Sute de credincioşi au participat la Parastasul la 40 de zile după Î.P.S. Justinian – FOTO

Joi, 8 decembrie 2016, ÎPS Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului şi Locţiitor de Episcop al Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat, la Mănăstirea Rohia, împreună cu PS Lucian, Episcopul Caransebeşului, şi PS Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, parastasul la 40 de zile de la plecarea la Domnului a Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop Justinian al Maramureşului şi Sătmarului.

3 poze | Vezi galeria

Alături de soborul de Arhierei au mai slujit preoţii din Permanenţa Episcopală şi protoiereii Eparhiei Maramureşului şi Sătmarului, preot Iustin Tira, vicar administrativ al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, nepot de-al dânsului, arhim. dr. Macarie Motogna, egumenul Mănăstirii Rohia, Ioachim Tomoiagă, secretarul Mănăstirii Rohia, pr. Mihai Tira, nepot, preoţi invitaţi din eparhii din ţară, diaconi.

Liturghie Arhierească la 40 de zile

Arhiepiscopul Teodosie, despre acuzațiile procurorilor DNA: “Nu îmi pun problema, înseamnă că Dumnezeu îngăduie aşa ceva”

Cod galben de ploi în judeţele Cluj şi Mureş

Timp de 40 de zile clericii şi credincioşii din Episcopia Maramureşului şi Sătmarului s-au aflat în doliu după Înaltul Păstor Justinian Arhiepiscopul, trecut la Domnul. În zi de duminică, ziua de Rusalii a anului 1921, când se sărbătorea intrarea Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim, în acea zi a intrat în viaţa pământească Î.P.S. Justinian şi a plecat din viaţa pământească în cea cerească tot în zi de duminică, 30 octombrie 2016, când preoţii din Eparhie pe care-i păstorea se aflau la Sfântul Altar, iar clopotele băteau pentru cel mai important moment al Sfintei Liturghii.

3 poze | Vezi galeria

În cuvântul de învăţătură, Î.P.S. Mitropolit Andrei, Locţiitor de Episcop al Maramureşului şi Sătmarului, a adus un omagiu deosebit Arhiereului şi Duhovnicului Justinian, Omului, Păstorului, Întâistătătorului, Mărturisitorului Justinian, de care, a spus, că le este dor tuturor.

„Este greu să rezumi în câteva cuvinte importanţa pe care a avut-o misiunea Dânsului, pentru această parte minunată a ţării noastre, a spus Î.P.S. Mitropolit Andrei… Î.P.S. Justinian este bun cunoscător al lucrurilor dumnezeieşti. Duhovnicul mare, de data aceasta Arhiepiscopul Justinian, este omul care are o înţelegere deosebită a lucrurilor dumnezeieşti, dar are şi faţă de lucrurile omeneşti o dreaptă judecată şi, fără nici un pericol, ştie să-i călăuzească şi pe alţii pe calea lui Dumnezeu, a spus Înaltpreasfinţitul Părinte Andrei. Un duhovnic mare este asemănător unui prooroc. Face o dublă misiune: pe de o parte, datorită vieţii lui sfinte, este în stare să dialogheze cu Dumnezeu, să ducă în faţa lui Dumnezeu frământarea, necazul, suferinţa oricărui suflet. Şi, invers, Dumnezeu îi descoperă ce este folositor la fiecare dintre ucenicii Săi. Aceştia sunt marii duhovnici şi acesta a fost Arhiepiscopul Justinian. Şi cred că la toţi ne este foarte dor de el, a mai spus Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Andrei, în cuvântul de învăţătură.

Parastasul la 40 de zile

După încheierea Sfintei Liturghii, soborul de arhierei şi de preoţi a oficiat, pe solee, Slujba Parastasului la 40 de zile de când s-a mutat la ceruri Părintele Justinian, Arhiepiscopul nostru, după toată rânduiala Bisericii Ortodoxe.

A ţinut aprinsă flacăra credinţei

Vorbind despre Î.P.S. Justinian, Î.P.S. Lucian a spus, între altele, credincioşilor prezenţi:

„A ţinut aici, în nordul ţării, împreună cu Preasfinţitul Iustin, fiul său duhovnicesc, candela şi flacăra credinţei drept măritoare mereu aprinsă. A fost, cu adevărat, un îndreptător al credinţei. Nu s-a abătut nici la stânga, nici la dreapta, şi s-a jertfit pentru Biserica cea Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească. Viaţa sa şi-a pus-o pentru Biserica lui Hristos. Şi, într-adevăr, a fost şi un chip al blândeţilor, după modelul Sfântului Ierarh Nicolae, pentru că întotdeauna l-am văzut pe Înaltpreasfinţitul Justinian un om blând şi bun la suflet, dar niciodată nu a făcut rabat de la rânduiala Bisericii Dreptmăritoare, nu a făcut nici un compromis în ceea ce priveşte Biserica şi rânduiala Bisericii noastre. De aceea, rămâne pentru toată viaţa Arhiepiscopul Justinian un model pentru noi, arhiereii mai tineri. Suntem convinşi că Justinian Arhiepiscopul a călcat pe urmele Sfinţilor Părinţi, iar Sfinţii Părinţi au călcat, aşa cum ştim, pe urmele lui Hristos”, a conchis P.S. Lucian.

Lumina transmisă de Î.P.S. Justinian ca stareţ luminează şi azi

P.S. Iustin Sigheteanul a relatat, pe scurt, altceva decât a spus la Baia Mare, la Slujba Prohodului despre Î.P.S Justinian:
„30 de ani a condus această sfântă mănăstire şi în 30 de ani a făcut şi a transmis atât de multă lumină, care luminează până astăzi şi care va lumina în continuare acest ţinut binecuvântat de Dumnezeu, ţinutul de obârşie al Înaltpreasfinţitului, şi mănăstirea mult iubită de Dânsul şi de noi, ucenicii Înaltpreasfinţiei Sale.”

Înmormântarea Î.P.S. Justinian parcă a fost încoronare

„L-am adus pentru ultima dată şi i-am depus osemintele în mormântul rânduit înainte cu 10 ani, la insistenţele Î.P. Sale, la poarta mănăstirii, în incinta mănăstirii, în mijlocul codrului şi în mijlocul norodului, în 3 noiembrie. Şi atunci am lăcrimat. Am lăcrimat de bucurie că l-au cinstit 17 sfinţi părinţi din Sfântul Sinod la Slujba imperială din Baia Mare, parcă n-a fost înmormântare, parcă a fost încoronare. Şi aşa rânduieşte Dumnezeu pentru cei iubiţi ai Săi. Şi apoi o delegaţie de trei ierarhi am venit aici la Rohia, unde era plin dealul de oameni, şi am făcut ultimul parastas, aşa cum este rânduiala Sfintei noastre biserici, şi am spus: Acum dânsul şi-a încheiat călătoria lumească, dar nu pleacă dintre noi, că rămâne aici unde şi-a dorit, în mijlocul poporului pe care l-a iubit, pe care l-a slujit, pentru care s-a rugat şi pe care l-a luminat să caute în primul rând mântuirea şi să păzească dreapta şi sfânta noastră credinţă strămoşească ortodoxă. Am spus: acum dânsul a ajuns acasă, aici la Rohia mult iubită de noi, pentru că Rohia este casa noastră, a celor care avem metania aici.

3 poze | Vezi galeria

În 1959 au fost alungaţi 20 de ucenici şi a rămas singur, iar acum pleacă dânsul şi rămân ucenicii cu o mănăstire înfloritoare
Şi m-am gândit atunci că dânsul pleacă şi noi rămânem. În 1959, prin decretul 410, când au fost daţi afară călugării din mănăstire, au fost alungaţi şi ucenicii Înaltpreasfinţitului şi atunci dânsul a rămas în noapte singur şi ucenicii au plecat. Şi acum eu m-am gândit: acum rămânem noi şi pleacă dânsul. Am rămas noi în curtea mănăstirii. Şi dânsul s-a luat dintre noi cu sufletul, dar am rămas cu rugăciunile, şi cu vegherea, şi cu lumina pe care a lăsat-o în urmă.

3 poze | Vezi galeria

3 poze | Vezi galeria

Deci, dacă atunci se părea că se va pustii mănăstirea, şi totuşi, rezistenţa Înaltpreasfinţitului şi dârzenia, şi hotărârea, şi determinarea de a rămâne a făcut să nu se pustiască mănăstirea, acum, când dânsul a plecat, mănăstirea este înfloritoare. Acestea sunt roadele jertfelniciei, a lucrării, a păstoririi, a luminii, a cuvântului, a Liturghiilor. Roadele pilduitoare a unei icoane slujitoare de ierarh al lui Hristos.”