate, chiar dacă este în continuare cunoscută.

Psihologul Daniel David de la Universitatea Babeş-Bolyai spune că tocmai exagerările din timpul comunismului au făcut ca românii să fie reticenţi faţă de semnificaţia zilei, chiar dacă, fără să fie conştienţi, se bucură de efectele evenimentelor care au inspirat Ziua Internaţională a Muncii.

“Problema este că, în ţările comuniste, comuniştii au preluat această sărbătoare şi au accentuat-o, transformând-o într-o sărbătoare naţională cu defilări, cu manifestaţii, cu exprimarea realizărilor orânduirii comuniste. Şi atunci, fiindcă a fost exagerată, în ţările care au scăpat de comunism este în continuare o oarecare reticenţă. Dar cred că e una prost înţeleasă, pentru că noi ar trebui să ne opunem exagerărilor şi nu sărbătorii în sine, care e şi în ţările vestice. Cred că în cazul foarte multor zile libere noi le pierdem semnificaţia şi ne bucurăm de faptul că e zi liberă. Oamenii merg şi prăjesc mici la pădure, ies la iarbă verde. În România nici nu se încearcă să se pună accentul pe semnificaţia originală pentru că ea a fost distorsionată de perioada comunistă şi oamenii nu înţeleg ce rol important a avut această zi – bătălia a început pentru a se reduce durata zilei de muncă la ce avem azi, 8 ore”, a explicat psihologul clujean pentru Vocea.biz.

Acesta este de părere că, la fel ca şi în cazul altor sărbători în care românii sunt liberi, semnificaţia e ignorată, dar sărbătorile nu pot fi anulate.

“Este o zi care va rămâne pentru că ea constituie o recompensă, e o zi liberă în perioada aceasta frumoasă a primăverii. Chiar dacă s-a pierdut semnificaţia. Mulţi se bucură şi de zilele libere de Crăciun, dar câţi îl mai sărbătoresc într-adevăr în esenţa lui creştinească? Este cam aceeaşi situaţie. E greu ca într-un stat, o dată ce ai dat zile libere, să anulezi sărbătoarea. Poate provoca nemulţumiri şi revoltă. Ziua va merge din inerţie”, a completat acesta.

Legat de valoarea pe care o sărbătoare a muncii o mai are în prezent şi în viitor, psihologul spune că totul depinde de felul în care munca va fi definită în viitor.

“Se pot întâmpla multe lucruri. Dacă te gândeşti la un termen foarte lung, la un moment dat ca pe piaţa muncii specia umană să intre într-o opoziţie şi competiţie cu inteligenţa artificială. Atunci oamenii ar putea să-şi aducă aminte ce e Ziua Muncii şi ce importantă e pentru ei şi să o sărbătorească altfel”, a precizat Daniel David.

Pierderea identităţii muncitorului

Înlocuirea omului de către maşină în câmpul muncii e o problemă cu care societatea s-a confruntat şi se confruntă în continuare. Fie că e vorba de industrializare sau digitalizare, iar acum de inteligenţa artificială, omul a fost cel care a inovat şi apoi s-a adaptat, odată cu societatea în care a trăit.

Vorbind recent despre dezovltarea inteligenţei artificiale şi posibilitatea ca roboţii să înlocuiască în totalitate forţa de munca umană, Elon Musk, fondator al Tesla şi SpaceX, a spus că provocarea va fi ca oamenii să-şi mai găsească menirea.

“Mulţi oameni îşi găsesc menirea în slujbele pe care le au. Dacă nu mai e nevoie de tine şi de profesia ta, care mai e menirea ta, te simţi inutil?” a spus Musk la World Government Summit din Dubai.

De altfel, posibilitatea înlocuirii oamenilor de către roboţi nu este străină nici psihologului Daniel David. Facultatea la care predă este implicată într-un proiect pilot de terapie asistată de roboţi, iar Dr. Kathleen Richardson, care face parte din echipa de etică a proiectului, a ridicat această problemă.

“Cred că există multe locuri unde roboţii sunt văzuţi ca posibili înlocuitori. Realitatea e că poţi să te uiţi la lucrurile pe care oamenii le fac mecanic – doar îndeplinesc o sarcină – şi dacă reuşeşti să faci o maşină să îndeplinească acea sarcină n-ar mai conta. Dar eu cred că, de fapt, contează atunci când vine vorba de ceva ca terapia. Să ai tot timpul o persoană în încăpere. Doar că noi trăim într-un sistem în care partea financiară e tot timpul pe primul loc. Aşa că dacă un robot poate să fie mai ieftin decât o persoană, indiferent că e mai bun sau nu, alegerea în favoarea maşinii poate fi făcută de un stat sau un guvern”, a spus Richardson pentru Vocea.biz.

Psihologul Daniel David este însă de părere că, indiferent cât de departe va ajunge inteligenţa artificială, omul îşi va găsi întotdeauna locul pe piaţa muncii.

“Chiar dacă va apărea inteligenţa artificială şi va înlocui muncitorii umani, noi nu putem să spunem că aceştia vor avea de suferit pentru că societatea nu va fi de acelaşi tip cu cea de astăzi. Altfel spus, dacă azi ai lua oamenii şi ai pune roboţi în locul lor, sigur că oamenii ar suferi. Dar atunci când roboţii vor putea înlocui oamenii şi societatea va fi altfel, vor fi alte slujbe pentru oameni, nu de execuţie ci de creare a inteligenţei artificiale, de monitorizare, de dezvoltare. Chestiile acestea s-au spus de fiecare dată când s-a produs o revoluţie, când s-a trecut de la agricultură la industrializare, au fost aceleaşi discuţii. La fel cu revoluţia digitală – cum să vină computerul să facă ce făcea dactilografa sau stenografa? Omul când îşi pune problema se raportează la societatea din prezent. Dar şi ce spun eu, recunosc, este tot o speculaţie şi vom vedea în viitor”, a conchis David.

Istoric: Ziua Muncii

Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificației zilei de 1 mai, de sărbătoare internațională a lucrătorilor. În anul 1872, circa 100 de mii de lucrători din New York, majoritatea din industria construcțiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.

Data de 1 mai apare, pentru prima dată, în legătură cu întrunirea, din anul 1886, a Federației Sindicatelor din Statele Unite și Canadei (precursoarea Federației Americane a Muncii). George Edmonston, fondatorul Uniunii Dulgherilor și Tâmplarilor a inițiat introducerea unei rezoluții care stipula ca: „8 ore să constituie ziua legală de muncă de la, și după 1 mai 1886”, sugerându-se organizațiilor muncitorești respectarea acesteia.

La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanți au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite, însă cea mai mare demonstrație a avut loc la Chicago, unde au mers 90 de mii de demonstranți, din care aproximativ 40 de mii se aflau în grevă. Rezultatul: circa 35 de mii de muncitori au câștigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.

Dar, ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în Piața Haymarket din Chicago. Numărul greviștilor se ridicase la peste 65.000. În timpul unei demonstrații, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaților de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Poliția a intervenit, 4 protestatari au fost împușcați și mulți alții au fost răniți.

În seara aceleași zile, a fost organizată o nouă demonstrație în Piața Haymarket. Din mulțime, o bombă a fost aruncată spre coloana de polițiști. Au fost răniți 66 de polițiști, dintre care 7 au decedat ulterior.

Poliția a ripostat cu focuri de armă, rănind două sute de oameni, din care câțiva mortal. În urma acestor evenimente, 8 lideri anarhiști, care aparțineau unei mișcări muncitorești promotoare a tacticilor militante, violente, au fost judecați. Muncitorii din Anglia, Olanda, Rusia, Italia, Franța și Spania au adunat fonduri pentru plata apărării. În urma procesului, 7 dintre aceștia au fost condamnați la moarte (doi având ulterior pedeapsa comutată la închisoare pe viață) și unul la 15 ani închisoare. Șapte ani mai târziu, o nouă investigație i-a găsit nevinovați pe cei 8, poliția organizând atentatul pentru a justifica represaliile.