Toggle Menu
  1. Home/
  2. Social/

Tradiția stropitului de Paște în Transilvania. De la udatul fetelor cu apă de izvor la stropitul cu parfumuri Dior

O fată creştină a mers la târg să vândă ouă. Pe drum s-a întâlnit cu o fată păgână, care dorea să le cumpere şi au început să povestească. Din vorbă în vorbă, fata creştină i-a explicat celeilalte despre credința în Dumnezeu, despre binele creştin şi a îndemnat-o să se creştineze.

Păgâna i-a replicat că se creştinează numai dacă îi dovedeşte existenţa lui Dumnezeu, care să coloreze ouăle în roşu:

„Atunci voi crede, când ouăle albe pe care mi le-ai vândut se vor face roşii”, a spus păgâna.

Minunea s-a înfăptuit şi cele două fete au leşinat de emoţie. Nişte trecători le-au văzut şi le-au stropit cu apă. De la această legendă ar fi rămas obiceiul de udat de Paşte.

Udatul fetelor de Paști

În a doua zi de Paște, în localitățile din Transilvania, fetele sunt stropite cu parfum, obiceiul fiind preluat de la germani și maghiari, dar este păstrat atât la țară, cât și la oraș. În Transilvania, stropitul s-a practicat în familiile nobiliare până la sfârșitul secolului al XIX-lea, după care doar locuitorii satelor l-au mai păstrat. Obiceiul „udatului” se practică și în Banat sau în Bucovina.

În maghiară, obiceiul se numeşte ”locsolas” şi este foarte iubit de tinerii din Harghita, fiind prezentat şi turiştilor care-şi petrec Paştele în judeţ şi care merg la stropit împreună cu gazdele.

Etnograful maghiar Ferenc Pozsony, profesor universitar la Universitatea Babeș-Bolyai (UBB), în cadrul Departamentului de Etnografie și Antropologie Maghiară, a precizat că nu se cunoaște data exactă la care este datat stropitul. Potrivit lui, prima mențiune scrisă cu privire la udat apare în 1654, când Biserica protestantă dorea să interzică acest obicei.

De la apa din fântână la parfumuri scumpe

În a doua zi de Paști, tinerii stropesc fetele, iar acestea la rândul lor le dau băieților de băut, în special pălincă, și le oferă ouă roșii, căci se crede că nici unei fete nu-i va merge bine dacă nu este udată. Grupurile de udători merg pe la casele fetelor de măritat, dar și la rude și la vecine.

Pe vremuri, stropitul se făcea cu apă de fântână, însă vremurile au evoluat iar astăzi datina e ca fetele să fie udate cu parfum, fiecare băiat achiziționându-și special o sticluță în funcție de buget.

Luni dimineaţa, primii care pornesc la stropit sunt copiii, care merg la rude, vecine sau colege, uneori însoţiţi de taţi sau bunici, care doresc să îi înveţe că acest obicei trebuie dus mai departe. Drept răsplată, copiii primesc ouă roşii, prăjituri şi bani.

Poeziile stropitorilor

Înainte de a le cere fetelor încuviinţare pentru a le stropi, băieţii trebuie să spună câte o poezie veselă, în care se vorbeşte de venirea primăverii.

  • ”Eu sunt micul grădinar/
  • cu sticluţa-n buzunar/
  • şi-am venit la dumneavoastră/
  • să ud floarea din fereastră”
  • „Într-un coş cu viorele/
  • Cântă două păsărele/
  • Păsările ciripesc/
  • Îmi daţi voie să stropesc?“

Bărbații care vor să fie orginali îşi compun singuri poeziile, pe care le presară cu glume. Fiecare bărbat stropește apoi fata, fiind răsplătit cu pălincă, ouă roșii și cozonac.

Un alt obicei este ca feciorii din sat să ia cu ei o găleată cu apă și să meargă acasă la fetele nemăritate. Dacă le găsesc dormind, toarnă găleata pe ele. Se crede că fetele care sunt udate se vor mărita în curând.

Ritualul stropitului se termină, de regulă, seara târziu, când bărbaţii sunt obosiți după vizitele în care cu greu pot refuza generozitatea gazdelor, iar fetele se grăbesc să facă o baie pentru a scăpa de mirosurile de parfum amestecate.

Ritualul stropitului se păstrează acum mai mult în mediul familial, atât în zonele rurale cât și în cele urbane din Transilvania.

Ciprian Fabian