Copiii de azi sunt mai maturi și mai atenți la lucrurile importante decât erau generațiile anterioare, spune prezentatorul Virgil Ianțu, care a lansat recent cartea „Copiii spun… emoțiile sunt bune”. Într-un interviu acordat Vocea.biz, el a povestit ce a învățat de-a lungul anilor lucrând alături de copii, atât pe platoul de filmare, cât și din cursurile pe care le predă pentru aceștia.
Copiii au o înțelepciune nealterată de prejudecăți și noi, ca adulți, trebuie să le acordăm mai multă atenție, să încercăm să înțelegem mai bine nevoile lor și să nu îi educăm prin tăcere, ci să le încurajăm dezvoltarea prin joacă și să comunicăm cu ei, spune Ianțu.
„Este o poveste, o carte care a ieșit din experiența muncii alături de copii. Mi-a venit această idee să scriu o carte despre o zi din viața unei fetițe care are o serbare seara. Are foarte multe planuri povestea asta, este bună și pentru adulți. Lucrez cu copii în zona aceasta emoțională, îi învăț să gestioneze emoțiile, fac jocuri de dicție, de memorie și mi-a izvorât povestea asta în minte. Cred că ne găsim și noi în ea, spre exemplu, atunci când avem de vorbit în public și ne punem frâne, ne întrebăm ce vor spune cei din public, dacă uităm ce avem de spus, dacă nu am pregătit bine discursul. Povestea din carte este despre ce se întâmplă în mintea și sufletul nostru când avem un moment important”, a explicat Ianțu.
Emoțiile sunt bune, fiindcă ne ajută să înțelegem situații de viață, spune el. Nu trebuie să ne fie frică de emoții înainte de un moment important cum ar fi atunci când susții un discurs în public. „Nu există om care să nu aibă teama vorbitului în public. Eu încă mai am emoții înainte să intru pe platou, în orice apariție publică mă las copleșit de emoție, îmi place treaba asta, îmi face bine pentru că știu ce urmează. E o emoție constructivă, nu am teamă”, a spus Ianțu.
În ceea ce privește teama de public, el spune că și aceasta poate fi înlăturată, dar aici e mai mult de muncă fiindcă școala românească îi învață exact invers pe copii – să stea cuminți, să tacă, să nu facă gălăgie. Din cauza acestui tip de educație, copiii ajung adulți timizi, speriați de public, introvertiți, cu puține abilități de comunicare sau de muncă în grup.
„Cred că toți am trecut printr-o perioadă în care am realizat cât de rău ne-a făcut sistemul acesta în care am învățat, am realizat și câte greșeli au făcut părinții noștri cu noi, cum ar fi lipsa argumentării, unul din lucrurile pe care îl resimt acum. Mi se spunea să fac un lucru pentru că așa îți spune tata sau mama. Sunt mulți părinți care le spun copiilor ‘faci așa pentru că îți spun eu’ și nu le argumentează. Copilul trebuie să fie și ascultat, și el are gândurile lui, sufletul lui. Trebuie să ne întrebăm ce vrea și copilul de la noi, nu numai ce vrem noi de la el. Tăcutul acesta îl regăsești în ce s-a întâmplat în ultimii 26 de ani, abia acum vine o generație care nu a apucat să învețe să tacă, probabil”, este de părere Ianțu.
El spune că a scăpat greu de formarea pe care a căpătat-o în felul acesta în școala de dinainte de 1989. „Autocunoașterea a venit abia în ultimii șapte ani. Nu am avut tihnă până atunci”, a spus Ianțu.
Ce fel de înțelepciune au copiii? „Una nealterată”, spune Ianțu. „Dacă mă uit la generația de copii din 2003 și la generația de acum, observ o mare diferență și mă bucur că am avut norocul acesta să lucrez cu ei. Sunt mai profunzi, mai atenți la lucruri importante, sunt mai maturi la vârsta lor decât erau atunci. Cred că și generația părinților are o mare importanță în asta. Ei sunt model pentru copiii lor, părinții au o mare importnață. Cred că trebuie să fim foarte atenți la ce facem în preajma copiilor, să ne vadă și citind, și jucându-ne cu ei, trebuie să simtă armonie, să avem grijă să nu ridicăm tonul la ei fiindcă ei pleacă în viață cu tot bagajul emoțional adunat în familie, cu ceea ce văd și simt în casă”, a spus Ianțu.