INTERVIU Chitaristul raw-vegan cu două “personalităţi”: Cyfer şi Haplea Fructaliu. Despre blues, fructe şi spiritualitate

Între cele două “personalităţi” ale lui Călin se dă o “luptă crâncenă”, însă doar pentru popularitatea pe Facebook. În rest sunt într-o armonie sublimă. Pe de o parte e Cyfer, numele de scenă al chitaristului-vocalist pentru care muzica, blues-ul în special, e o formă de meditaţie. De cealaltă parte e Haplea Fructaliu, personaj care a strâns mii de fani pe Facebook cu sfaturile şi ideile despre raw-veganism şi frugivorism.

Călin Țurcanu, pe numele său adevărat, e muzician, frugivor şi sportiv. Unii ar spune că în ciuda, iar alţii că tocmai datorită faptului că are o dietă bazată doar pe fructe şi uneori legume, Călin are o viaţă cât se poate de activă. Predă lecţii de chitară, susţine concerte şi, în general, poate să facă orice face un om „normal”. Normal pentru că, deşi alimentaţia de tip raw-vegană a început să „prindă” şi în România, micii, caltaboşii, sarmalele sau cartofii prăjiţi fac încă, şi poate că vor fi întotdeuna, parte din meniul majorităţii.

Prezent la Cluj Blues Festival alături de trio-ul său, Călin aka Cyfer aka Haplea Fructaliu (poreclă primită de la fiul său – n.red.) a vorbit cu Vocea.biz despre blues, fructe şi spiritualitate.

Vocea.biz: Combini mai multe stiluri pe scenă, ce te defineşte ca muzician?

Cine e polițistul care a stat în apă până la genunchi și a dirijat traficul după…

Sora lui Babasha, reacție pe Facebook, după ce fratele ei a fost huiduit la concertul Coldplay.…

Sunt, evident, suma influenţelor mele ca muzician. Am ascultat Led Zeppelin, Elvis, Beatles, apoi chestii foarte dure – Obituary, death metal, am trecut prin asta – apoi blues şi muzică cu influenţe indiene. Sunt o grămadă de chestii pe care le-am ascultat de-a lungul timpului şi în timpul cântării probabil îşi fac loc aceste influenţe. Dar nu e ceva deliberat. Totul este pe blues, e un fond, după care las să meargă totul, e ca o meditaţie în timpul concertului.

Vocea.biz: Vom reveni la aspectul spiritual, dar rămânând la muzică, i-ai dedicat o melodie lui Ioan Gyuri Pascu. A revenit în discuţie problema artiştilor talentaţi din România care nu se bucură de promovarea pe care o merită. Cum vezi această problemă?

Ioan Gyuri Pascu avea, totuşi, un following destul de mare în România, nu s-a întâmplat după ce a murit. Bineînţeles că acum este acea gâlmă de popularitate în care toată lumea îşi aminteşte de cine a fost. Eu nu sunt interesat să ajung în mainstream, nu văd în asta un scop, pentru mine muzica e importantă şi să fac eu ce simt. Restul, dacă se poate, să ajung mai sus sau mai jos în expunere e ok, dar nu pentru asta o fac. Eu am fost la aproape toate televiziunile, nu tot timpul, dar am vrut să le bifez pe toate şi am ajuns, deci nu e nicio problemă. Trebuie să ai stăruinţa să-i suni pe producători şi să fii chiar nesimţit la un moment dat. Nu cred că este o conspiraţie să fie scoasă muzica bună din mainstream. Producătorii nu sunt răi sau buni, ei îşi urmăresc scopul lor şi muzicienii trebuie să îi înţeleagă.

Vocea.biz: În prezentarea unei alte piese din concert ai spus că ai renunţat la produsele de origine animală şi la mâncarea gătită, dar n-ai putut renunţa la cocaină – cu trimitere la titlul piesei, „Cocaine”. Comparaţia e poate pentru mulţi adevărată: carnea, mâncarea gătită sunt ca un drog.

Carnea e mai mult ca un drog mental, pentru că este preparată într-un anumit fel. Dacă o să mănânci carne nepreparată, raw, sau preparată fără mirodenii nu-ţi va plăcea. Nu are niciun gust aşa, ca atare, pentru noi care suntem o specie frugivoră. Pentru speciile carnivore ar avea gust. Dar cred că ceea ce este un drog e de exemplu făina albă, adică produsele de patiserie. Patiseriile vând cel mai bine, pentru că te duci undeva, te opreşti la patiserie şi îţi iei un covrig, ceva. Dacă te gândeşti la făina albă şi la cocaină seamănă destul de mult. Este un produs din care s-a scos fibra, apa, şi atunci are un efect ca un drog. Îţi dă acel „rush” de zahăr. Suntem obişnuiţi, am copilărit cu astfel de produse şi nu putem renunţa prea uşor. Cine poate să reziste unei pâini calde, aburdine? Numai când te gândeşi, o, Doamne…

Vocea.biz: Tu ai reuşit. De cinci ani nu ai mai mâncat…

Am mai mâncat, dar sunt excepţii. La început eram habotnic. Când am descoperit treaba asta eram atât de încâtat, le spuneam tuturor, devenisem un militant: „Hey, sunt raw-vegan, mânânc aşa, alerg la maratoane”. După am revenit mai relaxat, în sensul în care atunci, în primele şase-şapte luni nu făceam niciun fel de excepţie acum e ok. De exemplu ceva gătit, patiseria m-a atras întotdeauna. Îmi permit din când în când, dar a doua zi îmi pare rău, asta e clar. Pentru că nu mai funcţionează corpul atât de bine cum funcţionează pe fructe. Eu, alergând la maratoane, am tot timpul un feedback imediat. Atunci când a doua zi alerg zece kilometri simt că în ziua precedentă am mâncat ceva ce nu e ok.

Vocea.biz: Spuneai că pentru speciile carnivore carnea are gust, dar pentru voi, ca frugivori, nu. Mulţi români te-ar contrazice: noi nu suntem frugivori, suntem omnivori, cum să nu mănânci carne?

Trebuie să te gândeşti puţin la ce ai face în natură şi la evoluţia noastră. Evoluţia noastră este atât de mare, atât ca specie, cât şi a speciilor de dinainte. Noi ne-am dezvoltat până aici (indică, pe masă, o distanţă mare – n.red.) într-un fel şi de aici, foarte puţin, în felul în care suntem obişnuiţi acum. Adică partea asta în care mâncăm carne şi lactate este atât de mică în evoluţie încât chiar nu contează. Ceea ce contează este partea cealaltă. Pe mine mă interesează partea raw, crudă. Şi dacă te gândeşti că trebuie să mănânci crudităţi, automat te gândeşti altfel. Adică te gândeşti: aş lua un animal de pe stradă, fugăresc un câine, îi rup gâtul, muşc din el direct, îi deschid burta şi încep să mănânc tot de acolo şi sunt fericit, ca un carnivor sau omnivor adevărat? N-o să facem asta, nu avem simţul ăsta, efectiv. Eu mă simt foarte bine aşa şi ştiu mulţi oameni care se simt bine aşa. Şi atunci de ce să faci răul ăsta animalelor? Eu nu sunt vegan etic. Dacă de exemplu vor fi pus într-o situaţie în care trebuie să omor un animal ca să supravieţuiesc o să-l omor fără nicio problemă. Dar nu sunt în situaţia aceea. Am o grămadă de alte alimente care să îmi dea mai mult decât mi-ar da carnea.

Mai e o chestie cu carbohidraţii. Orice organism viu are glicogen, care înseamnă carbohidratul animalului. Un animal dacă îl mănânci atunci când îl tai, are glicogenul intact. Dacă îl mănânci după mult timp şi gătit, glicogenul dispare. Noi ce mâncăm e proteină şi grăsime.

Vocea.biz: Noi însă ne raportăm la şi conştientizăm timpul acesta scurt din evoluţia noastră. De asta poate multora le vine greu să creadă că se poate trăi cu o dietă frugivoră. Tu ai venit de la Bucureşti la Cluj, ai susţinut un concert şi un jam session. Ce ai mâncat toată ziua ca să ai energia necesară?

Am plecat la 4:30 dimineaţa din Bucureşti, am condus în timp ce colegul meu, basistul, dormea lângă mine. Eu mă uitam după un supermarket, pentru că din benzinării n-am ce să-mi cumpăr. Ne-am oprit la un Subway, el şi-a luat un sandviş, eu n-aveam ce să-mi iau şi aşa că ne-am oprit la un supermarket din Alba Iulia. Mi-am luat un braţ de banane, vreo douăzeci şi ceva, şi trei pachete de curmale de 250 de grame. Plus 2 litri de apă. Apoi ne-au adus câteva fructe la hotel, dar nu câte mi-ar trebui mie. Şi asta e tot.

Toată chestia e de carbohidraţi. Noi avem un rezervor de glicogen care trebuie umplut. Noi, în timpul evoluţiei, am avut tot timpul acces la fructe proaspete. De asta corpul nostru aşteaptă ceva foarte simplu de digerat, care să umple acel rezervor care tot timpul se consumă. Noi avem pe noi, acum, grăsimi cât să alergăm până în Budapesta şi înapoi. Vorbesc de un om obişnuit, nu de supraponderali. Nu trebuie să gândeşti: aoleu, trebuie să mănânc acele grăsimi foarte benefice că am nevoie de ele!

Vocea.biz: Revenind la subiectul spiritualităţii. E nevoie şi de aşa ceva pentru un stil de viaţă de felul acesta. Altfel, prins în haosul zilnic, pare imposibil.

E musai! Aşa le-am spus tuturor: frugivorismul e foarte greu, e extrem de dificil, pentru că practic renunţi la absolut toate mâncărurile cu care tu erai obişnuit. Iar acelea sunt o calmare pentru minte. Noi venim acasă după o zi plină, în care avem o grămadă de probleme, şi avem nevoie de ce ştim noi că ne calmează. O pizza, o prăjitură, ce-o fi. Vrem acea mâncare ca să ne anestezieze. Pentru că e foarte greu de digerat şi după ce mănânci nu mai poţi să faci nimic, s-a terminat ziua şi gata, totul e ok.

Pe fructe nu poţi să faci asta. Când mănânci fructe eşti: ok, ce facem acum? Unii nu pot suporta încă asta, au nevoie de momentele acelea de knock-out, în care nu mai faci nimic. Dacă spiritual nu te-ai schimbat… Ce înseamnă asta? Să începi să vezi mâncarea nu ca pe o chestie care ţi se cuvine ţie ca să te simţi bine ci ca pe o chestie care i se cuvine corpului tău pentru a funcţiona optim. Ideea e: de ce mănânc mâncarea asta? Ca să mă simt eu bine şi pentru că are un gust bun şi mă simt extraordinar după şi sunt anesteziat sau pentru că după mă simt extraordinar, adică funcţionează corpul foarte bine. Aici apare conflictul. De asta celor care nu au făcut schimbarea spirituală le e foarte greu să ţină un asemenea regim.

Este şi foarte dur în sensul de detoxifiere. Corpul nostru e plin de tot felul de chestii adunate în timp, mai ales la oamenii care au trecut de o anumită vârstă, când corpul nu mai funcţionează şi nu mai poate să ţină pasul. Şi atunci apar fenomenele de detoxifiere. E ca şi cum ai avea o rană pe mână şi pui lămâie peste. Acelaşi lucru se întâmplă şi când mănânci foarte multe fructe. Multă lume se simte rău şi crede că e de la fructe, dar e de la problemele pe care le au în corp şi încep să se rezolve. Sau corpul semnalează mai bine ce se întâmplă. Şi atunci mulţi cred că au mâncat fructe, se simt rău şi nu mai mănâncă. Din motivele acestea e foarte dificil să ţii o dietă frugivoră. Mă întreabă foarte multă lume pe Haplea Fructaliu şi le spun că e foarte greu. Îi sfătuiesc să rezolve întâi alte probleme şi apoi totul o să vină de la sine.

Vocea.biz: La Cluj a fost Călin Cyfer sau Haplea Fructaliu?

Cred că Haplea Fructaliu e mai popular decât Călin Cyfer. Mă întâlnesc cu multă lume şi mă recunoaşte ca Haplea, mai puţini ca Cyfer. Am şi cântat foarte puţin, plus că am avut cinci ani în care n-am cântat unde se fuma. Aşa că Haplea a devenit mai popular, are vreo 7.000 de followeri pe Facebook şi la Cyfer sunt doar 5.000. Deci Cyfer a rămas în urmă. E o „bătălie”. Dar vin dacă sunt chemat, am mai ţinut la Bucureşti nişte prelegeri. La Haplea nu caut eu ceva, l-am făcut pentru a informa lumea şi dacă iese ceva e ok. Şi eu m-am mirat că prinde.

3 poze | Vezi galeria

Călin a luat decizia de a trece la un regim frugivor în 2010. După cum povesteşte chiar el, atunci a realizat că viața sa e pe un drum greșit: era stresat, sedentar, supraponderal şi cu sistemul imunitar la pământ. În următoarea perioadă, adică pe parcursul a aproape trei ani, au urmat schimbările: a devenit interesat de meditaţie şi yoga, a renunţat la cafea, a ţinut la un moment dat un post negru de şapte zile, a devenit, pe rând, vegan, raw-vegan şi apoi frugivor, a început să alerge, s-a relocat pentru trei luni în Sud Estul Asiei, a petrecut zece zile în refugiul Buddhist de la Suan Mokkh şi, din 27 mai până în 3 septembrie 2015, a ajuns de o sută de ori pe Vârful Postăvaru, folosind forțe proprii, fără nicio zi de pauză din motive obiective sau subiective.