“Uniți pentru bine” și „Bine pentru tine!” sunt două grupuri umanitare pe Facebook inițiate de două tinere românce, primul în București, al doilea într-o suburbie a Romei. Împreună reunesc câteva sute de membri activi nu doar virtual, ci mai ales în viața reală unde acești tineri, deși nu se cunosc decât din mediul online, reușesc să contribuie la zeci de acțiuni umanitare, adresate nevoiașilor din centrele urbane, dar și din satele izolate ale României.
Alt lucru pe care îl au în comun este faptul că ambele grupuri au pornit de la o idee. Aceea că uniți pot să schimbe destine, în bine.
Fondatoarea grupului „Uniți pentru bine”, Ana-Maria Ionescu, are 29 de ani, e originară din Vrancea și locuiește în București, unde lucrează într-o companie multinațională de telecomunicații. Și-a găsit vocația filantropică în timpul facultății, când un coleg rămăsese fără bani de cămin. Ana-Maria a început atunci o chetă printre colegi și după nenumărate drumuri cu metroul prin Capitală a reușit să strângă nu o avere, dar destui bani încât colegul ei să își poată continua studiile.
„ Atunci am înțeles cel mai bine că oamenii uniți pot să răstoarne munții, că este minunat să îi ajuți pe alții să ajute, că nu sărăcești făcând bine și că atunci când se termină totul, îți rămâne bunătatea. Din acest moment m-am hotărât să fac astfel de lucruri mai des”, spune Ana-Maria.
S-a înscris ca și colaborator la Crucea Roșie, unde a învățat cum se organizează acțiuni umanitare mai complexe. S-a alăturat campaniei „ Hai să ajutăm!” care îndeplinea dorințele copiilor din unele centre de plasament și apoi a înființat, cu sprijinul soțului ei, grupul „ Uniți pentru bine” în care și-au mobilizat prietenii virtuali care, l-a rândul lor și-au mobilizat prietenii. Din spațiul virtual, au început astfel să apară efecte surprinzătoare în viața reală, cu acțiuni umanitare colosale care reuneau cantități de genul 129 saci de alimente, 119 saci de haine, jucării și dulciuri.
Au urmat acțiuni pentru femeile străzii, pentru bătrânii din spitale ( Sf. Luca București), pentru comunitățile sărace din Lada (Teleorman), Vadu Lat (Giurgiu), Dobârlau-Vale (Covasna), Domnești (Vrancea), Crivina (Giurgiu), Chirnogi (Călărași), pentru centre de plasament și școli din Urlați (Prahova), Voluntari (Ilfov), Domnești (Vrancea). Au strâns bani pentru o familie căreia îi arsese casa, pentru o operație pe creier a unei tinere mămici, au dotat o întreagă biblioteca într-un sat …
Ajutor pentru oamenii străzii
“Grupul acesta înseamnă oameni din toată țara, dar și din afară, din Italia, Anglia, Irlanda, Suedia etc. Strângem alimente, haine, rechizite, medicamente, electronice, electrocasnice, produse de igienă… Pentru mine este un fel de chemare la origini. Eu sunt o fată de la țară, crescută doar de mama. În copilărie primeam haine de la vecini și de la rude și eram tare bucuroasă. Acum vreau să fac și eu bucuroși copiii de la sate, care au atâtea lipsuri. Aș vrea ca oamenii să înțeleagă cât de ușor este să faci bine, dacă renunți la 5 lei din buzunar, la o bluză mai veche, la o carte care zace prăfuită prin biblioteca, dacă scoți din portofel doar câțiva bănuți pentru un litru de ulei, un caiet, o portocală… Muțumesc tuturor celor care fac acest acest lucru și ne ajută mereu să ajutăm!” mai pune Ana-Maria.
“ Uniți pentru bine” în campania Alături de oamenii din Dobârlău
În același timp, la 2000 de km distanță, într-o suburbie a Romei, o altă tânără româncă, Tatiana, originară tot din Vrancea, motivată de binecuvântarea maternității, înființa la rândul ei un alt grup umanitar, „ Bine pentru tine!”
A cunoscut-o pe Ana-Maria online și de atunci le leagă ceea ce numesc „ o prietenie virtuală minunată”, în care grupul „ Bine pentru tine!” reunește donațiile românilor din Italia, cu care participă apoi la campaniile grupului „ Uniți pentru bine”, sau organizează propriile acțiuni.
Tatiana lucrează la un depozit de produse românești de lângă Roma. Unul dintre clienții depozitului, Florin, proprietarul unui magazin de produse românești, a rămas încântat de inițiativa Tatianei și a devenit principalul donator al grupului. La magazinul său, Florin afișează cazurile sociale din România identificate de Tatiana, în școli speciale, cămine de bătrâni, ori parohii izolateși reunește donațiile clienților români și italieni.
Pe măsură ce grupul s-a extins online, a ajuns să depășească granițele Italiei și ale României și donatorilor locali li s-au alăturat și alții, români și străini. Aceștia din urmă, mulți dintre ei fermecați de tradițiile ancestrale din satele României, înțeleg totuși că acest mod de viață rămas unic într-o Europă modernă, are șansa de a fi păstrat și transmis generațiilor viitoare cu contribuția locuitorilor marilor centre urbane ale bătrânului continent.
Transportul pachetelor din Italia spre România este asigurat voluntar de firma de transport de mărfuri care colaborează cu depozitul la care lucrează Tatiana. Așa se face că în timp ce citiți acest articol, spre România se îndreaptă o cantitate generoasă de ajutoare pentru o parohia Găgești, din județul Vrancea, care v-a fost făcută cunoscută recent de Vocea.biz.
„Din donațiile membrilor grupului am reușit sa strângem în jur de 18 cutii, plus saci cu alimente, cozonaci, fasole, ulei, făina, dulciuri, pentru copilașii din Găgești. Când am înființat grupul, la început am fost surprinsă că lumea reacționează, iar apoi am rămas impresionată cu volumul de donații. E o dovadă că e posibil, că avem nevoie doar de un impuls ca să oferim cuiva un zâmbet, o bucurie, dăruind din puținul nostru celor care au și mai puțin. Le mulțumesc tuturor celor care m-au contactat și au făcut posibile acțiunile noastre.”, spune Tatiana.
Donații pentru copiii din Găgești, Vrancea
Cunoscând astfel de tineri, ne întrebăm totuși de unde au puterea de a lupta pentru binele altora, în timp ce mulți dintre noi reușim doar să ne zbatem în robia și zădărnicia unei lupte perpetue pentru mai bine personal doar. Savanții ne spun că dacă am reuși să eliminăm toate spațiile goale din atomii care ne compun, întreaga omenire ar încăpea într-o palmă de om, în ceva atât de mic precum un cub de zahăr. Poate dacă am reuși să ne imaginăm la această scală, am reuși și noi să considerăm că toți copiii lumii sunt copiii noștri, că toți bătrânii lumii sunt părinții noștri și să ne folosim scânteia de divinitate ca să le luminăm destinele, uniți pentru bine.
Autor: Karina Mureșanu Vlad