Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU) a publicat pe site raportul Comisiei de lucru privind teza de doctorat a Laurei Codruța Kovesi. Raportul arată că 20 de pagini din 444 de pagini conțin similitudini, însă experții CNATDCU au spus că acestea sunt mai mult „fraze făcute din generalități sau prezentări destinate vulgalizării ideilor juridice fără aport conceptual specific” și au propus să nu fie retras titlul de doctor, sancțiunea fiind „excesivă și neadaptată la câteva similitudini constatate”.
Mai mult, experții propun luarea unor măsuri printre care și interzicerea publicării tezei în starea actuală.
Analiza calitativă arată că 556 rânduri din teză constituie de plagiat-falsificare (reluarea exactă a formulării unui autor, fără a utiliza ghilimele sau a indica cu precizie sursa citată) și 47 rânduri constituie plagiat-parazitism (folosirea ideilor unui autor, dar exprimându-le diferit, fără a menţiona sursa cu o precizie suficientă).
„Având în vedere că teza conţine 444 de pagini de text (nu s-au reţinut anexele), că fiecare pagină conţine circa 30 de rânduri, că o selecţie inţială a fost efectuată de programul informatic Ithantificate, care a identificat pasajele expertizate: expertiza efectuată identifică 18 pagini şi jumătate de plagiat-falsificare şi 1 pagină şi jumătate de plagiat parazitism. Având în vedere că plagiatul este definit că „un împrumut” al gândirii sau exprimării unui terţ fără trimitere expresă, aceste calificări reunite reprezintă 20 de pagini în total, deci 4% din totalitatea tezei poate fi considerat ca plagiat sub diverse forme”, se arată în raport.
Raportul mai prezintă următoarea concluzie:
„Teza expertizată prezintă reluarea unor pasaje din documente fără a le cita conform uzajului academic. Aceste împrumuturi neautorizate pot constitui fapte de plagiat-falsificare (preluare identică) sau plagiat-parazitism (idea e preluată şi reformulată). Pasajele care pot cădea sub calificarea legală română de plagiat reprezintă circa 20 de pagini din 444, ceea ce reprezintă aproape 4% din teză. Deci se constată o culpă în construcţia demonstraţiei tezei. Însă, circumstanţele specifice trebuie luate în cauză pentru a determina sancţiunea.
Proporţia cifrată şi natura împrumutului neautorizat sunt importante, căci permit a decide asupra oportunităţii şi, eventual, a măsurii sancţiunii adoptate. Pe o parte, se constată că proporţia reţinută afectează o mică parte a tezei, dar această constatare cantitativă nu este determinantă, în aplicarea adagiului fraus omnia corrumpit. Pe de altă parte, natură împrumuturilor neautorizate permite de a constata că este vorba de fraze care nu conţin idei originale sau particulare (fraze făcute din generalităţi sau prezentări destinate vulgarizării ideilor juridice, fără aport conceptual specific). Din punct de vedere calitativ, această atitudine nu permite de a constata lipsa de aport ştiinţific al tezei prezentate. În virtutea principiilor juridice, sancţiunea trebuie să fie adaptată situaţiei, individualizată pentru a asigura proporţia faţă de culpă.
Din acest punct de vedere, retragerea titlului de doctor a autorului tezei supuse expertizei ne apare ca fiind o sancţiune excesivă şi neadaptată. Se poate remarca, de asemenea, că unele pasaje pot constitui o abatere de la etică ştiinţifică şi academică. Însă dreptul român nu oferă nici un fel de altă sancţiune prin aplicarea unei scări de sancţiuni care să poată ţine cont de aceste situaţii particulare. În acest caz, din moment ce nici o măsură represivă nu se aplică, preconizăm două măsuri preventive utile. Prima măsură este publicarea raportului de evaluare şi anexarea, în măsură posibilului, a prezentului raport exemplarelor din teza dnei. Kövesi prezente în biblioteci – mai ales, în Universitatea de Vest din Timişoara, unde teza a fost susţinută. A două măsură este interzicerea publicării tezei în starea actuală.
Cel mult, se poate remarcă că autorul este primul responsabil, dar această constatare nu permite a fi examinate procedurile academice de control. Difuzarea universală a informaţiei prin internet complică sarcina universităţilor de a împiedică pe cât de mult posibil tentaţia sau inadvertenţă care ar putea conduce la plagiat. Că urmare, procedurile de verificare prealabilă a tezelor prin mijloace informatice sau mijloace personale de verificare de raportori şi, mai ales, de către conducătorul de teza, sunt cele care permit a verifică autenticitatea unei teze de doctorat propuse spre susţinere publică.”