Mai mult de jumătate din români au donat bani în anul 2016 pentru diferite cauze. Persoanele aflate în dificultate, dar și Biserica și ONG-urile au fost cele care i-au convins pe conaționali să scoată bani din buzunar. În ceea ce privește companiile din țara noastră, 21% dintre acestea au făcut sponsorizări, arată un studiu realizat de Asociația pentru Relații Comunitare (ARC).
În ultimele 12 luni, 63% din populația adultă a făcut cel puțin o donație în bani. Cei mai mulți (40%) au donat pentru persoane aflate în diverse situații dificile. Pe următoarele locuri, cele mai multe donații s-au îndreptat spre Biserică (28%) și organizații nonguvernamentale (22%). Pentru școli și spitale au donat 13%, respectiv 8% dintre conaționali.
Pe de altă parte, cei care dat bani ONG-urilor le-au ales cu precădere pe cele care susțineau diverse proiecte din domeniul Sănătății (54%), Serviciilor sociale (42%) și Educație (15%). Către cauzele susținute de ONG-uri în Religie, Sport și Dezvoltare comunitară s-au îndreptat 10%, 8%, respectiv 7% dintre donații.
Întrebați care sunt motivele pentru care au decis să doneze, 68% au răspuns că au făcut-o pentru că pot, dar și din milă (66%). 59% dintre donatori și-au exprimat încrederea că pot astfel să facă o schimbare. 58% au donat pentru că au donat și alții, 29% – pentru că au fost solicitați, iar 26% – pentru că le-a fost clar cine este beneficiarul.
1,5 milioane de români sunt donatori accidentali – donează ocazional, 100 de lei pe an. Alți 70.000 de conaționali donează lunar, prin sisteme de plată recurentă – SMS, debit direct și donații salariale ca metode de implicare. Aceștia donează între 100 și 250 de lei pe an. În fine, România are și 7.000 de donatori activiști. Aceștia oferă între 800 și 1.300 de lei/eveniment și, în plus, îi mobilizează și pe alții să facă la fel.
„Ne-donatorii” sunt mai degrabă bărbați, cu vârsta între 18-34 de ani, mai probabil să fie din București, au doar studii primare, iar veniturile lor sunt mici (sub 1.200 de lei net/lună).
Donatorii ONG-urilor sunt mai degrabă femei, deși diferența este mică față de bărbați, precizează studiul citat. Cel mai frecvent au vârsta cuprinsă între 55 și 65 de ani, locuiesc în București sau într-un oraș mic (sub 50.000 de locuitori), au studii universitare și un venit de peste 2.500 de lei net/lună.
Și donatorii instituțiilor religioase sunt preponderent femei de aceeași categorie de vârstă precum cea menționată anterior. Acestea au studii universitare, dar diferența față de alte niveluri de educație este foarte redusă. În cazul acestora, categoria de venit nu joacă un rol important.
Cei care nu donează spun că principalele motive care i-ar convinge să o facă sunt: creșterea venitului (32%), o cauză în care să creadă (22%), o organizație de încredere (17%) sau dacă li s-ar cere (10%).
Când vine vorba despre prevederea 2% ce permite contribuabililor persoane fizice să doneze până la 2% din impozitul lor pe venit, cifrele nu sunt îmbucurătoare. 71% dintre contribuabili nu direcționează către nimic cei 2%. Contribuabilii care redirecționat 2% au ales mai ales ONG-urile (53%), școlile (18%), Biserica (14%) și spitalele (9%).
Potrivit ARC, în 2015, 143 de milioane de lei au fost donați de 1,8 milioane de contribuabili prin prevederea 2%.
În ceea ce privește companiile din România, 21% dintre acestea fac sponsorizări. Cele mai multe sponsorizări merg către ONG-uri (35%), persoane aflate în diverse situații (24%) și Biserică (16%). De asemenea, companiile mai sponsorizează școlile (14%) și spitalele (10%).
47% dintre companii susțin cauze din domeniul Serviciilor sociale (47%), Sănătate (38%), Educație (36%), Sport (31%) și Cultură și Artă (28%).
În medie, sumele cu care companiile aleg să sponsorizeze diferite domenii de activitate ale ONG-urilor sunt: Sănătate – 8.000 lei, Educație – 6.500 lei, Sport – 6.300 lei, Social – 5.600 lei, Religie – 5.000 lei, Cultură – 4.300 lei, Dezvoltare socială – 3.600 lei, Asociații profesionale – 2.900 lei, Mediu – 2.800 lei.
Principalul motiv pentru care companiile fac sponsorizări este „datoria morală” (70%). 60% o fac pentru că managementul este impresionat de cauză, iar 58% pentru că o consideră o responsabilitate pe care o au față de problemele comunității.