Ce s-ar întâmpla în cazul unui cutremur puternic? 6 salvatori împart un pat, cu spitalele se comunică prin fax, iar decidenții stau pe etaje diferite

Instituțiile care acționează în cazul unui cutremur ar întâmpina probleme în a le asigura salvatorilor condiții necesare pentru intervenție, iar comunicarea dintre acestea ar fi defectuoasă, se arată în evaluarea finală a exercițiului național SEISM 2016, care a avut rolul de a evalua capacitatea de intervenție în cazul unui cutremur de proporții.

Miile de salvatori cu rol de intervenție la cutremur nu ar avea unde să fie cazați, nu ar putea beneficia de hrană, de toalete și nici de spații în care să își schimbe echipamentul, în cazul unei misiuni de durată.

Mai mult, comunicarea între diversele instituții sau cea cu spitalele unde trebuie distribuite victimele ar fi defectuoasă, în condițiile în care salvatorii trebuie să se bazeze pe telefoane, faxuri și e-mail-uri – sisteme care pot fi compromise de un cutremur de mari proporții, se arată în cadrul evaluării.

Exercițiul național SEISM 2016 a avut loc în perioada 1-2 noiembrie, pentru a testa capacitatea de reacție a autorităților în cazul unui cutremur de mari proporții.

Bilanţul victimelor cutremurului urmat de tsunami din Sulawesi creşte la 832 de morţi

Cutremur cu magnitudinea 3,8 în judeţul Buzău

Județele care riscă să fie lovite au doar 362 de paturi la terapie intensivă

Simularea intervenției în cazul unui seism de proporții a arătat că spitalele din județele care riscă să fie afectate de un cutremur pot pune la dispoziție 5.757 de paturi pentru răniți, dintre care 326 de paturi pentru terapie intensivă.

Simularea a arătat, însă, că autorităților nu le este încă clar unde ar putea să depoziteze eventualele persoane decedate, institutele de medicină legală neavând încă un plan clar în acest sens.

6 salvatori împart un pat pliant și un sac de dormit

Exercițiul a mai arătat că abilitatea salvatorilor de a acționa în cazul unui cutremur devastator este limitată de lipsuri logistice.

În cazul unui seism de proporții, ”cartierul general” al salvatorilor va fi unitatea Inspectoratului de Urgență de la Ciolpani.

Peste 6.000 de salvatori ar trebui să ajungă aici și să fie coordonați către zonele unde este nevoie de ajutorul lor, București și Ilfov, unde este de așteptat să existe cele mai multe victime.

Constituirea unei baze de operații și menținerea ei pentru intervenții de lungă durată este problematică, a arătat exercițiul.

Cei peste 6.000 de salvatori ar avea la dispoziție 980 de paturi pliante și 917 saci de dormit. Aceștia ar urma să stea în 315 corturi care nu dispun de încălzire.

De asemenea, posibilitatea preparării hranei pentru salvatori lipsește în 90% din cazuri.

Exercițiul a mai arătat că salvatorilor nu li s-ar putea asigura corturi încălzite, toalete sau spații pentru îmbăiere și schimbarea echipamentului, nici la Ciolpani și nici în celelalte sedii ale Inspectoratelor de Urgență.

Ministerul Sănătății a comunicat cu spitalele prin fax

Evaluarea exercițiului din noiembrie a mai arătat că au existat probleme de comunicare între SMURD și Serviciul de Ambulanță, precum și între coordonatorii misiunilor și spitale.

La nivelul Serviciului de Ambulanță nu s-a înțeles exact natura misiunilor care ar fi trebuit întreprinse, se arată în evaluare.

Exercițiul a presupus și comunicarea între Direcția Generală Management Urgențe Medicale (DGMUM) și Centrul Operativ al Ministerului Sănătății (COSU) cu spitalele din București și din județele aflate în riscul de a fi afectate în caz de cutremur.

În cazul unui seism se declanșează planul alb de cod galben și planul alb de cod roșu. Simularea a arătat, însă, că procedurile care trebuie urmate în astfel de situații nu sunt cunoscute în toate spitalele.

O explicație este că informarea privind procedurile care trebuie urmate în astfel de situații au fost comunicate de Ministerul Sănătății către spitale prin fax. Au existat cazuri în care faxurile nici măcar nu au ajuns la destinație.

O altă deficiență constatată în cadrul exercițiului a fost că schimbul de informații între instituții și spitale s-au făcut prin telefon, fax sau e-mail, mijloace de comunicare care foarte probabil vor pica în cazul unui cutremur de mari proporții.

Raportul de evaluare recomandă folosirea unor mijloace de comunicare mai sigure, precum stații radio Tetra, ”SMS în grup” sau VOIP.

Baza de date lipsește din baza de salvatori

O altă deficiență constatată în cadrul simulării a fost lipsa bazelor de date proprii autorităților care asigură funcții de sprijin, necesare pentru organizarea, coordonarea și conducerea intervențiilor.

Salvatorii grupați la baza de la Ciolpani s-au văzut puși în situația de a solicita bazele de date de la Ministerului Sănătății, Ministerului Dezvoltării Regionale și Ministerului Transporturilor prin e-mail, o opțiune care într-o situație reală nu ar fi posibilă din cauza blocării sistemelor clasice de comunicații.

Simularea a mai arătat că procesul de luare a deciziilor a fost încetinit din cauza modului în care baza de la Ciolpani este construită – factorii de decizie erau amplasați în camere diferite sau pe etaje diferite, fapt care a îngreunat coordonarea.

De asemenea, numărul computerelor s-a dovedit a fi insuficient pentru gestionarea și coordonarea operațiunilor de salvare.

Exercițiul a mai arătat și că în cazul unui cutremur de proporții, comunicarea de informații către populație ar fi deficitară.

Informațiile au putut fi transmise prin internet, însă opțiunea nu poate fi luată în calcul în cazul unui cutremur real de proporții, când internetul ar putea să devină inaccesibil.

O opțiune viabilă este comunicarea mesajelor cu ajutorul televiziunilor, însă nu există momentan un protocol cu radio-televiziunea națională în acest sens, se mai arată în raportul de evaluare.