NOUA GENERAȚIE. Dr. Anca Coliță – Medicul oncopediatru care luptă împotriva cancerului: „Copiii sunt foarte sensibili și discuția se face din priviri”

Vocea.biz va dezvălui cititorilor situația la zi a celei mai importante resurse a fiecărei sociețăți: NOUA GENERAȚIE.

De la pericolele și greutățile cu care se confruntă copiii celor fugiți din orfelinatele comuniste, la oamenii care încearcă să facă o schimbare în bine prin munca și devotamentul lor. Vom afla care este starea instituțiilor de învățământ ce vor contribui la formarea tinerilor din România de mâine. De la ambasadoarea Finlandei în România, Paivi Pohjanheimo, vom afla cum funcționează sistemul finlandez de educație, unul dintre cele mai avansate din lume. Reprezentantul UNICEF România ne va prezenta o imagine completă a țării unde, la fiecare 9 ore, un copil este abandonat într-o maternitate.

Campania NOUA GENERAȚIE va prezenta realitatea crudă, dar și pe oamenii care luptă pentru a oferi altora un viitor mai bun.

Ce a apărut pe pagina de Facebook a make-up artistei Anca Molnar după ce a murit:…

Mihai Leu, transferat de urgență cu elicopterul la Institutul Clinic Fundeni! În ce stare se află…

Printre primele simptome ale cancerului sunt anemia feriprivă, care nu se vindecă printr-un simplu tratament cu fier, și apariția unui ganglion tumefiat în diverse localizări, a cărui biopsie duce în final la stabilirea diagnosticului. Este o boală care nu discriminează și a cărei cauze medicina încă nu le cunoaște, cu toate că s-au făcut multe cercetări și avem astăzi tratamente mult mai eficiente decât acum 20-30 de ani, cum ar fi transplantul de celule stem.

Medicul oncopediatru Anca Coliță, șefa secției de Pediatrie de la Spitalul Fundeni și profesor la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” a explicat pentru Vocea.biz care sunt cele mai eficiente tratamente în lupta cu cancerul la copii, care sunt simptomele care arată că ceva nu este în regulă și cum se procedează mai departe.

„În general, medicul care face screeningul de bază recomandă un consult la un medic de o anumită specialitate. Cel mai bine este să se ducă la un consult care să permită un diagnostic clar, definitiv, care să permită cea mai corectă abordare terapeutică pentru a asigura cea mai bună șansă de vindecare a copilului”, a explicat ea.

La început, când apar primele simptome, acestea se confundă deseori cu simptome ale unor boli mult mai puțin grave, dar în momentul în care se vede că tratamentul aplicat nu funcționează, trebuie să se facă investigații mai amănunțite.

„Lucrurile trebuie diferențiate pentru că leucemiile acute au un tip de manifestare, zecile de forme de tumori solide care pot apărea la vârsta pediatrică au alte simptome în funcție de localizare. Vorbim punctual de malignitățile hematologice, leucemii, limfoame, în general este vorba fie de apariția unei anemii care de multe ori este confundată cu anemie feriprivă astfel încât vedem relativ frecvent pacienți care au primit pentru o lună-două-trei tratament cu fier, care evident că nu a ajutat și după aceea s-a constatat că în spatele unei anemii de fapt se ascundea o boală hematologică mult mai gravă. Pentru limfoame, de multe ori primul semn de boală este apariția unui ganglion tumefiat în diverse localizări, a cărui biopsie duce în final la stabilirea diagnosticului”, a explicat Coliță.

Din păcate, în ciuda progreselor uriașe în biologia bolii, nimeni la momentul acesta nu poate să spună exact care este cauza apariției unei leucemii acute sau a unei tumori solide localizate undeva în organism, spune medicul. „Există foarte multe cauze care pot contribui, există un fond genetic pe care acționează aceste cauze, dar un element clar care să fie la cauza apariției acestor boli nu a fost identificat și întotdeauna nu este vorba de un singur eveniment, ci de mai mulți factori care au acționat conjugat și au dus la apariția unei boli de tipul cancerului”, a spus medicul.

În ceea ce privește contactul pe care îl are ca medic cu aceste cazuri, ea spune că este foarte greu pentru că „până să fii doctor, ești părinte și nu poți să nu te gândești că asta i se poate întâmpla și copilului tău și fără discuție este foarte greu”.

Ea spune că este o meserie cu o încărcătură emoțională puternică și probabil una dintre cele mai dificle părți ale medicinei, fiindcă este vorba de copii.

„Cred că este normal ca noi să ne implicăm și în această parte grea și dificilă a medicinei și fără îndoială cu o încărcătură emoțională profundă, fiind vorba de patologie pediatrică”, a spus ea.

Transplantul cu celule stem, terapie de ultimă generație

Printre terapiile de ultimă generație și care în unele cazuri sunt ultima linie de atac este și terapia cu celule stem hematopoietice care se poate realiza numai de la donatori compatibili, în general din familie, sau poate fi vorba și de un autotransplant. Celulele stem sunt celule care dau naștere tuturor celulelor din organismul nostru. Spre exemplu, celulele stem hematopoietice dau naștere leucocitelor, eritrocitelor și trombocitelor, celulele figurate ale sângelui, esențiale pentru supraviețuirea noastră, a explicat Coliță.

„Transplanul cu celule stem hematopoietice este o procedură medicală de vârf care se adresează atât pacienților pediatrici, cât și pacienților adulți cu diverse afecțiuni hematologice maligne și non-maligne. În practica pediatrică se adresează și pacienților cu tumori solide. Transplantul de celule stem hemapoietice este o procedură complexă care poate fi realizată fie de la pacient, care este și donator în același timp, într-un moment în care boala sa este controlată și celulele stem hematopoietice nu sunt combinate cu celule maligne. În această situație, care se numește autotransplant pentru că provine de la pacient, celulele stem se recoltează printr-o procedură specială și se concentrează la nivelul băncii de celule stem hematopoietice”, a explicat Anca Coliță.

Aceste celule întăresc organismul și-l ajută să lupte, în special atunci când pacientul este supus unei chimioterapii foarte toxice.

„Pacientul este supus unei chimioterapii extrem de agresive pe care nu ar tolera-o fără ajutorul celulelor care au fost congelate și care se decongelează și se administrează pacientului după terminarea acestei chimioterapii foarte puternice, în speranța că această chimioterapie a reușit să distrugă și ultimele celule tumorale existente la acel pacient. Acesta este principiul de bază al autotransplantului”, a explicat medicul.

O altă procedură, mai complexă, este alotransplantul care, pe lângă efectul administrării unui citostatic puternic, se asociază și efectul imun al combinării sistemului imun al donatorului cu sistemul imun al pacientului. „În această situație apelăm la două arme terapeutice – chimioterapia plus această imunoterapie, care este determinată de sistemul imun sănătos al donatorului. Alotransplantul de celule stem hematopoetice poate fi realizat de la donator familial compatibil, de la unul din părinți sau de la unul din frați, în condițiile în care este o potrivire numai pe jumătate”, a explicat Coliță.

Există, însă, și posibilitatea transplantului de la o persoană care nu este înrudită. Medicii pot apela la banca de celule stem, unde sunt înscriși în momentul de față 25 de milioane de persoane din toată lumea.

„Transplantul mai poate fi realizat cu celule stem de la un donator neînrudit, care este identificat cu ajutorul registrului național de donatori voluntari de celule stem hematopoietice, registru care este interconectat cu toate registrele internaționale și în care, la momentul acesta, sunt înscriși 25 de milioane de donatori. În general, donatorii compatibili se găsesc mai ușor în populația din care provine pacientul”, a spus Coliță.

Rata de supraviețuire a pacienților este dependentă de boala pentru care se face procedura, a explicat medicul. „Spre exemplu, rata de supraviețuire este de 90%-95% pentru pacienții care fac transplant pentru anemia plastică. Pentru pacienții care au leucemie acută și care facest tip de tratament, există riscul recăderii, astfel încât rata de supraviețuire este dependentă de tipul de transplant, de faptul că pacienbtul a fost sau nu în remisiune la momentul transplantului, de tipul de donator”, a spus medicul.

În unele situații, este o procedură care se aplică unor pacienți care nu au nicio altă soluție terapeutică, iar rata de supraviețuire este de 60%-80%. Spre exemplu, pentru leucemie acută este ultima soluție terapeutică, combinată cu programele de chimioterapie.

„Transplantul de celule stem hematopoetice este rezervat doar cazurilor care nu răspund corespunzător la chimioterapia standard sau care au o recădere în timp, deci boala reapare după o inițială reușită terapeutică. Este o procedură foarte toxică și nu trebuie luată niciodată în calcul ca prima linie terapeutică pentru un pacient”, a explicat Coliță.

Ce înțeleg copiii din ceea ce se întâmplă

Copiii sunt foarte sensibili și discuția cu ei despre ce li se întâmplă, de multe ori, se face numai din priviri, spune Coliță. Față de pacienții adulți, medicii trebuie să aibă mult mai mare grijă ce informație le transmit și totul se face împreună cu familia.

„Ca să nu-i spui adevărul unui copil, trebuie să nu te uiți în ochii lui, pentru că altfel va ști care este adevărul. În funcție de vârstă, cred că trebuie explicat atât cât poate fiecare din ei să înțeleagă. În primul rând, nu cred că este o soluție să i se spună unui copil foarte clar despre ce boală suferă, acest lucru nu ar ajuta la nimic, în special la adolescenți, care tolerează foarte greu aceste informații. Își vor pune întrebarea „de ce eu din toți ceilalți colegi ai mei trebuie să trec prin aceste lucruri grele”, a spus Coliță.

Există și suport psihologic pentru ei și mai multe organizații îi ajută prin programe de psihologie care se fac în spitale tocmai pentru a-i susține pe acești copii în lupta lor cu boala. „Din păcate, sunt relativ puțini psihologi, pentru că specialiștii preferă să se îndrepte spre zone mai confortabile, nu este deloc comfortabil să vii în contact cu copii bolnavi de cancer, cu familiile acestora, nu este ușor să lucrezi cu astfel de pacienți care îți consumă foarte mult din energiile pozitive”, a spus Coliță.

În ceea ce privește colaborarea cu familiile, medicul spune că diferă de la caz la caz, depinde și de nivelul de educație al părinților. „În general, trebuie să fii foarte deschis, să comunici foarte corect șansele pacientului, familia trebuie să cunoască exact situația medicală a pacientului și pornind de la acest punct în care i se explică boala, soluțiile terapeutice existente și care sunt șansele reale ale pacientului, de aici se construiește o relație și o echipă. Echipa medicală nu poate lupta fără familia pacientului, întotdeauna trebuie să existe o colaborare foarte bună între echipa medicală și familie pentru a putea merge în aceeași direcție și pentru a oferi cu adevărat cea mai bună șansă de vindecare copilului respectiv”, a spus ea.

Exodul medicilor nu este o problemă pe care o are numai România

Deși a făcut stagii de practică și a lucrat în spitale din Germania, Italia și Israel, Anca Coliță a ales să se întoarcă în România, o decizie pe care puțini medici români o mai fac odată ce au contact cu resursele medicale din Occident. „Eu am făcut parte dintre doctorii care au considerat că și pacienții români trebuie tratați. Uneori mi-a venit această dorință de a rămâne, dar nu putem lua decizii de unii singuri, suntem înconjurați de familie, de persoane dragi, oameni de care trebuie să ținem cont și deciziile acestea de a pleca din țară sunt mai greu de luat”, a spus ea.

În ceea ce privește experiența de acolo, Coliță spune că medicina este mult mai impersonală. „În fiecare sistem medical există lucruri bune și lucruri rele, nu există un sistem perfect. Cred că nici cel mai bine finanțat sistem medical nu poate fi considerat perfect. Există abordări diferite care sunt definite și de diferențele culturale dintre popoarele respective. Nu poți extrapola sistemul german în România, spre exemplu. Sistemul german este foarte performant, dar medicul nu este foarte mult legat de pacientul lui. Acolo, la două săptămâni se schimbă medicul care se îngrijește de pacient, care este un număr dintr-o listă foarte mare de numere, chiar și la copii. Implicarea este diferită”, a explicat medicul

Cu toate acestea, cei mai mulți absolvenți de Medicină aleg să plece în străinătate fiindcă resursele sunt mai bune, însă exodul medicilor nu este ceva specific României, se întâmplă și în Germania, și în Anglia, unde mai mult de jumătate din personalul medical nu este format din britanici. În contextul Brexit-ului s-au tras multe semnale de alarmă în privința personalului din sistemul medical, fiindcă plecarea cetățenilor europeni ar paraliza spitalele din Marea Britanie.

„Acest exod al medicilor este firesc și nu este caracteristic numai României, este un exod cu care se confruntă și țări mult mai avansate din punct de vedere medical decât noi. În general, taotă lumea dorește să se ducă la mai bine. Spre exemplu, medicii din Anglia au plecat în America, medicii din Germania se duc în Anglia, este un fenomen globalizat. În România, este un fenomen de înțeles pentru că totuși, cu excepția unor spitale mari în câteva centre universitare, dotările spitalelor județene nu sunt chiar la nivelul pe care ți-l dorești în momentul în care termini facultatea de Medicină, deci este de înțeles dorința tinerilor de a pleca și de a lucra în sisteme medicale supraperformante în care ei să fie apreciați și ca medici, și ca oameni și să fie răsplătiți. Asta este o problemă care nu este numai în sistemul medical din societatea românească. Sunt multe lucruri care ar trebui corectate în multe alte domenii”, a spus Coliță.