Haosul locuințelor sociale. 86% din angajați se califică. Doctoratul trage greu la punctaj. Sărăcia se penalizează. Casele mici, scoase din schemă

Felul în care sunt acordate locuințele sociale în România este unul confuz din punct de vedere legislativ, care ignoră persoanele cu adevărat defavorizate și care este predispus la abuzuri se arată atât într-un raport al Guvernului, cât și în analizele unor sociologi independenți. Astfel se ajunge la situații în care, spre exemplu, la alcătuirea punctajului pentru acordarea unei locuințe sociale, deținerea unui doctorat atârnă mai greu în balanță decât numărul de copii. 

Legea care reglementează acordarea locuințelor sociale este vagă, în special când vine vorba de criteriile necesare pentru ca o persoană să fie eligibilă, putând fi aplicată în cazul majorității românilor.

”Triajul” revine primăriilor, fiecare având propriul set de reguli atunci când vine vorba de acordarea locuințelor sociale.

Persoanele fără adăpost sau foarte sărace, care ar avea cu adevărat nevoie de o locuință, sunt, în fapt, excluse din procesul de selecție pentru o astfel de facilitate, fiind avantajați salariații sau persoanele cu studii superioare.

Decizia radicală luată de Gigi Becali, după meciul cu Maccabi Tel Aviv! Vrea să desființeze festivalul…

Vlăduța Lupău și-a surprins fanii! Cum arată la opt zile de când a născut: „Cea mai…

Analiza ocupării locuințelor sociale mai arată că o persoană care a apucat să ocupe cu chirie un asftel de imobil poate rămâne acolo pe viață, chiar dacă veniturile acesteia cresc suficient de mult încât să nu se mai încadreze în criteriile necesare acordării unei locuințe sociale.

Cine poate beneficia de o locuință socială

Potrivit legii, o locuință socială este ”locuința care se atribuie cu chirie subvenționată (între 20 și 104 lei) unor persoane sau familii a căror situație economică nu le permite accesul la o locuință în proprietate sau închirierea unei locuințe în condițiile pieței”.

De această facilitate pot beneficia ”familiile sau persoanele cu un venit mediu net lunar pe persoană, realizat în ultimele 12 luni, sub nivelul câştigului salarial mediu net lunar pe total economie, comunicat de Institutul Naţional de Statistică”.

O analiză realizată de Centrul pentru Dezvoltare Urbană și Teritorială remarcă faptul că modul de definire a pragului de eligibilitate acoperă aproximativ întreaga populație a țării.

Un studiu al Friedrich-Ebert-Stiftung Romania, realizat anul acesta, arăta că 86% dintre contractele de muncă înregistrate în țara noastră se situează sub salariul mediu pe economie, în timp ce 44% dintre acestea erau la nivelul salariului minim.

Mai departe, criteriile de selecție sunt întocmite de către primării, fiecare unitate administrativă având permisiunea de a stabili propriile criterii.

Decât sărac și șomer, mai bine angajat cu studii superioare

Cererile de acordare a unei locuințe sociale sunt analizate în baza unui punctaj în funcție de care aplicanții sunt evaluați.

Aici apar curiozitățile, dat fiind că solicitanții cu o stare economică precară sunt, deseori, mai slab punctați decât cei cu venituri mai mari.

În București, un salariat sau un pensionar va primi 10 puncte, în sistemul de evaluare, față de un șomer sau o persoană care trăiește din ajutor social, care va primi doar două puncte.

Cei cu un venit mai mic decât salariul pe economie sunt mai avantajați față de cei al căror venit se încadrează între salariul minim și salariul mediu, însă diferența este de numai un punct în criteriul de evaluare.

Mai mult, o persoană cu studii superioare, deci cu mai multe șanse de a avea un venit mai mare, primește 10 puncte la evaluare, față de zero puncte pentru cei cu un nivel de educație mai scăzut.

În Cluj, persoanele cu studii superioare primeau 20 de puncte la evaluare, iar cele cu un doctorat încă 30 de puncte.

Pe de altă parte, o familie care are copii în întreținere va primi câte un singur punct pe copil, iar de la patru copii în sus, doar 4 puncte.

Studiul Centrului pentru Dezvoltare Urbană și Teritorială remarcă faptul că aceste reguli sunt făcute în așa fel încât autoritățile locale să asigure prioritate familiilor cu venituri suficiente pentru a plăti utilitățile.

Acest lucru defavorizează tocmai cele mai sărace familii, precum și familiile cu cei mai mulți copii, notează studiul.

Case puține, ocupanți greu de dat afară

Analiza situației locuințelor sociale arată că acestea sunt, oricum, insuficiente față de cerere, iar legislația favorizează abuzurile.

Conform recensământului din 2011, statul român deține 122.538, dintre acestea doar 28.000 au destinația de locuință socială.

Motivul pentru care mai multe case deținute de stat nu pot primi statutul de locuință socială ține tot de legea care reglementează acest domeniu.

Pentru a putea fi considerată în mod legal locuință socială, de exemplu, o garsonieră trebuie să aibă o cameră de zi de minimum 18 metri pătrați, o bucătărie de minimum 5 metri pătrați, o baie de minimum 4,5 metri pătrați, cu spațiu pentru o mașină de spălat, plus spații de depozitare de minimum 2 metri pătrați.

Pentru un apartament de două camere, suprafața utilă trebuie să fie de cel puțin 52 de metri pătrați, cu un dormitor de minimum 12 metri pătrați.

Potrivit unui raport guvernamental despre combaterea sărăciei în perioada 2015 – 2020, imobilele deținute de stat includ case naţionalizate sau de proastă calitate, neglijate în ultimii ani şi situate în zone urbane neatractive, ceea ce nu le face eligibile pentru a fi utilizate ca locuințe sociale.

În aceste condiții, solicitările pentru acordarea unei locuințe sociale rămân, deseori, nesoluționate timp de ani de zile.

În București, de exemplu, sute de cereri așteaptă să fie soluționate, în timp ce alocările pot fi numărate pe degete, în ultimii ani.

În Sectorul 1 al Capitalei, care deține 761 de locuințe sociale, au existat în perioada 2013 – 2015 nouă sute șaisprezece solicitări de locuință socială. Niciuna nu a fost soluționată.

Motivul este că majoritatea locuințelor sociale sunt deja ocupate. Analiza Centrului pentru Dezvoltare Urbană și Teritorială arată că aici legea lasă un loc larg de abuzuri.

Teoretic, contractul se face pe 5 ani. Practic, există oameni care stau toată viața

Conform legii, o locuință socială se dă în chirie subvenționată pentru o perioadă de cinci ani, cu posibilitatea de prelungire în baza unei declarații de venituri și a actelor doveditoare.

Legea nu spune, însă, în mod explicit, că depășirea unui anumit prag de venituri duce automat la părăsirea locuinței de către persoana care o ocupă.

Astfel, se arată în studiu, apar situații în care acelaşi chiriaş ocupă locuinţa socială pe durata întregii vieţi, indiferent de nivelul salarial deţinut.

Mai mult, obligația de a înștiința primarul de orice modificare produsă la nivelul venitul net lunar al familiei acestuia, cade în sarcina chiriașului. Dacă acesta alege să nu notifice primăria, nu există un alt proces de monitorizare.

Atât studiul Centrului pentru Dezvoltare Urbană și Teritorială, cât și raportul guvernamental realizat în vederea Strategiei anti-sărăcie în perioada 2015 – 2020 atrag atenția că este necesară o politică unitară nivel național pentru locuințele sociale și un accent mai mare asupra grupurilor vulnerabile care, în prezent, sunt practic excluse prin criteriile de eligibilitate stabilite de primării.