Animalele vindecătoare. Ingredientele ciudate care se găseau în vechile farmacii în urmă cu câteva secole – FOTO

Praf de gândaci de frasin, scarabei de trandafir, bilă de taur, ambergris de la caşaloţi, oase de sepie, glande de castor din Rusia sunt doar câteva dintre ingredientele ciudate care erau folosite de sașii, maghiarii și evreii din Transilvania în secolele XVII – XVIII. O expoziție cu aceste substanțe folosite ca medicamente este găzduită de  Muzeul Farmaciei din Cluj-Napoca. „Animale vindecătoare. Ingrediente de origine animală în vechile farmacii transilvănene“ spune povestea ingredientelor bizare, din animale şi insecte, care erau folosite ca adineori pentru tratarea diferitelor afecțiuni.

Până în secolul al XIX-lea erau utilizate pentru proprietăţile lor vindecătoare ingrediente obţinute de la specii locale, precum praf de gândaci de frasin, scarabei de trandafir, untură de porc, coarne de cerb, bilă de taur şi sânge de capră, dar mai ales ingrediente scumpe, aduse de departe, de la specii de animale exotice: ambergris de la caşaloţi, oase de sepie, excremente de hyrax, glande de castor din Rusia, şi multe altele.

“Este o expoziție dedicată celor mai curioase dintre ingredientele din vechile farmacii, respectiv cele obținute din diferite specii de insecte și animale, unele locale, altele exotice. Acestea din urmă sunt cele care atrag cel mai mult interesul vizitatorilor, în special pentru că, mai întâi îți permit să le descoperi, te șochează atât ca mod de obținere, cât și ca mod de folosire în Transilvania, cât și prin natura lor”, a declarat, pentru Vocea.biz, Ana Maria Gruia, muzeograf.

6 poze | Vezi galeria

ANALIZĂ: Populaţia din Cluj-Napoca, Timişoara sau Iaşi va creşte foarte mult

Imobiliare.ro: Apartamentele se scumpesc în trei din şase oraşe. Clujul, cu 14% peste Bucureşti

Sursele provin din secolul XVII – XVIII, din farmacii orășenești, majoritatea cu proprietari sași. Nu se știe exact nici câtă lume avea acces la aceste leacuri, rețetele și multe indicații fiind în limba germană sau maghiară.

“Probabil erau leacuri ale elitelor din comunitățile de sași, maghiari sau evrei din Transilvania. Cei de la țară sau cei care nu își permiteau asemenea tratamente, apelau la tot felul de leacuri băbești și nu la oferta farmaceutică din perioada respectivă. Farmaciștii aveau lucrări publicate în Vestul Europei, în funcție de orașul unde au mers să studieze, respectiv Ungaria, Austria, Germania și apoi aplicau cunoștințele acumulate în Transilvania”, a explicat muzeograful.

Unele dintre ingredientele folosite sunt excremente de hirraceum, o specie de rozător sau glande de castor, cu care aceste animale își marcau teritoriul; acestea erau folosite și pentru producerea parfumurilor, dar și în industria alimentară, pentru obținerea esenței de vanilie. Se credea că această substanță, castoreum, dar și hirraceum, aveau rolul farmaceutic de a ajuta în tratarea holerei, a epilepsiei, a isteriei.

“Un alt ingredient ciudat este cel extras din Stincus marinus, o șopârlă anatomic bizară, lucru care o face să fie celebră și care a fost folosită în farmacii. Însă, indicațiie acesteia erau contrare; dacă unii considerau că are efecte afrodisiace, alții spuneau că acestea sunt diuretice. Cert este că multe substanțe erau promovate tocmai pentru unicitatea lor sau sonoritatea denumirii. Nu existau multe variante pe atunci. Unele mai aveau efecte utile, precum castoreum, care conținea salicin, deci era un fel de aspirină. Prea puțin probabil să fi avut efectele pe care le credeau ei. Altele erau însă destul de absurde și nu se mai folosesc la noi din secolul al XIX-lea”, a precizat muzeograful.

6 poze | Vezi galeria

În homeopatie se foloseau unele dintre aceste substanțe de la animale, și oricât de ciudat ar părea, omul era inclus în rândul animalelor din acest punct de vedere,  pentru că existau ingrediente farmaceutice obținute din mumii, grăsime umană sau craniu dat prin răzătoare, ultimul fiind considerat o sursă de calciu.

De asemenea, se foloseau coarne de cerb sau sânge de capră împotriva hidropsiei, adică retenția de apă din țesuturi. Azi se știe că aceasta provine de la insuficiența cardiacă, însă atunci era tratată ca o afecțiune separată.

Apoi, ambra de cașaloți, o substanță din intestinul cașaloților, cu un miros destul de puternic, era folosită împoriva amețelii sau a leșinului. Expoziția deține și un vas farmaceutic pentru zibet, un produs din secrețiile anale ale pisicii Civet din Asia. Apoi, cornul de cerb era consideratăo sursă de calciu, untura de porc era bază pentru toate unguentele.

“Bezoarele – fanii Harry Potter știu – sunt pietre la stomac de la rumegătoare și capre din Asia, bursuci sau maimuțe. La noi ajung și bezoare orientale sau occidentale. Despre ele se credea că sunt cele mai puternice antidoturi tocmai pentru afecțiuni ale stomacului, inclusiv pentru otrăvire. Există povești cum un principe al Transilvaniei era pe moarte și, ca ultimă soluție, i s-a aplicat un bezoar pisat, amestecat cu vin sau apă. Cronicarul de epocă spunea că a avut succes, că a mai trăit 24 de ore și a murit liniștit”, a mai explicat Ana Maria Gruia.

În România există doar două muzee de Istorie a Farmaciei, unul la Cluj-Napoca, un altul la Sibiu. În țară mai există astfel colecții, găzduite, îndeosebi de universități, dar, în general, acestea nu sunt vizitabile.

Expoziția „Animale vindecătoare. Ingrediente de origine animală în vechile farmacii transilvănene“ este deschisă publicului până în 30 iunie și poate fi vizitată de luni până sâmbătă – de luni, marţi, miercuri şi vineri – de la ora 10.00 la ora 16.00, iar joia – de la ora 12.00 la ora 18.00. Muzeul este deschis în ultima sâmbătă din fiecare lună între orele 10.00 şi 16.00.