Borşa este oraşul aşezat la extremitatea nord-estică a judeţului Maramureș şi este o revelaţie pentru turiştii neavizaţi. Ceea ce uimeşte, pe lângă alăturarea de case opulente care sunt construite în stilul conacelor de pe Valea Loarei, dar şi case tradiţionale din lemn cocoţate pe coaste, care par pierdute în verdele munţilor, sunt lăcaşele de cult, parte integrantă a peisajului zonei.
Oraşul Borşa este comparabil cu Bucureştiul ca suprafață, are 46.000 de hectare. Ca lungime, se întinde pe 46 de kilometri de la intrarea dinspre Moisei până la ieşire spre judeţul Suceava. Foarte întinsă, casele sunt răsfirate aproape pe toată această suprafaţă, 286 de kilometri de străzi locuite, iar în total cu tot cu drumuri forestiere sunt peste 600 de kilometri.
Există şi o concurenţă în Borşa între biserici, există nu mai puţin de 29 de astfel de lăcaşe de mai multe culte, majoritatea ortodoxe. Mănăstiri, s-a construit câte o mănăstire la fiecare extremitate a oraşului. este înconjurat din toate direcţile de mănăstiri. Indiferent pe unde intri în oraş, pe Drumul Naţional sau pe munte, prima dată dai de o mănăstire şi apoi ajungi la casele oamenilor.
Mănăstire construită de un privat
Cea mai recent finalizată dintre cele şase mănăstiri care străjuiesc Borşa este Mănăstirea Albă din cartierul Poposală. S-a ridicat ca prin minune în vara anului 2013, după ce un borşean, Gheorghe Şteţco, cunoscut în oraş drept Ghiţă Gagea, a decis să doneze bani. Tot el a donat şi terenul necesar construiri lăcaşului monahal.
„A stat mult în Occident, unde şi-a făcut un rost. Întors acasă în urmă cu 10 ani şi-a făcut o afacere de prelucrare a fibrei de sticlă. Atras de cele sfinte şi dispunând de o mare suprafaţă de teren în cartierul Poposală a donat Episcopiei Ortodoxe o suprafaţă de 50 de ari de teren şi a ajutat la începerea construcţiei unei mănăstiri. O vizită făcută de Patriarhul Bisericii de Rit Vechi din România a urcat aici sus pe deal şi a bătut cu toiagul în pământ şi a zis : «Aici e loc de mănăstire». Aşa s-au pus bazele şi a început construcţia. Are pereţi groşi de aproape un metru grosime, foarte bine izolată. În interior, diferenţa de temperatură este de 12 grade, fără nicio sursă de încălzire. Poartă Hramul Sfântului Gheorghe şi va fi organizată ca şi mănăstire abia anul viitor pe 23 aprilie”, a povestit primarul orașului.
Despre banii pe care borşeanul cu suflet mare şi frică de Dumnezeu i-ar fi investit, localnicii povestesc că ar fi vorba de peste 1.000.000 de euro. Deşi iniţial lăcaşul monahal a avut rânduiala după ritul vechi, anul trecut a fost preluat de Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi Sătmarului şi va fi organizat după rânduielile ortodoxe.
La limita dintre Maramureş şi Suceava, în creierii Munţilor Rodnei, se află Mănăstirea Prislop. Situată pe DN 18, biserica mănăstirii este realizată integral din lemn chertat, o îmbinare a grinzilor ca un puzzle, la care nu se folosesc cuie, piroane sau scoabe, procedeu de construcţie la care borşeni sunt experţi. Construcţia mănăstirii a fost începută în anul 2010 din dorinţa unui creştin din Borşa. În 2004 s-a trecut la catolici. În 2006, mănăstirea a revenit la ortodocşi. După ce timp de mai mulţi ani a fost administrată de călugări veniţi tocmai de la Constanţa, în vara anului trecut, mănăstirea a fost preluată de Episcopia Ortodoxă Română a Maramureşului şi Sătmarului şi acolo sunt trei călugări.
Mănăstirea din Pasul Prislop a devenit faimoasă la nivel naţional mai ales după ce fostul preşedinte al României, Traian Băsescu, îînsoţit de familie a vizita-o de mai multe ori. Borşenii spun că la această mănăstire fostul preşedinte şi-ar fi găsit duhovnic.
Fiecare mănăstire din Borşa se leagă de numele unui borşean cu bani, care a sprijinit construcţia ei. Cert este că în fiecare zi de duminică sau sărbătoare, fiecare dintre aceste mănăstiri se umple de lume.