Asociaţia Magistraţilor din România se delimitează de ideea posibilităţii de „a fabrica” dosare penale

Asociaţia Magistraţilor din România (AMR) se delimitează de orice act, gest, faptă care ar fi de natură să contureze ideea posibilităţii de „a fabrica” dosare penale, transmite instituţia condusă interimar de judecătoarea Andreea Ciucă, informează Mediafax. Asociaţia subliniază că nu poate formula afirmaţii argumentate, în sensul existenţei sau inexistenţei unei astfel de „reţele”.

“AMR subliniază, în numele magistraţilor de bună-credinţă, din această ţară, că se delimitează, în mod ferm, de orice act, gest, faptă care ar fi de natură să contureze, fie şi numai aparent, ideea posibilităţii de «a fabrica» dosare penale. Gravitatea afirmaţiilor – care au escaladat după prezentarea, de către mass-media, a unor înregistrări ce ar putea induce ideea «fabricării» de dosare penale pentru «indezirabili», cu concursul unor persoane din interiorul sistemului judiciar, aflate în legături profesionale neprincipiale cu reprezentanţi ai serviciilor secrete – este cu atât mai evidentă cu cât se tinde la concluzia că, pe această cale, s-ar fi ajuns la condamnări penale şi, deci, la lipsirea de libertate a unor oameni, cu toate consecinţele dezastruoase care decurg din astfel de situaţii”, se arată într-un comunicat de presă al Asociaţiei Magistraţilor din România (AMR).

De asemenea, Asociaţia subliniază că nu poate formula afirmaţii argumentate, în sensul existenţei sau inexistenţei unei astfel de „reţele” care dă “dosuri de palmă legii” şi, implicit, celor ce se străduiesc să o aplice, atât timp cât nu s-a stabilit, după o urmărire penală confirmată, în concluzii, printr-o hotărâre penală definitivă, că aspectele prezentate în spaţiul public dau măsura unei infracţiuni.

“O altă abordare ar însemna încălcarea prezumţiei de nevinovăţie – care acţionează până la condamnarea definitivă – cu acceptarea ideii, fără fundament, dar tot mai mult vehiculate, că o persoană trebuie să îşi «dovedească nevinovăţia», adică, ar însemna să călcăm peste lege în demersul de a încerca demascarea unor încălcări de lege. Pe de altă parte, prezumţia de nevinovăţie, necesitatea respectării normelor de drept procesual şi substanţial penal, nu pot constitui degete după care să ne ascundem pentru a lăsa fără un deznodământ o astfel de situaţie care, fie şi numai prin lansarea în spaţiul public, aduce grave prejudicii, nu numai sistemului judiciar, ci şi societăţii, în ansamblu, fiindcă dacă îngăduim să plutească în aer ideea posibilităţii de a trimite un om la închisoare «la apelul de seară», ne asumăm riscul unei învrăjbiri sociale pe care este greu de crezut că o vom anihila chiar dacă s-ar dovedi, după o vreme, că faptele nu-s fapte (în accepţiunea legii penale). Parchetul s-a sesizat din oficiu, cu privire la aspectele prezentate în mass-media. Este primul pas”, potrivit sursei citate.

Tudorel Toader, despre secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie: Trebuie să se operaţionalizeze pentru că aşa…

Augustin Lazăr: Magistrații au obligația să apere independența justiției

În ceea ce priveşte presupusele încălcări ale programului informatic de repartizare aleatorie a cauzelor, “susţineri care conţin şi inadvertenţe, dat fiind că, atât potrivit vechiului, cât şi noului Regulament, repartizarea aleatorie a unui dosar nu poate fi făcută decât o dată (excepţiile fiind chiar excepţii, limitativ prevăzute), pentru schimbarea componenţei completului sau pentru soarta dosarelor la desfiinţarea completului existând reguli clare”, transmite AMR, verificarea se poate face cu un informatician, cu evidenţele instanţei, cu actele din dosar şi cu Regulamentul.

“Inducerea ideii că promovarea unui magistrat s-ar face cu succes numai într-un binom cu procurori DNA sau cu «acoperiţi din justiţie» – cum ar rezulta dintr-un interviu dat de un judecător care nu ştim dacă are doar o exprimare nefericită/neinspirată, o replică din bravură sau de dragul replicii ori o exprimare în (profundă) cunoştinţă de cauză (deşi este greu de imaginat că un magistrat n-ar vorbi în cunoştinţă de cauză) – constituie o afirmaţie jignitoare la adresa sutelor de magistraţi ce au făcut şi fac eforturi considerabile pentru a acoperi bibliografia de concurs (de-a dreptul copleşitoare). În fine, acreditarea ideii că magistraţii nu răspund şi, de aici, concluzia necesităţii unei legi a responsabilităţii lor, ignoră chiar legea, de vreme ce magistraţii răspund penal, aplicându-li-se acelaşi Cod penal ca oricărui cetăţean (s-au văzut destule cazuri de urmăriri penale soldate cu condamnări sau achitări), magistraţii răspund disciplinar (abaterile disciplinare prevăzute în art. 99 din Legea nr. 303/2004 umplu aproape tot alfabetul – de la litera „a” la litera „t” – , la acestea adăugându-se şi abaterile de la Codul deontologic) şi material (fiind prevăzută în art. 96 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, în parametri europeni ai condiţiei „relei-credinţe” sau „gravei neglijenţe”). Deci, cadru legislativ există, şi încă unul de nivel european”, se mai arată în comunicatul de presă.