În a treia zi după Nașterea Domnului, în 27 decembrie, creștinii ortodocși și greco catolicii îl prăznuiesc pe Sfântul Ștefan, primul diacon și martir ucis al bisericii, pentru că mărturisise credinţa în Iisus. Se spune că Sfântul Ștefan, cel „plin de duh sfânt și înțelepciune”, este sărbătorit după Nașterea Domnului și Soborul Maicii Sale.
Despre el se crede că îi ajută pe bolnavi și pe cei care se judecă de multă vreme și, în această zi, persoanele certate ar trebui să pună capăt vrajbei. Sfântul a avut harul divin al minunilor și, înainte de a părăsi această lume, s-a rugat pentru iertarea păcatului ucigașilor săi.
Aproape 460.000 de români care poartă numele Sfântului Ștefan își serbează azi onomastica, cei mai mulți dintre sărbătoriți purtând numele Ștefan, Ștefania sau Ștefana.
Sfântul Ștefan provenea din neamul lui Avraam, numele lui, care era de origine grecească, însemna “coroana”, “ghirlanda”, “cununa”. Ucenic al lui Iisus Hristos, a fost condamnat la moarte în anul 33 de către autoritățile iudaice.
Potrivit tradiţiei iconografice, Sfântul era tânăr, frumos, înțelept, profund, era un bun orator, un bun psiholog și avea un suflet deosebit. Sfântul Ștefan era înzestrat cu un sentiment religios excepţional de cald şi de puternic și ceea ce rostea prin cuvân îndeplinea prin faptă.
Sfântul Ștefan l-a cunoscut bine pe Iisus Hristos, iar școala și-a făcut-o la picioarele Mântuitorului.
Misiunea Sfântului Ștefan era aceea de a demonstra că Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de prooroci în Vechiul Testament. Datorită râvnei și credinței sale, Dumnezeu l-a învrednicit cu puterea de a săvârși minuni. Acest lucru avea însă să stârnească mânia autorităților iudaice, care l-au chemat la judecată în fața Sinedriului, un tribunal la vechii evrei, acuzându-l de blasfemie, dar și de faptul că strica Legea lui Moise. În acea perioadă, blasfemia se pedepsea cu moartea.
Prezent la judecată, Ștefan a încercat în zadar să dovedească faptul că legea se împlinește prin Hristos, adică prin Mesia, cel prezis de profeți și a fost alungat din cetate și lovit cu pietre.
Cu toate acestea, înainte de a muri, în valea lui Iosafat, s-a rugat pentru ucigașii lui, rugându-l pe Dumnezeu să le ierte păcatul. Se spune că, în timp ce în el se aruncau pietre, Maica Domnului, însoţită de Sfântul Ioan priveau de la depărtare și îi dădeau acestuia puterea de a suferi cu demnitate.
Pe colina de la capătul Văii Iosafat, la biserica ridicată în cinstea Sfântului Ştefan, vin şi se roagă creştini din toată lumea. Iar în apropierea bisericii se află una dintre cele şapte porţi ale cetăţii, cu numele Sfântului, poarta prin care a fost scos din cetate şi ucis cu pietre.
În acea vreme cei care erau uciși cu pietre nu puteau fi înmormântați în cavoul familiei și se presupune că trupul Sfântului Ștefan a fost pus în mormântul unui creștin. Moaștele sale au fost descoperite în anul 415, atunci când preotul Luchian din Kefar-Gamala a avut o viziune. Când i s-au descoperit moaștele, pe mormântul său a fost scris “chiliel”, care în limba ebraica înseamnă “cununa”, pentru că el a luat, cel dintâi dintre creștini, cununa muceniciei.
Din anul 560, osemintele lui Sfântul Ștefan se află în cripta bisericii „San Lorenzo fuori le Mura”, din Roma.
Sfântul Ștefan a fost unul dintre ucenicii lui Iisus și primul martir al Bisericii. Se spune despre el că îi ajută pe bolnavi și pe cei care se judecă de multă vreme și este bine ca în această zi să aducem în casă icoana care-l înfățisează pe acest martir.
Tradiția spune că este benefic pentru sporul casei și sănătatea rudelor bolnave sau păgubite să dăruim icoana Sfântului Ștefan sau o candela nouă, aprinsă. Pentru sporul casei şi pentru sănătatea rudelor cu probleme mari de sănătate, trebuie să-l cinstim pe Sfântul Ștefan prin fapte bune. De asemenea, este indicat ca persoanele care sunt certate să se împace.
În 27 decembrie, în biserici se pomenesc creștinii care au murit în împrejurări dramatice. În unele zone se împart pachete cu alimente celor care poartă numele Sfântului Ștefan, iar în Muntenia se prepară Pâinicile lui Ștefan, de formă rotundă, care se împart săracilor, după ce sunt sfințite de preot. Acestea au rolul de a aminti de pietrele care l-au ucis pe Sfântul Ștefan.
În ziua praznicului, este bine să evităm deplasările în zone montane şi în locuri izolate, care ne pun viaţa în primejdie.
Numeroase biserici din România au ca hram pe Sfântul Ştefan, iar creştinii, atât bărbaţi, cât şi femei, poartă cu mare cinste numele Sfântului. Peste 450.000 de români își serbează onomastica în 27 decembrie. Cele mai răspândite derivate sunt Ștefania și Istvan, Fănică, Ștefănel, Ștefănuț, Fănuță, Fane, Ștefănuș, iar pentru femei Ștefania, Ștefana, Fănica, Fănuța și Fana. Mai recent a apărut și forma feminină Ștefanela.