Concluziile Raportului ECDC: Spitalele din România sunt supraaglomerate, dezinfectanții lipsesc și infecțiile intraspitalicești nu sunt raportate

Spitalele românești sunt supraaglomerate, infecțiile nosocomiale (intraspitalicești) sunt subraportate, dezinfectanții sunt greu de găsit și Institutul Cantacuzino nu-și îndeplinește rolul pe deplin, au descoperit experții europeni de la Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC). Concluziile lor au fost publicate într-un raport realizat în urma unor inspecții organizate după ce Ministerul Sănătății a solicitat ajutor pe 27 mai 2016 din partea Uniunii Europene pentru a diagnostica corect situația infecțiilor nosocomiale din spitalele românești, care au ajuns în atenția publicului odată cu scandalul Hexi Pharma.

Echipa ECDC a descoperit un sistem care rezistă schimbării, spitale supraaglomerate cu puține camere de izolare a pacienților, o lipsă de pregătire a personalului medical în special în ceea ce privește procedurile de control a infecțiilor și o subfinanțare acută a sistemului, se arată în raport.

„Echipa a observat că sistemul s-a bazat tradițional pe inspecții, dar lucrul acesta se schimbă acum și se încearcă trecerea la o abordare bazată pe susținere și învățare. Cultura inspecțiilor cel mai probabil a contribuit a subraportarea infecțiilor intraspitalicești. Spre exemplu, managerii spitalelor erau penalizați dacă rata de infecții era mai mare de 2%. Rata de 2,8% a pacienților care au contactat infecții nosocomiale (așa cum au raportat 10 spitale românești în 2012) este cel mai probabil o subestimare având în vedere că rata medie în Uniunea Europeană este de 5,7%. Tendința de a subraporta a fost agravată de mass-media, care a portretizat spitalele care încercau să-și îmbunătățească sistemul de raportare ca fiind „periculoase”. (…) Laboratoarele din spitale de cele mai multe ori nu sunt pregătite să furnizeze informațiile necesare pentru ca personalul să acționeze cum trebuie pentru a prevenii infecții. Mai mult, se pare că nici măcar nu există un sistem de raportare care să ducă la o analiză a problemelor, formând o bază pentru a acționa și pentru a realiza o analiză a efectelor în urma măsurilor implementate”, se arată în raport.

Spălatul pe mâini, o problemă reală în spitalele românești

Vlad Voiculescu, despre infecțiile din spitale: Infecţionişti, epidemiologi şi microbiologi – ar trebui preţuiţi şi motivaţi

Spitalele din România își desfășoară activitatea într-o realitate paralelă: trase de urechi de UE, spun că…

Experții europeni amintesc mai departe că în rapoartele mai vechi, se constatase că România avea printre cele mai mici rate de folosire a dezinfectanților pentru mâini din Europa. Printre recomandări, specialiștii ECDC spun că este nevoie de o campanie de responsabilizare, personalul medical trebuie să conștientizeze importanța dezinfecției, trebuie să utilizeze des dezinfectanți pentru mâini, iar biocidele trebuie să existe în toate secțiile spitalelor. În România, nu se conștientizează pericolul bacteriilor rezistente la toate antibioticele, mai spun aceștia.

„Spitalele sunt un mediu de risc pentru pacienții vulnerabili și nu toate infecțiile nosocomiale sunt preventibile. (…) Până și în cele mai bune spitale din cele mai bogate țări, pacienții se pot infecta din cauza arhitecturii spitalicești (circuitele de pacienți). Întotdeauna a fost și va fi așa. Însă, atunci când se raportează o rată de infecții foarte mică, putem bănui că este vorba de o subraportare. De asemenea, ratele mari de infecții raportate pot arăta că există o problemă, dar în același timp pot arăta conștientizarea, dedicarea personalului și un bun sistem de raportare”, se arată în raport.

Experții mai atrag atenția că trebuie să schimbăm modul în care privim situația, fiindcă subraportarea vine de la cultul inspecțiilor și a măsurilor negative, la care mass-media a contribuit. „Lucrul acesta a fost accentuat de presă care a portretizat spitalele, care au vrut să îmbunătățească raportarea pentru a arăta care este adevărata rată a infecțiilor, drept deosebit de „periculoase” pentru pacienți. Presa are o responsabilitate mare în schimbarea acestei situații. Este nevoie să se stabilească o nouă cultură bazată de transparență, susținere pentru îmbunătățire și învățare. Lucrul acesta trebuie fie universal înțeles și dacă nu este acceptat, subraportarea va continua”, se mai menționează în raport.

De asemenea, specialiștii spun că sistemul de raportare a infecțiilor nosocomiale este învechit și ineficient, iar personalul medical ar trebui instruit despre măsurile de igienă recomandate de ECDC.

ECDC a vizitat trei spitale românești. Problemele descoperite

Spitalul Pediatric din Pitești

În primul rând, la Spitalul Pediatric din Pitești, care are grijă de copiii celor 600.000 de localnici, nu există niciun expert epidemiologic. În jur de 12.000 – 15.000 de pacienți ajung anual la Spitalul de Pediatrie din Pitești, care are un total de 350 de paturi. Experții au descoperit bacterii rezistente la antibiotice cum ar fi Kl. Pneumoniae.

„În timpul vizitei, echipa a observat că nu există dezinfectanți ușor disponibili pentru pacienți și personalul medical. Singurul dezinfectant găsit (la cerința echipei) era într-un dulap din camera asistentelor. Motivul pentru care era ținut acolo, spun medicii, era grija ca nu cumva dezinfectantul să fie furat, dacă era disponibil la vedere”, se arată în raport.

Spitalul Elias din Capitală

În jur de 35.000 de pacienți sunt tratați la Elias anual, deseori fiind vorba de cazurile complicate care sunt trimise de la alte spitale.

„Spitalul are un epidemiolog și o echipă de asistente care se ocupă de controlul infecțiilor intraspitalicești, văzută drept o problemă principală. Infrastructura învechită a spitalului face ca dezinfecția și curățenia să fie foarte dificil de realizat, iar izolarea pacienților și închiderea secției anestezie-terapie intensivă (ATI) sunt imposibile. Echipa face teste săptămânal, iar apoi se acționează acolo unde este nevoie. Însă, activitatea aceasta solicită foarte mult resursele spitalului și ar putea fi mai eficient să se investească în alte zone, cum ar fi pregătirea personalului medical în ceea ce privește igiena mâinilor. În timpul vizitei, echipa a observat că dezinfectanții erau disponibili pe coridoarele dintre camere”, se arată în raport.

Spitalul Universitar de Urgență din București

Spitalul are 1.100 de paturi și se îngrijește de aproximativ 62.000 de pacienți pe an. Una din probleme majore ale spitalului este supraaglomerarea, fiind vorba de o rată de ocupare de 120%, notează experții ECDC. De infecțiile din spital se ocupă un epidemiolog și un specialist în boli infecțioase, un microbiolog, șapte asistente, dintre care cinci sunt experte în igienă și două sunt asistente de laborator, plus alți cinci membri ai personalului medical.

„Personalul medical este de părere că izolarea funcționează bine la ATI, dar nu și în alte secții. Într-adevăr, echipa a observat în timpul vizitei că spitalul era supraaglomerat, iar dezinfectanții nu erau ușor de găsit, fiind doar în camera asistentelor. De asemenea, spitalul era în renovare, ceea ce afecta semnificativ spațiul. Izolarea pacienților în acest spital este imposibilă, exceptând pacienții cu Clostridium difficile. Personalul este de părere că ar putea fi îmbunătățită conștientizarea infecțiilor intraspitalicești, având în vedere că în mod normal nu se întreprinde nicio acțiune, în afara cazurilor neobișnuite”, se arată în raport.

Recomandările specialiștilor ECDC

Având în vedere problemele observate, reprezentanții ECDC atrag atenția că pentru combaterea infecțiilor nosocomiale este nevoie ca dezinfectanții să fie ușor de găsit, preferabil lângă fiecare pat, ceea ce ar permite să fie ușor de folosiți pe măsură ce medicul trece de la un pacient la altul.

„Deși este nevoie de o investiție substanțială pentru ca dezinfectanții să se găsească lângă fiecare pat din toate spitalele din țară, aceasta ar avea cel mai probabil efecte imediate și ar reduce costurile generate de infecțiile intraspitalicești. Însă, accesul ușor la dezinfectanți nu este suficient dacă nu se înțelege și importanța folosirii acestora. De aceea este nevoie de programe de responsabilizare în spitale, pentru tot personalul medical care are contact cu pacienții. Pentru a fi eficiente, activitățile acestea ar trebui repetate, având ca reper nu doar informarea personalului medical, ci schimbarea de atitudine și comportament. Este imperativ ca șefii de secții, chirurgii și asistenții-șefi să dea un exemplu în acest sens”, se arată în raport.

Experții mai atrag atenția că nu se acordă suficientă importanță testării în mod regulat și urmăririi pacienților care au contactat infecții nosocomiale. Pentru a îmbunătăți modul în care procedăm în spitale, epidemiologii și personalul medical trebuie instruit despre cele mai moderne metode de combatere a infecțiilor intraspitalicești, atrag atenția reprezentanții ECDC.

România duce o lipsă acută de laboratoare specializate în depistarea infecțiilor nosocomiale

O altă observație importantă făcută de experții europeni este că, în România, nu avem un laborator național acreditat unde să fie testată eficacitatea dezinfectanților.

„În timpul turului spitalelor, am vizitat și laboratoare. Vizitele au fost scurte, deci nu am putut evalua performanța laboratoarelor sau cum raportau ele, dar nu am văzut niciun semn că ar exista un sistem de feedback către secțiile din spitale pentru a iniția imediat măsuri de control a infecțiilor intraspitalicești. În afară de laboratoarele din spitale, am vizitat și Institutul Cantacuzino din București. Vizita a arătat din nou că rolul acestei instituții de supraveghere a sănătății populației este neclar. În momentul vizitei, institutul era sub tutela Ministerului Educației și Cercetării, fiind incapabil să-și îndeplinească rolul pe care îl are fără să semneze un contract cu Institutul Național de Sănătate Publică (INSP) pentru a analiza tulpini. Însă, chiar dacă acest contract a fost semnat, în 2015 au fost analizate doar șase tulpini”, se mai menționează în raport.

Experții ECDC atrag atenția că în România nu există o finanțare suficientă a unui sistem de referință național pentru microbiologie. Fără un astfel de sistem, este imposibil de monitorizat corespunzător problema infecțiilor nosocomiale.

„Este important să existe standarde bune și protocoale corecte la nivel de spital, dar în același timp este esențial să existe un sistem național de referință responsabil cu diagnosticarea (spre exemplu, identificarea tulpinilor rezistente la antibiotice) și cu depistarea epidemiologică a focarelor de astfel de tulpini”, spun specialiștii europeni.

Raportul experților ECDC privind infecțiile din spitalele românești