Mănăstirea ctitorită în amintirea unei copile. Atrage anual mii de turiști

Anca Miklos / 01.10.2016
Mănăstirea ctitorită în amintirea unei copile. Atrage anual mii de turiști

Mănăstirea Rohia din Maramureş atrage anual zeci de mii de turişti şi pelerini. Inclusiv şefi de stat vin des la lăcaşul de cult ascuns în inima pădurii pentru a găsi linişte sau un sfat de la călugării cu har care sunt acolo. Lui Traian Băsescu, un „obişnuit” al locului i s-a prezis chiar între zidurile mănăstirii că va fi şef de stat pe vremea când era doar ministru iar prezicerea s-a adeverit peste ani. Sunt însă şi lucruri mai puţin ştiute despre lăcaşul de cult.

Lăcaşul de cult are o poveste care te înfioară. A fost ridicată de preotul Nicolae Gherman (1877-1959), paroh în satul de la poalele Dealului Viei – Rohia, deal pe care se găseşte aşezată mănăstirea. Preotul ctitor a zidit mănăstirea în memoria fiicei sale, copila Anuţa, pe care a pierdut-o la vârsta de numai 10 anişori. Copila i-a apărut în vis părintelui şi a insistat să construiască pentru ea o „casă a Maicii Domnului”care să fie amplasată „ în Dealul Viei din hotarul Rohiei”. Legenda spune că preotul nu a crezut în vise şi nici nu le-a împărtăşit nimănui, pâna când, într-o zi o femeie credinciosă din sat, Floarea lui Ilie, a venit la el şi l-a luat la rost că nu îndeplineşte voia divină. Sprijinit de consătenii săi, părintele a decis ridicarea Sfintei Mănăstiri într-o poiană numită „la stejarul lui Pintea” unde, potrivit obiceiului, a fost înfiptă o cruce. Peste câteva zile, însă, constructorii au constatat uimiţi că semnul în poiană nu mai era la locul lui, ci se afla în altă parte, tocmai pe pintenul dealului pe o stâncă. Bănuind că o mână răuvoitoare a săvârşit această mutare, crucea a fost adusă şi aşezată la locul ei iar un credincios, pe nume Alexandru Pop, a rămas de pază peste noapte. Seara târziu când a început să ningă credinciosul s-a întors acasa. A doua zi, de dimineaţă, când a ajuns acolo, deşi nu era nici o urmă pe zăpada proaspăt căzută, crucea nu era la locul ei ci a fost din nou gasită pe locul unde se află actuala biserică a mănăstirii. Cu toţii au considerat că acesta nu poate fi decât un semn divin prin care s-a arătat locul unde să fie construită biserica sfintei mănăstiri. Cu ajutorul sătenilor aceasta fost ridicată în numai doi ani dar, din cauza drumului greu accesibil, a rămas schit multă vreme-

De lăcaşul de cult se leagă şi numele marelui scriitor Nicolae Steinhardt, care este înmormântat acolo. Puţini sunt însă cei care ştiu că de numele marelui filosof şi scriitor se leagă o colecţie impresionantă de carte. Mănăstirea Rohia dispune de o bibliotecă formată din aproximativ 40.000 de cărţi şi reviste cu conţinut teologic şi de cultură profană, cuprinzând pe lângă lucrările în limba română, un important fond în limbile germană, şi maghiară, precum şi un număr de cărţi în limbile franceză, engleză şi neogreacă.

În afară de fondul principal teologic, biblioteca adăposteşte cărţi din numeroase şi variate domenii, istorie, arheologie, artă, poezie şi proză literară română şi straină, muzică, ştiinţe, geografie, diplomaţie, dramaturgie, etnografie, literatură populară, critică, eseistică, filosofie, psihologie, logică precum şi biografii, memorii, jurnale, cărţi juridice, de economie politică, ştiinţă politică, sociologie, manuale didactice.

Biblioteca dispune, de asemenea, de numeroase colecţii de reviste teologice, literare şi de informaţie. Dintre cărţile de valoare istorică şi literară, pot fi menţionate : Etymologicum Magnum Romanie, în 4 volume (1886), Histoire des Roumains a lui Nicolae Iorga (în 10 volume, ediţia din 1940), Istoria Românilor din Dacia Traiana a lui A. D. Xenopol (4 volume, Iasi, 1896), Getica lui Vasile Pârvan (1926), Originea Românilor a lui Alex. Philippide (Iaşi, 1925), Dacia preistorica de N. Densusianu (Bucuresti, 1913), Cartea de aur sau luptele politice ale Românilor de sub Coroana ungară (8 volume, Sibiu, 1902-1915), Histoire de l`Eglise de Wladimir Guetze (3 volume, Paris, 1870), Notele politice ale lui Alex. Marghiloman (5 volume, cuprind perioada 1897-1924), Istoria Românilor, de C. C. Giurăscu, Istoria literaturii române de G. Călinescu, (toate cele trei ediţii).

Biblioteca a fost organizată de părintele Nicolae Steinhardt după modelul marilor biblioteci publice. Cărţile sunt aranjate pe domenii, existând şi un fişier pentru a uşura consultarea carţilor bibliotecii, în prezent urmărindu-se inventarierea informatizată a cărţilor pe calculator. Din motive fireşti, cărţile din biblioteca mănăstirii pot fi împrumutate doar în incinta mănăstirii.

Un alt lucru mai puţin ştiut despre Rohia este că are un muzeu. Muzeul mănăstirii din anul 1983 şi până în 2007 a fost amenajat la etajul II al „Casei Poetului”, iar din luna mai 2007 este amenajat în biserica de lemn din cadrul „Colţului maramureşan”. Adăposteşte o bogată colecţie de cărţi vechi bisericeşti, o frumoasă colecţie de vechi icoane bisericeşti pe lemn şi pe sticlă, datând din secolul al XVIII-lea.

În colecţie se regăsesc numeroase lucrări foarte valoroase precum „Cazania sau Carte românească de Învătătură” a mitropolitului Varlaam, Iaşi, 1642 ; „Noul Testament de la Bălgrad” al mitropolitului Simion Ştefan tipărit la 1648 ; „Îndreptarea Legii”, Târgovişte, 1652 ; „Evanghelia” tipărită de Antim Ivireanu la Snagov, 1697 ; „Molitvelnic”, Râmnic, 1705 ; „Evanghelia” de la Bucureşti, 1725 ; „Apostolul”, Blaj, 1767 ; „Biblia” de la Blaj, 1795 ; o „Psaltire” de pe vremea lui Caragea, 1817 ; „Cartea ce se zice Împărţire de grâu”, Buzău, 1833 ; „Cronica Românilor”, a lui Gheorghe Şincai editată la Iaşi în 1853 ; „Biblia” de la Buzău din 1854 ; „Biblia” lui Şaguna, Sibiu, 1856-1858.

Pentru că nu mai au loc, o parte dintre cărţi se regăsesc şi în chiliile călugărilor. În anul 2008, au demarat lucrările de construire a Centrului cultural-monahal „N. Steinhardt” care va avea şi un „turn tezaur” ce va adăposti muzeul mănăstirii, muzeul N. Steinhardt, biblioteca, şi arhiva mănăstirii. Lucrările la cladire sunt în plină desfăşurare.

Citește și...