În ultimii 20 de ani ne-am lovit de o scădere economică de 30%, dar în următorii 20 am putea ajunge în top 15 țări UE

O dezvoltare a României în următorii 20 de ani care să aducă în țara noastră o satisfacție de viață a cetățenilor comparabilă cu cea a statelor mai vechi din Uniunea Europeană sau măcar cu cea a celorlalte țări din fostul lagăr comunist este posibilă, însă doar dacă politicile generale vor fi îndreptate într-o direcție opusă celor care au caracterizat perioada de tranziție, se arată într-o analiză realizată de Institutul pentru Cercetarea Calității Vieții (ICCV).

Raportul social al ICCV analizează dinamicile sociale ale României, în comparație cu alte state europene, din 1989 și până în prezent și întocmește scenarii și direcții prin care țara noastră ar putea ajunge din urmă statele mai dezvoltate ale UE până în 2038.

Potrivit raportului, spre deosebire de țări precum Republica Cehă, Ungaria, Polonia sau Bulgaria care au înregistrat creșteri economice în perioada tranziției, România a fost singura țară care în primii 11 ani ai tranziției (1990-2000) a cunoscut o scădere a economiei de 30%, o situație care a fost îndreptată abia în ultimii ani.

O altă problemă care a dus la avansul celorlalte state din fostul lagăr comunist în comparație cu țara noastră a fost înjumătățirea numărului de locuri de muncă prin restrângerea substanțială a industriei.

Michele Morrone atacă dur presa din România! Actorul, dezgustat de ce a văzut la televizor în…

Ni se întorc valorile acasă! Al doilea an la rând când populația României a crescut

Crearea de locuri de muncă, oprirea migrației românilor activi în alte state și o implicare mai puternică a statului în creșterea salariului minim și protecția socială sunt direcțiile pe care analiza le trasează pentru ca România să ajungă celelalte state UE din urmă.

Doar 59% dintre români se declară satisfăcuți de viața lor

Concomitent cu restrângerea economiei în perioada 1990 – 2010, sondajele care încercau să stabilească satisfacția de viață a românilor arătau că cei foarte satisfăcuți sau destul de satisfăcuți se plasau constant sub procentul de 40%.

În prezent 59% dintre români se declară satisfăcuți de viața lor, încă departe de procentul de 83% al țărilor din nucleul UE sau de procentul de 76% al țărilor din fostul lagăr socialist.

Dezvoltarea României până în anul 2038 ar trebui să aibă ca țintă atingerea din urmă în ceea ce privește gradul de satisfacție de viață al cetățenilor din statele așa zise UE 15, acele țări care formau UE până în anul 2004 – Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia, Marea Britanie – precizează raportul.

O altă țintă mai realistă este plasarea gradului de satisfacție, până în 2038 măcar la media dintre statele UE 15 și cele din așa-zisul UE 8 – țările care au intrat în Uniune după 2004, anume Malta, Cipru, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, Slovacia, Slovenia și Ungaria.

”Faptul că doar 59% din români se declară satisfăcuți cu viața, reprezintă indicatorul unui dezechilibru al stării sociale a societății românești”, notează raportul, care menționează că ”țările europene consolidate (UE 15) oferă un grad de satisfacție cu viața caracteristic unei stări de echilibru subiectiv”.

Dispariția locurilor de muncă, o problemă persistentă care a sărăcit România

Raportul notează că existența locurilor de muncă este factorul cheie care determină standardul de viață într-o societate, or, în cazul României, dispariția locurilor de muncă a reprezentat principala problemă a tranziției, fenomenul persistând și în ziua de azi.

Locurile de muncă salariale s-au redus de la 8,1 milioane în 1990 la 4,6 milioane între 2000-2015. Dacă în țările UE 15 rata ocupării era în 2015 de 70,5%, în România procentul era de 66%.

Din populația ocupată, în România, 75,4% era salariată, 17,3% lucrători pe cont propriu (în principal agricultură de subzistență) iar 7,3% intra în categoria lucrătorilor familiali neremunerați.

Din acest punct de vedere, țara noastră stă mult mai slab ca statele din UE 8, majoritatea foste comuniste, unde procentul salariaților din populația ocupată era de 86,1% iar al lucrătorilor pe cont propriu de 13%.

Reducerea drastică a locurilor de muncă este pusă de raport pe seama dispariției industriei și a fragmentării terenurilor agricole. Efectele au fost o migrație în masă a populației cu vârstă activă (se estimează că 3,5 milioane de români au emigrat) și înflorirea muncii la negru.

Munca informală în România, care oferă oportunități precare de supraviețuire, este estimată între 32% și 36% din totalul muncii în economie, producând 21% din PIB.

Salariul în România nu asigură automat un trai decent

Raportul apreciază că ajungerea din urmă a statelor din UE 15, în cea ce privește salariile, va fi greu de realizat, chiar și în orizontul 2038.

La nivelul anului 2015, veniturile pe cap de locuitor obținute de români reprezentau doar 25,9% din cele obținute în țările UE 15 și doar 61,1% din cele obținute în țările UE 8.

De altfel, notează raportul, românii au avut nevoie de mult timp doar pentru a ajunge din urmă nivelul salariilor din 1989. Valoarea reală a acestora a fost în scădere continuă până în 2007, atingând un minim în 2000 (60,6% din situația din 1989). În 2015, abia, veniturile românilor ajunseseră la 122,6% față de 1989.

În ceea ce privește salariul mediu, acesta a suferit o deteriorare în primii 17 ani ai tranziției, ajungând la cel mai scăzut nivel în 1993 (59,9% față de cel din 1989) și depășind de abia în 2007 nivelul din 1989 (116%), cu un nou vârf în 2015 (143,3%).

Salariul minim a avut o scădere continuă din 1989, atingând în anul 2000 24,1% din valoarea din 1989, și apropiindu-se de nivelul din 1989 de abia în 2015.

Salariul minim din România reprezintă doar 16,5% din media salariilor minime din țările avansate din UE și la jumătate din nivelul celorlalte 8 țări europene în tranziție (52,7%).

Valoarea scăzută a salariului minim este pusă de raport pe seama politicii pro-profit a statului, în perioada tranziției, și pe prăbușirea capacității de negociere a angajaților.

Astfel, ponderea profitului în totalul valorii nou create în 2014 era de 62,2% în timp ce ponderea salariilor era de 37,8%.

În comparație, raportul dintre profit și salarii în statele UE 15 era de 40,9% profit și 59% salarii, în timp ce în statele UE 8 rata era de 39% profit și 61% salarii.

Asta în condițiile în care creșterea produsului intern brut din 1990 și până în 2015 a fost de 400%, în România, în timp ce salariul mediu real a crescut cu 143,3% în același interval.

Acest lucru a dus la un fenomen îngrijorător, o rată dublă în România, față de alte state UE a sărăciei în rândul persoanelor angajate – sărăcia în muncă.

Datele la nivelul anului 2015 arătau că 18,5% dintre românii cu un loc de muncă puteau fi încadrați în categoria persoanelor sărace, față de 9,3% media UE și 8,4% media statelor UE 8.

Raportul mai arată că și cheltuielile de protecție socială din 1990 până în prezent au fost mai mici în România față de celelalte state. În 2014, România aloca 11,4% din PIB pentru pensii, șomaj și asistență socială, față de 19,9% în statele UE 15 și 14,7% în statele UE 8.

De altfel, abia în 2008 nivelul pensiilor l-a egalat pe cel din 1989, după ce, în timpul perioadei de tranziție, valoarea pensiei medie ajunsese și la 43,9% (în 1993) față de 1989.

Scenarii pentru 2038

Scenariile optimiste ale analizei vizează atingerea în 2038 a performanțelor economice și sociale din prezent ale statelor UE 15, în condițiile în care nu apar crize și cu eforturi deosebite din partea autorităților.

Scenariul realist ar fi ca dezvoltarea țării să ajungă la nivelul în care România să se plaseze ca performanțe la media dintre statele UE 8 și UE 15.

Pentru acest lucru, se arată în raport, autoritățile ar trebui să rezolve, în primul rând, problema lipsei locurilor de muncă, altele decât cele foarte slab plătite, în așa fel încât gradul de ocupare al populației active să ajungă la cel puțin 75%.

”Creșterea calității ocupării se poate realiza în principal prin reorganizarea structurii economiei: creșterea ponderii ramurilor economice cu valoare ridicată. Cu siguranță acest obiectiv va putea fi realizat mai ales prin reindustrializare”, se arată în analiză.

Raportul mai estimează că, pentru atingerea unei satisfacții de viață de 83%, ca în țările dezvoltate ale UE, veniturile pe cap de locuitor trebuie să crească de trei ori față de valoarea actuală.

Potrivit analizei, pentru acest lucru ar fi necesară modificarea drastică a raportului dintre muncă și profit, de la 37,8% ponderea salariilor în 2014, la circa 60% în perspectiva anului 2038.

Analiza mai îndeamnă trecerea de la politicile actuale ale menținerii unui salariu minim mic, la politica creșterii progresive a salariilor.

”Creșterea salariilor trebuie considerată nu un factor care ar descuraja investițiile și scăderea eficienței economice, ci un factor de motivare a inovației și a parteneriatului pentru eficiență. Creșterile salariale produse până acum s-au datorat fie cedării politice, mai ales în perioade electorale, fie ajustărilor inevitabile, rezultate ale dinamicii economiei. Dacă ar urma politica salarială de până acum, România se va depărta substanțial, în orizontul 2038, de standardele europene”, se arată în analiză.