POVEȘTI DE ROMÂNIA. Neurochirurgul întors din UK să extirpeze tumorile din sistemul medical: “Există dorinţa de schimbare, dar nu e suficient”

Horaţiu Ioani se numără printre doctorii din generaţia care a dobândit experienţa sistemelor medicale din străinătate. Plecat în Anglia pe o provocare, Horaţiu a ajuns un neurochirurg apreciat în Marea Britanie, însă a ales să se întoarcă înapoi în România. Acum e consilier în Ministerul Sănătăţii şi spune că, deşi există dorinţa de schimbare în ţară, “nu e suficient să vrei”.

Născut la Sibiu, Horaţiu Ioani a absolvit Universitatea de Medicină “Iuliu Haţieganu” din Cluj, specializarea neurochirurgie. În 2009 a plecat în Marea Britanie şi, nu după mult timp, a ajuns apreciat de specialiştii din Anglia. A lucrat ca neurochirurg la Sheffield Teaching Hospitals dar, în primăvara lui 2016 s-a întors în ţară, alături de soţia sa şi copilul lor nou-născut.

La scurt timp după ce s-a întors, Horaţiu Ioani, singurul medic român “fellow of the Royal College of Surgeons” din România, a fost contactat de oameni din Ministerul Sănătăţii pentru a-şi spune părerea în anumite cazuri. Acum e consilier şi spune că, deşi a lucrat ani de zile într-un sistem total diferit, cel britanic, sistemul medical românesc îşi doreşte şi el schimbarea.

Într-un interviu acordat Vocea.biz, Horaţiu Ioani a vorbit despre experienţa sa din Anglia, decizia de a se întoarce şi provocarea la care a răspuns pozitiv.

Ministerul Sănătății vrea un memorandum de colaborare cu autoritățile austriece

Ministerul Sănătăţii a depus plângere penală împotriva celor care au folosit însemnele instituţiei pe pliante împotriva…

Vocea.biz: Te numeri printre medicii din România care au ales să profeseze în străinătate, mai precis în Marea Britanie. De ce ai luat atunci, în 2009, decizia aceasta?

Horaţiu Ioani: Am vrut să văd cum arată un sistem medical funcţional şi în plus simţeam că mă plafonez în România. A fost o oportunitate. Un coleg m-a sunat într-o miercuri şi m-a întrebat dacă vreau să merg în Anglia. I-am răspuns că da. A zis: Bun, luni să fii aici.

Vocea.biz: Cât de diferită a fost experienţa de atunci din spitalele din Marea Britanie şi cele din România? Condiţii de lucru, program, “atenţii” şi alte obiceiuri.

H.I.: Condiţiile de lucru sunt foarte diferite. Se lucrează în echipe, medicii seniori cu care lucrezi au obligaţia şi plăcerea să te înveţe. Nu se rămâne după gardă decât dacă este un caz foarte interesant pe care vrei să-l faci tu, nu doar să asişti ca a cincea roată la căruţă. Nu se rămâne doar aşa ca să faci chestii administrative sau cazuri de rutină. Dacă un medic senior face măcar aluzie la aşa ceva e destul de greu să se justifice în faţa colegiului medicilor şi se lase cu pedepse serioase.

Programul este respectat şi toate cazurile din care se învaţă ceva (aşa numitele “teaching cases”) sunt puse în orele de program.

Cât despre atenţii, e foarte simplu: nu se dau, nu se primesc. Cel mult o cutie de bomboane.

Vocea.biz: Care au fost cazurile medicale solicitante, atât profesional cât şi emoţional, în care ai fost implicat?

H.I.: Cazurile solicitante profesional sunt cele în care scoţi jumătate din faţa pacientului pentru a ajunge la o tumoră, după care reconstruieşti totul. Adică cele în care drumul până la tumoră e mult mai complicat decât rezecţia ei în sine. Se spune că uneori contează mai degrabă calea decât destinaţia.

Emoţional cred că e important să te implici moderat, să înţelegi cazul, nu povestea. Atunci îţi poţi păstra cel mai bine judecata clinică obiectivă. Însă e greu, fiindcă ai de-a face cu bolnavi, nu cu boli. Cu oameni care sunt taţii, fraţii, părinţii cuiva. Iar noi, în neurochirurgie, lucrăm la limită, de multe ori pe marginea prăpastiei. E o presiune foarte mare, dar şi satisfacţiile sunt pe măsură.

Vocea.biz: Ai obţinut calificarea de “fellow of the Royal College of Surgeons” (FRCS) şi eşti singurul din România cu acest titlu (mai există români care au această calificare, dar sunt în UK – n.red.), dar ai ales să te întorci în ţară. Cum au a fost primită decizia ta de colegii din Marea Britanie?

H.I.: După FRCS lucrurile au început să intre într-o rutină în Anglia. Alţi colegi din alte colţuri ale lumii care au luat şi ei FRCS-ul au început să plece în ţările lor să încerce să schimbe lucrurile. M-am gândit că acesta e momentul să încerc şi eu să fac acelaşi lucru.

Vocea.biz: Când te-ai întors în România, cum ai găsit sistemul medical faţă de cum l-ai lăsat? Care e cea mai pozitivă schimbare şi care e cea mai mare problemă care nu a fost rezolvată?

H.I.: Sistemul medical l-am găsit mai dornic de schimbare, nu neapărat schimbat. Mulţi vor să se schimbe ceva, dar, din păcate, cei care conduc spitalele nu au petrecut prea mult timp în sisteme de sănătate din străinătate ca să le înţeleagă şi asta se vede. Nu e suficient să vrei.

Cea mai pozitivă schimbare e dorinţa de schimbare a maselor. E loc de mai bine, dar e mult mai multă acţiune decât acum 7 ani. Cea mai mare problemă e lipsa unor protocoale terapeutice funcţionale.

Vocea.biz: Ai ajuns consilier în Ministerul sănătăţii. Cum s-a întâmplat asta?

H.I.: Am fost contactat, după vreo 3-4 săptămâni după ce am venit în Bucureşti, de câteva ori, pentru a-mi oferi părerea punctual în anumite cazuri. După o vreme mi s-a propus să fiu consilier şi să mă implic în varii proiecte alături de o echipă tânără şi foarte energică. Am acceptat cu plăcere această nouă provocare.

Vocea.biz: Planul tău şi al soţiei tale era să rămâneţi în România un an şi apoi să vă decideţi dacă vă întoarceţi sau nu în Marea Britanie. A trecut o jumătate de an, s-a schimbat planul sau a rămas acelaşi?

H.I.: Planul a rămas acelaşi, pe noi inima ne trage către casă. Cred că ne putem face un rost aici încât să fim mulţumiţi. Am stabilit o ordine a priorităţilor, care funcţionează pentru noi. Vom vedea.

Pe lângă funcţia de consilier în Ministerul Sănătăţii, Horaţiu Ioani lucrează ca şi medic neurochirurg la Spitalul Clinic Colentina.