Organizația non-guvernamentală Amnesty International a dat publicității, recent, raportul său anual privind respectarea drepturilor omului în aproape 160 de țări și teritorii din lume. În cazul României, ONG-ul atrage atenția, printre altele, asupra discriminării cu care se confruntă în continuare persoanele de etnie romă, dar și asupra faptului că mecanismul de monitorizare cerut de Convenţia ONU pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi nu a fost finalizat încă.
Pentru milioane de oameni, anul 2016 a fost unul plin de temeri, în contextul în care diverse grupuri armate sau chiar guverne au încălcat drepturile fundamentale ale omului în repetate rânduri, arată Salil Shetty, Secretarul General al Amnesty International, în începutul raportului.
Orașe din Siria au fost distruse de bombardamente, în vreme ce atacurile pline de cruzime împotriva civililor din Yemen au continuat. În Sudanul de Sud au avut loc crime în masă, 75.000 de refugiați au rămas „prizonieri” între Siria și Iordania, în timp ce în Europa și SUA discursurile pline de ură, discriminatorii, au devenit tot mai pregnante.
De altfel, Shetty a amintit și de situația din Turcia, unde 90.000 de funcționari publici au fost demiși sub acuzația unor așa-zise legături cu grupuri teroriste care amenințau siguranța națională, 118 jurnaliști au fost arestați, iar peste 180 de instituții media au fost închise.
„În 2016, lumea a devenit mai întunecată și un loc mai instabil”, a arătat Shetty. „Între timp, prăpastia dintre vorbe și acțiuni, dintre retorică și realitate, a fost uriașă”, a adăugat el.
Referindu-se la scena politică internațională, Secretarul General al Amnesty International susține că „probabil cel mai de impact eveniment a fost alegerea lui Donald Trump ca președinte al SUA”. El a făcut referire la campania electorală „otrăvitoare” a miliardarului, marcată de discursuri pline de misoginism și xenofobie.
Într-o privire de ansamblu asupra Europei și Asiei Centrale, Amnesty International critică amploarea căpătată de mișcările și mesajele populiste.
„Politicienii din regiune au reușit să răspândească un sentiment de alienare și insecuritate. Țințele lor au fost multiple: elitele politice, Uniunea Europeană, imigrația, mass media liberală, musulmanii, globalizarea, egalitatea de gen și veșnica amenințare a terorismului”, se arată în raportul ONG-ului.
„(…) Rezultatul a fost o slăbire a literii legii și o eroziune a protecției drepturilor omului, în mod particular pentru refugiați și suspecții de terorism, dar, în definitiv, pentru toată lumea”, continuă sursa citată.
Când vine vorba de România în mod particular, Amnesty International scrie că populație de etnie romă continuă să se confrunte cu o „discriminare sistematică, evacuări forțate și alte încălcări ale drepturilor omului”.
Raportul dă ca exemplu a zece familii de romi din Eforie care au fost evacuate din locuințele care, ulterior, au fost și demolate. ONG-ul atrage atenția că deși o instanță de judecată a stabilit că demolarea a fost ilegală și a obligat municipalitatea să le ofere oamenilor alte adăposturi, aceștia trăiesc încă în condiții precare.
De asemenea, este amintit și cazul celor 300 de romi evacuați în 2010 din centrul orașului Cluj-Napoca și relocați în Pata Rat, în vecinătatea unei gropi de gunoi. Aceștia încearcă încă să-și facă dreptate în justiție, asistați fiind de Centrul European pentru Drepturile Romilor.
Amnesty precizează și că ONG-urile Centrul European pentru Drepturile Romilor şi Romani CRISS au cerut Comisiei Europene să lanseze o anchetă privind încălcarea legislaţiei antidiscriminare în România, în urma cazurilor repetate de segregare a copiilor romi în şcoli. Ulterior, Ministerul Educiaţiei a organizat consultări publice privind un proiect care să le interzică şcolilor segregarea.
Cât privește mecanismul de monitorizare cerut de Convenţia ONU pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi și ratificat de România în 2011, Amnesty International arată că, deși a fost creat, acesta nu era operațional la finele lui 2016.
8.926 de cazuri de violență domestică au fost înregistrate în prima jumătate a anului 2016. 79% dintre victime au fost femei, iar peste 92% dintre agresori au fost bărbați, mai arată raportul, citând date furnizate de Inspectoratul General de Poliție. Numărul cazurilor de acest fel este, de fapt, mai mare, potrivit ONG-urilor din țară, însă nu toate sunt anunțate la Poliție.
Totuși, în septembrie, a intrat în vigoare Convenţia Consiliului Europei pentru prevenirea şi combaterea violenței împotriva femeilor şi violenței domestice, subliniază Amnesty International.
Referitor la drepturile comunității LGBT, ONG-ul internațional arată că România nu acceptă căsătoriile și uniunile civile între persoanele de același sex și nu le recunoaște nici pe cele efectuate în străinătate.
Este menționat și demersul Coaliției pentru Familia prin care s-a încercat modificarea definiției familiei din Constituție, astfel încât în locul termenului „soți” să apară sintagma „bărbat și femeie”. Deocamdată, însă, nu a fost luată o decizie în acest sens de către Parlament.
De altfel, este amintit și cazul unui cuplu homosexual care a solicitat Curții Constituționale să îi fie recunoscută căsătoria oficiată în Belgia. Dosarul aflat pe masa judecătorilor Curții a fost deschis în urma unui proces intentat de cetățeanul român Relu Adrian Coman şi de americanul Robert Clabourn Hamilton, care s-au căsătorit la Bruxelles în anul 2010. Cei doi contestă prevederea din Codul Civil care împiedică recunoașterea căsătoriilor persoanelor de același sex încheiate în străinătate.
Mai mult, autoritățile din România nu efectuat o „anchetă eficientă” în cazul unor atacuri produse asupra participanților la marșul Gay Pride din București, din 2006.
Amnesty reiterează și faptul că CEDO a organizat în 2016 o audiere publică în dosarul în care România este acuzată de complicitate în programul secret de detenție al CIA.
Cetățeanul saudit Abd al Rahim al-Nashiri a depus o plângere la CEDO împotriva României cu privire la predarea sa către un centru de detenție secret al CIA. Bărbatul a declarant în instanță că pe teritoriul României au existat închisori ale CIA în perioada 2003-2005 cu „încuviințarea și complicitatea” guvernului de la București. Acuzație a fost, însă, respinsă însă de autoritățile române.
Nici țările învecinate României nu stau mai bine în ceea ce privește respectarea drepturilor omului. Despre Bulgaria, raportul Amnesty International arată că a eșuat în ceea ce privește găzduirea migranților și refugiaților, ba chiar au fost semnalate și abuzuri. De asemenea, „un climat plin de xenofobie și intoleranță s-a intensificat semnificativ”. Precum în cazul țării noastre, discriminarea romilor rămâne o problemă încă nerezolvată.
Situații similare sunt semnalate de organizație și în Ungaria.
În Republica Moldova „ocazional, poliția a folosit în mod nenecesar sau excesiv forța în timpul unor proteste de stradă”, iar în anumite cazuri din instanțe au existat suspiciuni privind „procese incorecte”, arată raportul.
În plus, „nu a fost făcut niciun progres în ceea ce privește pedepsele pentru tortură și rele tratamente. Supraaglomerarea și condițiile precare încă sunt probleme cu care se confruntă unele instituții de detenție.”
În cazul Ucrainei, ONG-ul critică nerespectarea acordului de încetare a focului între armată și rebelii separatiști. De altfel „autoritățile din Ucraina și auto-proclamatele Republica Populară Donetsk și Republica Populară Luhansk au condus detenția ilegală a persoanelor bănuite că sprijină cealaltă parte și le-au folosit inclusiv pentru schimburi de prizonieri”.
Tot aici, media pro-rusă a suferit agresiuni în teritoriile controlate de guvern, în vreme ce presei independente și activiștilor nu li s-a permis să lucreze în Republica Populară Donetsk și Republica Populară Luhansk. În Crimeea, campania de înlăturare a disidenților pro-ucraineni a continuat și anul trecut.
În Serbia, mass media independentă și apărătorii drepturilor omului au avut de suferit. Refugiații și migranții ajunși în această țară în drumul lor spre UE nu s-au putut bucura de protecție și nici de alte servicii cuvenite.
Raportul Amnesty International amintește și cazul lui Oliver Ivanovic, unul din principalii lideri politici ai sârbilor din nordul Kosovo. El a fost condamnat în ianuarie 2016 la Kosovska Mitrovica, la 9 ani de închisoare, fiind găsit vinovat de crime de război de un tribunal al Misiunii Uniunii Europene în Kosovo.