De la jafuri armate și închisoare, la “omorârea propriilor demoni”: Tibi Ușeriu, românul care a câştigat cel mai dur maraton din lume – FOTO/VIDEO

Povestea de viață a lui Tibi Ușeriu, în vârstă de 42 de ani, pare a fi inspirată din filmele de acțiune, gândite de un scenarist plin de talent. Lupta cu proprii “demoni”, calea spre o lume plină de încercări de toate felurile, jafuri armate, urmate de agonia dintr-o închisoare de maximă siguranță din Germania, evadări, dar și fuga de Interpol, toate acestea sunt azi crâmpeie din viața acestui român, bistrițean la origine, trăite odată la maximă intensitate. După zece ani în care a văzut lumina zilei de la fereastra încăperi albe, de 70 de centimetri, ţinut în izolare, într-o închisoare alături de cei mai periculoşi deţinuţi din Europa, Tibi Ușeriu a câștigat lupta cu el însuși și și-a pus povestea pe hârtie. „27 de paşi”, căci atât putea merge în curtea închisorii, este autobiografia singurului român care a reuşit să câştige cel mai dur maraton din lume, Ultra 6633. Și pentru că și-a dovedit că poate, mai mult decât crezuse inițial, s-a hotărât să își păstreze titlul și va participa din nou. De această dată, nu pentru proprii “demoni”, demult uitați, ci pentru el însuși.

Jafuri armate, evadări, o încăpere albă de 70 de cm și o Biblie

La 22 de ani, Tibi a  început să comită jafuri armate, spargeri și fura mașini. În Austria, alături de alte două persoane, jefuiau, înarmați, magazine de bijuterii.

ANALIZĂ: Populaţia din Cluj-Napoca, Timişoara sau Iaşi va creşte foarte mult

Imobiliare.ro: Apartamentele se scumpesc în trei din şase oraşe. Clujul, cu 14% peste Bucureşti

“Inimile ne băteau să ne sară din piept. Încă nu eram sigur că reuşisem. Tensiunea era enormă, maşina era burduşită cu aur şi arme, nu vream deloc să fim prinşi în flagrant delict. Dacă ar fi fost cazul eram pregătiţi chiar şi pentru urmărire de maşini, eram gata să folosim şi armele. În acele clipe eram în stare de aproape de orice. Mult în noapte am realizat că reuşisem, că jefuisem cu adevărat magazin de bijuterii. Mi-am dat seama că nimic din viaţa mea nu avea să mai fie la fel. Trăiam deja o altfel de viaţă dublă”, a scris Tibi în autobiografia sa.

A fost prins de două ori însă a reuşit să evadeze, profitând de neatenţia gardienilor.

“Uneori ca să impresionam şi să ieşim mai repede din scenă foloseam armele. Am aflat astfel că un glonte rătăcit, tras fără intenţia de omor pe cineva, lovise un agent de pază. Dacă acel glonte rătăcit l-ar fi ucis pe acel om aş fi avut timp să citesc şi de mai multe ori Biblia în germană şi română şi aş fi zăcut şi acum în camera mea din “hotelul” de maximă siguranţă nu aproape 10 ci vreo 20 de ani… Aş fi fost acolo şi acum. Traseul unui glonte iată, îţi poate modifica destinul”, scrie Uşeriu.

Trei ani mai târziu a fost prins, fiind condamnat la 23 de ani de închisoare. Totuși, a evadat de două ori și a fost urmărit de Interpol. Pedeapsa de 23 de ani i-a fost redusă, astfel a efectuat 9 ani într-o închisoare de maximă siguranță din Germania de unde nimeni nu a evadat vreodată.

“În acea viaţă paralelă, rolul alegătorului de cursă lungă de astăzi era jucat de un tânăr infractor, care se crede mai tare decât Chuck Norris în filmele unde îi caftea pe toţi. Fără să asculte de nimeni, acel tânăr se îndrepta cu viteză spre un zid alb, de netrecut. Zidul propriei celule prin care avea să i se scurgă lent mai toată tinereţea” scrie în autobiografia sa Tibiu Uşeriu.

Tibi a fost prins pe aeroportul din Bratislava, apoi a fost dus în Germania într-o închisoare de maximă siguranţă. În închisoarea din Germania a stat izolat într-o încăpere albă, de 70 de centimetri. Ziua nu avea voie să stea pe pat, doar în picioare, cu spatele la zid. Citea dintr-o Biblie în germană până a reușit să dea de una în limba română.

“Singura mea şansă de a nu o lua razna, toţi anii de temniţă a fost să trăiesc prezentul imediat. Şi pentru asta trebuie să suspend trecutul şi viitorul”, a spus el.

Simțea că este tratat nu ca un om, ci ca un număr: 2800, numărul de deținut. O perioadă a fost nevoit să se întâlnească cu un psiholog, deși el nu vedea sensul acestui lucru. Cu simțul umorului, Tibi a recunoscut că, timp de aproximativ trei ani, psihologul îi vorbea în limba germană, fără ca el să înțeleagă, de fapt, mare lucru.

“Nu eram nebun. Eu credeam atunci că trebuie să te vezi cu psihologul dacă ești nebun. Iar eu nu eram nebun”, a precizat Tibi.

La un moment dat, după ce deja citise Biblia în germană, începuse să vorbească cu psihologul, chiar dacă nu era foarte sigur de corectitudinea cuvintelor.

“Vorbești ca din Biblie”, i-a spus atunci, zâmbind, specialistul.

Totuși, spune el, cel mai greu i-a fost în cele șase luni de după eliberare. Nici nu mai știa să deschidă ușa la cameră. Din obișnuința atâtor ani, stătea dimineața treaz și aștepta, așa cum se întâmpla în închisoare. Fratele lui venea în cameră și apăsa pe clanță.

“Mi-am asumat ceea ce am făcut în urmă cu 20 de ani. Cred că pedeapsa pe care am ispășit-o a fost pe bună dreptate, am meritat-o și am plătit pentru ceea ce am făcut”, a spus el.

Cei „27 de paşi” ai “Domnului 2.800”

Maratonistul Tibi Uşeriu a lansat cartea „27 de paşi”. Atât putea face în curtea interioară a închisorii și așa a ales să își numească cartea autobiografică. Tot la o cifră simțea că îi era redusă și identitatea în închisoare; el era “Domnul 2.800”. Totuși, spun el, de acolo, de la acel număr limitat de pași a ajuns azi să fie cine este.

Cartea prezintă autobiografia maratonistului cu o sinceritate brutală şi surprinzătoare. Este o poveste despre abuz, nebunie, condamnare, ispăşire, răscumpărare şi, nu în ultimul rând, despre care este preţul alergării până la propriul capăt. În carte, Tibi povesteşte despre viaţa sa şi încercările grele prin care a trecut, greşelile pe care le-a făcut, despre reabilitarea sa, începând din copilărie şi până astăzi.

 „Nu este o carte prin care mă justific. Nu este o carte prin care dau vina pe cineva din ceea ce mi s-a întâmplat. Este o carte care pleacă din copilăria mea și ajunge până în prezent. Sunt foarte mândru de prezent, de ce fac acum și în urmă 20 de ani nici nu știam ce înseamnă “mândru”. Îmi este destul de greu să spun de ce am scris această carte. Cred că mulți se vor regăsi în prima parte a cărții, alții cred că vor fi motivați să înțeleagă că poți ajunge oricât de jos se poate, dar dacă ai puterea și inteligența de a te ridica, poți ajunge sus, unde nu ți-ai imaginat vreodată”, a explicat Tibi Ușeriu, joi, 23 februarie, la lansarea de la Cluj-Napoca.

A făcut “pace” cu acel Tibi de odinioară și ceea ce se întâmplă azi este, recunoaște el,  un act de asumare completă. Vrea chiar să fie un exemplu de “aşa nu” şi, în acelaşi timp, de „aşa da”, mai ales pentru cei mai tineri care se pot lăsa duşi de val unde nu trebuie. Până la urmă, acesta este motivul pentru care a aşternut pe hârtie acele bucăţi din viaţă.

“Nu am deloc pretenţia că am scris literatură, nici pe departe. Eu sunt doar un om de pe Bârgaie cu liceul neterminat care plantează păduri şi aleargă pe munţi”, mai spune Tibi.

Singurul român în cel mai greu maraton din lume X 2

Tibi Ușeriu este singurul român care a reuşit să câştige Ultra 6633, cel mai dur maraton din lume. Ajutat de Tăşuleasa Social, un ONG condus chiar de Alin, fratele său, cel care i-a salvat viața de cel puțin trei ori cunoscutului maratonist, Tibi a început o nouă viață.

“A fost refugiul meu, a fost salvarea mea”, a spus Tibi despre Tăşuleasa Social, ONG-ul care are azi zeci de mii de voluntari.

“La Tăşuleasa Social am învăţat că viaţa poate fi altfel, presărată de oameni frumoşi, generoşi, voluntari, sufletişti, oameni care au grijă unul de altul, oameni care nu ezită să ia o sapă în mâini şi să planteze o pădure acolo unde alţii cu sufletul negru au luat fără să lase ceva în loc. Oameni care fac fapte bune. Această carte se datorează oamenilor care m-au ajutat, care m-au susţinut în toate felurile. Fără ei n-aş fi putut alerga, n-aş fi putut visa, n-aş fi ajuns să fac parte din acel ceva care contează enorm în viaţa fiecăruia dintre noi şi fără de care n-am putea trăi firesc şi normal, o comunitate de fapte şi idei, de sprijin şi ajutor reciproc, de fapte bune şi exemple pozitive. Tot ceea ce am scris e real şi a trecut prin mintea şi inima a câţiva oameni apropiaţi în frunte cu Alin. Dacă nu erau ei cartea nu exista. Eu nici măcar n-am avut curajul să mă gândesc că pot scrie ceva vreodată, darămite să scriu despre mine şi bucata mea de viaţă, despre Tibi cel care a fost şi despre Tibi cel care este acum. Există o mare diferenţă între acei doi Tibi Uşeriu”, a explicat el.

În prezent aleargă pentru că îi place, se simte liber și ceea ce face azi, face pentru el. Nu s-a considerat niciodată un sportiv, singurul său atu, spune el, este perseverența și psihicul.

“A fost o competiție care m-a îngenunchiat, din toate punctele de vedere. Sau, poate nu m-a îngenunchiat destul, de aceea mă și reîntorc. Când am venit anul trecut mi-am zis că trebuie să fii nebun să mai mergi din nou după ce știi ce s-a întâmplat acolo; am venit degerat, am avut nevoie de două luni de recuperare”, spune el.

Tibi este însă decis să își apere titlul obținut la maraton. De aceea, luni, 27 februarie, va pleca la Polul Nord, urmând ca apoi să ia parte, din nou, la cel mai greu maraton de pe planetă.

Ultramaratonul 6633 Arctic Ultra se întinde pe 566 kilometri în zona Cercului Polar, la temperaturi de până la -62 de grade.

În acest an, Tibi intenționează să participe la trei dintre cele zece cele mai grele competiții din lume: 6633 Arctic Ultra, urmat de unul în deșert, dar și Turul Giganților, unde a clacat în primele două încercări.

“Vor mai urma milioane de pași, dar pe un alt drum. Trecutul nu trebuie să se creadă mai grozav decât este dacă vrei să nu aibă putere asupra ta. Trecutul trebuie să înțeleagă că nu poate avea ultimul cuvânt în viața unui om. E doar o parte peste care totul, oricând, se poate rescrie”, a conchis Tibi Ușeriu.