INTERVIU EXCLUSIV Angelica împotriva României. „Mă bucur că mi s-a făcut dreptate, dar prea mult am suferit”

România a pierdut pentru a doua oară în istoria sa la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) într-un caz de violență domestică. Statul român trebuie să-i plătească despăgubiri de 9.800 de euro unei femei de 60 de ani din Petroșani, Angelica Bălșan, care a depus plângere la CEDO după ce autoritățile române nu au protejat-o în fața soțului violent și chiar au considerat-o responsabilă pentru comportamentul acestuia.

Bălșan spune că se bucură că i s-a făcut în sfârșit dreptate, după ce autoritățile române au umilit-o, însă despăgubirile de 9.800 de euro nu au cum să compenseze ani de zile de bătăi și violențe pe care ea și doi din cei patru copii ai săi le-au suferit la mâna lui. „Mă bucur că mi s-a făcut dreptate, dar prea mult am suferit. Veneam acasă de la serviciu și aveam ușa blocată, stăteam acolo în scară, fumam și mai băteam la ușă „Te rog să mă lași înăuntru”. „Nu, du-te dracu, n-ai ce căuta aici, e casa mea”, îmi spunea”, a povestit Bălșan, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Vocea.biz.

Cele mai grave bătăi au fost în perioada divorțului, în 2007, când femeia a ajuns de mai multe ori la spital, odată cu nasul spart, șiroind de sânge, după ce a fost lovită de soțul ei. Bărbatul își lovea și copiii, îi bătea sistematic și, din cauza terorii din casă, femeii i-a fost frică să intervină, lucru pe care îl regretă enorm astăzi, fiindcă mediul acela a lăsat o amprentă pe copii, ajunși acum la maturitate. „Pe copii i-a bătut, toți, cel mai tare dintre toți copiii a luat bătaie cel mai mic. Îl punea jos, îi punea piciorul în gât și-l bătea până-i curgea sângele pe nas și pe gură. Eu, în loc să intervin, râdeam. Băiatul mi-a zis de multe ori: „Niciodată nu te-ai băgat ca să mă aperi, dar eu m-am băgat când te bătea pe tine”. Am făcut și greșeli în viața mea. Nu trebuia să-i permit să dea nicio palmă niciunui copil”, a povestit femeia.

Soțul ei a fost Nicolae Cămărășescu, ofițer de contraspionaj la Securitate înainte de 1989 și unul dintre personajele cheie ale Mineriadei din 1990. El a fost cel care a condus minerii la redacția România Liberă, unde au oprit apariția ziarului. La Revoluție, a fost prins de gărzile patriotice, care l-au identificat ca ofițer la Securitate și l-au bătut, iar incidentul a fost filmat. A murit în ianuarie 2016, sărac lipit. Lumea lui se prăbușise demult, iar el și-a trăit ultimii ani din viață reparând calculatoare într-un sat din sudul țării.

Nouă plângere a Ucrainei împotriva Rusiei la CEDO

Rusia, condamnată de CEDO în legătură cu asasinarea jurnalistei Anna Politkovskaia şi încălcări privind Pussy Riot

Cămărășescu era un personaj cunoscut în Valea Jiului, toată lumea îl știa de frică pentru că era o „fire violentă”. Vecinii și oamenii din comunitate nu au apărat-o niciodată pe Angelica Bălșan în fața autorităților, spunând că le este frică de el, „să nu le dea în cap”.

Bălșan regretă că a stat alături de Cămărășescu 28 de ani. „Nu trebuia să stau cu el de la început, în secunda în care m-a bătut, nu trebuia să mai stau cu el, dar mie mi-era frică de el. El niciodată nu aducea bani în casă, nu făcea nimic în casă, când îl întrebam unde merge, îmi spunea: „Taci, dracu, din gură, locul tău e la cratiță!”. Cam asta era părerea lui. Îmi reproșez că am stat atât cu el și că am făcut patru copii, și îmi mai reproșez că am avut o perioadă de un an când am băut din cauza lui și din cauza problemelor. O luasem razna”, își amintește Bălșan, cu regret, perioada petrecută alături de omul care a terorizat-o ani de zile.

„Era un bărbat bine, era amabil, îmi spunea ce ochi frumoși am. Eu l-am iubit foarte mult”

Lucrurile nu au fost întotdeauna așa. A fost și dragoste între ei la început și nimic nu prevestea comportamentul pe care Cămărășescu l-a avut față de propria familia odată ce a intrat în Securitate, în jurul anului 1986.

Bălșan era în clasa a X-a când l-a cunoscut pe Cămărășescu, care era cu trei ani mai mare. „Era un bărbat bine, era amabil, era drăguț, îmi spunea ce ochi frumoși am. Ne plimbam, stăteam pe bancă în parc”, își amintește femeia, zâmbind. „Eu l-am iubit foarte mult. Nu știu dacă sentimentul a fost reciproc, fiul meu cu care stau acum îmi zice că nu m-a iubit deloc. În fine, asta e”, a spus ea.

Viața a fost frumoasă la început, nu le lipsea nimic, minerii aveau salarii bune pe vremea aceea și erau mulțumiți, spune Bălșan. „Pe vremea lui Ceaușescu, el nu era în Securitate, dar aveam tot ce ne trebuia, pentru că era unul care lucra la abator și care ne aducea una-alta, mai aveam pe șeful de la cabană, care ne dădea nesuri și țigări. Minerii aveau salarii bune. Eu, ca stagiar, aveam 2.800, ceea ce era mult în acea vreme. Erau mulți bani în Valea Jiului, nu murea nimeni de foame. Nu am simțit acea criză, nu ne uitam la televizor. Am fost toți membri de partid, dar fără funcție, eu n-am avut funcție. Mi-a zis un coleg la facultate, în anul II, el fiind secretar de partid pe universitate: „Tu înveți bine, vrei să intri?”. I-am zis „Da”. Ce? Era să zici că nu vrei să intri? Făceam excursii când eram studenți, cu partidul, cu asociația aia a studenților, erau gratuite excursiile. A fost o viață frumoasă”, își amintește Bălșan cu nostalgie. De altfel, sentimentul nostalgiei după vremurile de dinainte de Revoluție este vizibil în Petroșani. Orașul pare încremenit în timp. Pe un perete de piatră amenajat pe munte ca să blocheze alunecările de teren, în apropierea orașului, încă sunt scrise inițialele Partidului Muncitoresc Român – PMR.

„Eu nu aveam un cuvânt de spus în acea casă, mă considera ca pe un fel de servitoare”

Problemele au început abia după ce Cămărășescu a intrat în Securitate. Atunci au început bătăile, iar agresiunile nu veneau numai din partea lui, ci și din partea familiei lui. Părinții lui Cămărășescu îl instigau la violență și-i spuneau să o bată pe soție.

„Eu nu aveam un cuvânt de spus în acea casă, nici referitor la el, nici referitor la copii. Ce spunea el era literă de lege, pe mine mă considera ca pe un fel de servitoare. În relația noastră au contribuit foarte mult socrii mei, care nu m-au suportat niciodată. Îi spuneau: „Nicușoare, bate-o, dă-i în gură”. Unde ați mai pomenit așa ceva? Și eu sunt mamă de băiat, iar dacă îl prind pe fiul meu că vrea să dea în una, eu mă bag, nu are niciun drept să dea în ea. Socrii mei au fost niște oameni simpli, da’ răi. Asta a fost cam toată căsătoria mea, dar mie mi se părea ceva normal, adică eu îl iubeam”, a mai povestit Bălșan.

Începutul carierei de securist a lui Nicolae Cămărășescu

Despre activitatea de securist a lui Cămărășescu, femeia nu știa mare lucru, pentru că el nu îi spunea cu ce se ocupă. A aflat vestea că se mută la București chiar de ziua ei, însă ea nu a vrut să plece în Capitală. „Nu știu cum s-a făcut intrarea lui în Securitate. El lucra la mina Aninoasa și era un ofițer de Securitate, cum era la fiecare întreprindere, care l-a racolat. După aceea mi-a spus și mie. Pe mine nu m-a întrebat niciodată „pot să mă duc, nu pot să mă duc” sau ceva de genul acesta. (…) A ieșit un scandal… mi-a zis că trebuie să-l urmez, că trebuie să mă duc. Așa a ajuns acolo, era un departament care se ocupa de contraspionaj economic, dacă-mi aduc eu bine aminte. Eu nu știu ce lucra, ce făcea, ce dregea. În perioada aceea, m-am mutat la București, la Ministerul Minelor”, îți amintește Bălșan.

Au stat la București până la Revoluție, când Nicolae Cămărășescu a fost prins la Ministerul de Interne și identificat ca ofițer de Securitate, apoi bătut. Incidentul a fost filmat și a fost difuzat și în străinătate, împreună cu alte imagini de la Revoluție.

Nicolae Cămărășescu este primul bărbat care apare în acest video filmat la Revoluție, al doilea, cel cu mustață, este fratele său

„El avea niște note informative și nume de cod ale nu știu cui și voia să pună mâna să le ia, probabil să-i șantajeze pe ăia. Nu știu, nu mi-a spus. Atunci l-au prins și l-au bătut la Revoluție, era să-l împuște. A scăpat, s-a terminat. I-am zis că nu mai stau în București, că mă mut înapoi la Petroșani și el a rezolvat să se întoarcă la mina Aninoasa”, a povestit Bălșan.

Mineriada din 1990. „Nu trebuia să se ducă acolo, să facă violențele pe care le-au făcut minerii”

A urmat episodul Mineriadei din 13-15 iunie 1990. Cămărășescu a avut un rol important atunci, fiind unul dintre cei care i-au condus pe mineri la București. El a fost și liderului minerilor care au vandalizat redacția România Liberă, oprind temporar ziarul de la publicare. Cămărășescu a povestit acum șapte ani, într-un interviu acordat ziarului Adevărul, că incidentul nu a fost plănuit și că minerii nu ar fi devastat nimic acolo.

Soția lui spune că nu a știut că el merge la București cu minerii, i-au spus unii colegi că a fost văzut la Universitate, cu portavoce.

„M-am trezit cu un coleg care-mi spune: „Vezi că bărbatul tău e cu portavoce în Piața Universității, cu haine curate, casca albă, du-te și scoate-l de acolo”. Ce dracu căuta el, venit din Petroșani, în Piața Universității? M-am dus între oameni acolo, m-am băgat, îi făceam semne să iasă afară, începuse să mă înjure. Din punctul meu de vedere, nu a fost un lucru bun că s-au dus minerii în București, că au făcut ceea ce au făcut. Realitatea e că România Liberă scria urât despre mineri, acesta este adevărul. Probabil aveau de gând să devasteze, cum au devastat sediul lui Rațiu, dar nu trebuia să interzică ziarul România Liberă, nu trebuia să se ducă acolo, să facă violențele pe care le-au făcut minerii”, este de părere Bălșan.

În urma acelui episod, s-au întors la Petroșani. Cămărășescu nu a fost chemat să se alăture noului serviciu de informații și, de la ofițer la contraspionaj, a ajuns un simplu inginer la mina Aninoasa.

„În momentul în care a plecat din Securitate și nu a intrat în SRI …, probabil că el rămânea la SRI, dar apărând la Revoluție, unde a fost filmat, a fost o cădere foarte bruscă. Cred că de aceea nu l-au mai ținut, nu le trebuiau oameni care aveau bube-n cap. El era deja o persoană publică, care a luat bătaie. Pentru el, decăderea a fost foarte mare, de acolo sus unde a fost, a ajuns un simplu inginer la mina Aninoasa”, mai spune Bălșan.

Decăderea l-a făcut și mai agresiv, iar bătăile au continuat, până când ea nu a mai suportat și, în 2007, a decis să divorțeze. Procesul s-a judecat aproape doi ani, timp în care Cămărășescu o hărțuia constant, o urmărea pe stradă, o bătea. Femeia chema poliția, iar poliția în loc să îl amendeze pe el, o amenda pe ea. De frică, vecinii nu voiau să depună mărturie la proces. Tot ce avea ca dovadă erau certificatele medicale pe care i le dădea spitalul după ce ajungea la urgență.

„În tribunal mă bătea, în sala de judecată mă bătea, pe stradă sărea să mă bată. Odată, când eram la o terasă, beam un suc, a venit și mi-a turnat sucul în cap. Pe scara blocului nu se băga nimeni. Când venea poliția, el zicea: „Păi, o credeți pe ea? Credeți-mă pe mine, întrebați vecinii”. Vecinii, toți, de frica lui spuneau: „Nu am văzut, nu am auzit nimic”. Nu se băga nimeni niciodată. (…) Atunci m-am supărat, am zis: „Cum, mă?! Eu iau bătaie, nimeni nu se bagă, nimeni nu zice nimic și tot eu iau amendă. Îmi mai veneau amenzile la serviciu pe bandă, să-mi taie din salariu. M-a chemat directorul: „No, ce ai mai făcut, Angelico?”. Zic: „Păi m-a bătut iarăși, am chemat poliția”. Zice: „Bine, mă, tu ești ca la taxi, tu comanzi, tu plătești”, și râdea. L-am întrebat pe un vecin odată cum a putut să nu zică la poliție și mi-a spus: „Păi ce vrei? Poliția pleacă și ăsta îmi dă în cap pe scară”. La proces am vrut să chem martor o vecină care lucra la Primărie și a refuzat, a zis că nu se bagă, că vrea să meargă liniștită pe scară. La toată lumea îi era frică de el. Probabil în sinea lor ziceau „Vai, săraca”, dar nimeni nu se băga”, și-a continuat Bălșan povestea.

Dintre copii, cel mai tare îi bătea pe mezinul familiei și pe fata cea mare. „Nu-i plăcea relația pe care o avea cu băiatul ăsta cu care e de 20 de ani. Îi spunea să vină la 9 acasă, dacă nu venea, îi bloca ușa, dacă o lăsa să intre, o lua la bumbăcit, dădea în ea, fata se ducea la Poliție. Pe rând, cel mai mult am luat bătaie eu, băiatul și apoi ea. Pe ceilalți doi copii nu prea i-a bătut”, a spus Bălșan.

Într-un alt episod, Cămărășescu a urmărit-o până la un magazin și a sărit să o bată. „Eu nu contest faptul că el nu a avut oameni în poliție, dar poliția nici nu putea să facă mai mult. Băteau la ușă la toată lumea și toată lumea spunea că n-a văzut nimic. I-am chemat eu în alimentară, dar nu au recunoscut vânzătoarele alea că m-a agresat, că m-a înjurat, că m-am băgat după tejghea. După ce a plecat poliția, m-am dus să le întreb de ce au mințit. „Nu, noi nu vrem să avem de-a face cu el”, mi-au zis. În condițiile astea, oricât mi-aș fi dorit eu, poliția nu avea ce să facă”. Ea spune că ar sări să ajute alte femei care se află în astfel de situații, dar cine nu știe, nu poate înțelege și probabil nu ar interveni. Singurii care au susținut-o au fost colegii de la serviciu.

Fiica cea mare, la proces: „Tatăl meu obișnuia să o lovească des pe mama mea, pe mine și pe ceilalți copii”

La proces, fata cea mare, care inițial depusese mărturie împotriva mamei, și-a retras declarația spunând că a făcut-o sub amenințările tatălui său. „Tatăl meu obișnuia să o lovească des pe mama mea, pe mine și pe ceilalți copii. Ne ataca atunci când venea târziu acasă și mama îl întreba pe unde umblase până la ora aceea. Atunci se enerva și o lovea. Motivul principal pentru care se enerva era lipsa de bani… Chiar și după iulie 2007, când am plecat de acasă, tata a continuat să o bată pe mama chiar sub ochii mei. Înainte de 2007, mama consuma alcool, dar în limite normale, iar în 2007 s-a oprit cu totul”, declara fiica lor la proces.

Cu toate acestea, instanța nu a luat în considerare această declarație și nici nu a motivat de ce. În schimb, a decis că victima este de vină pentru că a fost bătută de soț, motivând că acesta o bătea fiindcă femeia ar fi consumat alcool și fiindcă nu ar fi avut grijă „cum trebuie” de copii. „Acțiunile acuzatului nu sunt într-atât de periculoase pentru societate încât să fie considerate crime, motiv pentru care inculpatul va fi achitat de cele trei acuzații de violență fizică și va plăti o amendă de 500 de lei”, se arată în decizia instanței, care se găsește în dosarul de la CEDO.

Bălșan s-a dus apoi la Fisc să întrebe dacă el a plătit amenda și a aflat că nu. Până la urmă, divorțul s-a finalizat, însă Cămărășescu nu s-a oprit. Copiii rămăseseră inițial la el, dar băiatul cel mic a ales să se întoarcă la ea, pentru că nu se înțelegea cu tatăl său. „M-a sunat: „Mami, mă primești? Pot să vin?”, „Da, dragă, te primesc, ești copilul meu, oricând ești binevenit”. I-am făcut o prăjitură, i-am făcut de mâncare. Începuse clasa a IX-a, i-am făcut transfer la liceu aici. S-a dus la Protecția Copilului, ca să poată rămâne la mine. Eu nu credeam că va rămâne, că nu aveam ce să-i ofer decât datoriile pe care le aveam de pe  urma lui Cămărășescu. Plăteam pensie alimentară la celălalt copil. Nici nu aveam ce mânca, dar copilul se mulțumea cu orice”, a povestit Bălșan.

Cămărășescu a vrut ca băiatul lui să fie exmatriculat de la școală

Fire răzbunătoare, Cămărășescu a încercat să-i facă viața un calvar băiatului. S-a dus la el la liceu și a cerut să fie exmatriculat. „Cămărășescu se ducea pe la directoare, spunea să-l exmatriculeze, că are absențe, că a bătut-o pe mă-sa, că se droghează, că bea, că nu știu ce. Diriginta l-a pus la punct și l-a scos afară. I-a zis: „Domnu’ Cămărășescu, nu mai aveți ce să căutați aici, să mai ponegriți copilul, cum e, cum nu e. Copilul vine la școală, când nu vine are motivare”. Deci, cât a fost copilul la școală, în loc să-l ajute, umbla să-l exmatriculeze. Ăsta se poate numi părinte? Și eu atâta mi-am dat silința și mi-am dorit ca el să termine liceul și acum l-am dat la meditații ca să se ducă la Bacalaureat. Nu poți să-ți ponegrești copilul așa, să vrei să-l exmatriculeze. În fond, este copilul tău, bun, rău”, a spus Bălșan.

Procesul de la CEDO

Având în vedere că violențele nu se opriseră și că statul român nu a ajutat-o cu nimic, Bălșan a decis să facă plângere la CEDO, în 2009. Sfatul l-a primit de la o avocată, de care nu-și mai aduce bine aminte fiindcă a plecat de mulți ani din țară. O cunoscuse prin mama ei, care era croitorească și, când se ducea în vizită pe la ea, mai povestea despre ce i se întâmplă, iar această avocată s-a oferit să o ajute cu procesul pentru pensie alimentară și a sfătuit-o să depună plângere la CEDO. Cămărășescu a aflat că a ajutat-o să-și facă dosar pentru proces și a încercat să o agreseze și pe avocată. „A aflat că ea a făcut hârtiile pentru proces și a sunat-o la telefon, s-a dus la ea acasă și a început să o amenințe”, a povestit Bălșan. După ce avocata a plecat din țară, Bălșan a apelat la o veche cunoștință, Elena Medveș, avocată în Petroșani. Aceasta a ghidat-o în privința procedurii și a reprezentat-o legal în ultimii doi ani de proces.

„M-am dus la doamna avocat Medveș să-i spun că vreau să fac plângere la CEDO. Mi-a dat formularele și adresa. „Bine, tu, și cum fac?”. „Cum mi-ai povestit mie, le povestești și ălora, tot așa scrii, o pui la poștă și vezi ce se întâmplă”. Le-am scris cu lux de amănunte și cu copii după certificatele medicale. Am primit după vreo două luni confirmare de primire a plângerii și am așteptat. Dracu’ s-o gândit că va ieși ceva din ea. A mai trecut un an și primeam cereri pentru acte de la CEDO. Până acum doi ani așa a fost, ei îmi cereau acte, eu îmi luam concediu ca să mă duc după ele, ăștia de la arhiva judecătoriei mă știau ca pe un cal breaz. Ei cereau exact file din dosare. Acum doi ani, am primit o hârtie prin care mi se punea în vedere că trebuie să îmi angajez apărător, pentru că altfel nu mai poate continua procesul”, spune Bălșan.

Pe 23 mai 2017, la opt ani după ce a făcut plângerea la CEDO, Bălșan a câștigat procesul, iar statul român este obligat să-i plătească daune de 9.800 de euro, însă vor mai trece luni de zile până va face asta, din cauza procedurilor.

Bălșan a aflat că a câștigat procesul de la fiul ei, care a anunțat-o că au venit reporteri de la o televiziune să-i ia un interviu. Apoi i-au confirmat și colegii de serviciu că informația a apărut în presă. Nu a acceptat atunci să dea interviuri niciunei televiziuni.

„Eu le înțeleg pe femeile care suportă”

Angelica Bălșan spune că sunt multe cauze pentru care femeile suportă situații cum a fost cazul ei.

„Eu nici pe ele nu le condamn. E rău să fii femeie singură, să ai copii, să ai toate problemele de rezolvat. Nu trebuie să se ajungă la acele violențe, dar este rău să fii singură. Eu le înțeleg pe femeile care suportă, pentru că probabil nu iau bătaie în fiecare zi și ele consideră, cum consideram și eu, că așa trebuie să fie, că locul meu e la bucătărie, deși nu este așa. Înțeleg de ce suportă, poate nu au venit, nu au serviciu, salariu”, mai spune Bălșan.

Un sfat pentru tinere: „Să caște foarte bine ochii cu cine se mărită”

Ea le sfătuiește pe tinere să aibă mare grijă cu cine aleg să-și întemeieze o familie, fiindcă vor suporta consecințele și ele, și copiii. „Să caște foarte bine ochii cu cine se mărită, din ce familie face parte, contează foarte mult asta, și să nu accepte nicio palmă, pentru că după prima palmă, urmează și a doua palmă, și a treia palmă, lucrurile se vor agrava. Dacă nu merge de la început, fiecare pe drumul lui. Dacă stai, înseamnă că faci un compromis și accepți să fii bătut, umilit și lovit”, a spus Bălșan.