Toggle Menu
  1. Home/
  2. #PoveștiDeRomânia/

POVEȘTI DE ROMÂNIA. Alexandru Niculae și Ecaterina Szasz, oamenii care știu să facă cea mai bună cafea din România. „Am avut un vis”

Trei kilograme de cafea – atât beau, în medie, românii în fiecare an. Pe jumătate față de germani, spre exemplu, dar mai mult decât vecinii bulgari. Problema, însă? De cele mai multe ori o bem greșit. Espresso-ul lung nu există, de fapt. Iar gustul amar nu are legătură cu tăria cafelei, așa cum cred mulți. Alexandru Niculae și Ecaterina Szasz știu cel mai bine. Sunt campion și vicecampioană mondială la prăjitul cafelei, respectiv la prepararea cafelei la ibric.

Oricât de ciudat ar părea, Alexandru și Ecaterina nu sunt mari consumatori de cafea. Pot trece peste o zi, două, trei, fără să bea cafea deloc. Și așa se întâmpla și înainte, înainte să înceapă să participe la concursuri de specialitate.

„Cred că mai toți știm de cafeaua la ibric, este una dintre cele mai vechi metode de preparare. Mama, când eram mică, folosea această metodă și ne trezeam cu mirosul de cafea în casă și, firește, gustam din când în când. Apoi, pe măsură ce am crescut, optam tot timpul pe băuturile pe bază de cafea cu lapte – cappucino, latte”, a povestit Ecaterina pentru Vocea.biz.

„Am băut foarte rar cafea înainte: poate o dată pe an, poate o dată la câțiva ani. Mai făcea mama câteodată cafea cu diferite arome – vanilie, alune, spre exemplu – și mă invita să bem. Luam și eu o gură, două și aia era, mai mult nu. Mi se părea prea amară pentru gustul meu de atunci”, își amintește și Alexandru.

Pe „drumul cafelei” au pornit amândoi, întâmplător. Ecaterina lucra pe atunci într-o agenție de publicitate, iar Alexandru, la o companie de PR. Împreună, însă, aveau un restaurant. Acolo au primit lecția care le-a deschis ochii.

„Pentru noi a fost o provocare: Ok, deci nu știm să preparăm un cappucino’”

„În momentul în care am deschis restaurantul, Alex lucra la bucătărie, ajuta foarte mult, iar eu pe partea de bar. Adică, în momentul când era restaurantul plin, intram și noi și ajutam ceilalți angajați. Și la un moment dat sora mea a venit din străinătate în vizită, în țară, și a venit la noi la restaurant să bea un cappucino. Și în momentul în care i-am preparat un cappucino cu spumă și i l-am dus, m-a întrebat: ‘Ăsta e cappucino? Eu am rămas… Da, are lapte, spumă...’, i-am spus. ‘Păi nu așa se face un cappucino. Nu trebuie să aibă spumă, trebuie să aibă o cremă lucioasă deasupra, care să reziste mai mult timp”, a rememorat Ecaterina.

„Pentru noi a fost o provocare: Ok, deci nu știm să preparăm un cappucino. Hai să învățăm!’. Și atunci am căutat unde sunt școli, unde se pot face cursuri, să învățăm să facem mult mai bine preparatele, pentru că e foarte important să livrezi un preparat corect și de bună calitate”, a adăugat ea.

„Mai ales că noi credeam foarte mult în ceea ce făceam! Fie că era vorba de mâncare sau de băuturi în bar, chiar voiam să dăm clienților o experiență unică la noi. Chiar voiam să fie totul perfect. Și nu a fost! Nu am știut cu cafeaua, după care am învățat și am schimbat radical tot”, a completat Alexandru.

Mai departe nu a fost decât un pas. La început s-au lăsat fermecați de latte-art (realizarea de modele și desene cu lapte în cafea, n. red) și au ajuns să participe la o astfel de competiție națională.

„Mi-a plăcut în special ideea cu modelele, cu latte-art-ul în cappucino. Cam toată lumea când începe intră mai mult în partea de latte-art, pentru că foarte interesantă, descoperi că poți face lucruri noi, modele pe care nici nu puteai să crezi că le poți face în cafea”, a explicat Alexandru.

„Povestea e în sensul următor: înainte să se petreacă acest eveniment, Alex m-a înscris în competiție înainte cu două săptămâni, în condițiile în care el deja de o lună sau două se pregătea. Mi-a spus ‘Vezi că te-am înscris la concurs. M-am gândit ‘Ce să caut eu acolo, că vin numai oameni cu experiență?. Dar m-am dus, nu atât de încrezătoare pe cât mergea el. Și am obținut locul șase pe țară! Și atunci m-am gândit că dacă eu nu am depus un extra efort și am obținut locul șase, ce o să se întâmple în momentul în care chiar o să depun efort și o să fac mai multe lucruri? Atunci a fost scânteia aceea! Am zis ok, hai să descoperim mai multe, să învățăm mai multe. Și așa a început nebunia cu concursuri, cursuri internaționale”, a adăugat Ecaterina.

…și cu antrenamente. Pentru că oricât de simplu ar părea, de fapt, spun cei doi, e nevoie de multă muncă.

„Noi am fost inclusiv la niște cursuri de actorie pentru a putea vorbi în fața publicului și nu a avea acel trac. E foarte important să faci mai multe lucruri! Sunt foarte mulți care vin și se pierd în fața publicului”, a arătat Ecaterina.

„Pot să-ți treacă multe prin cap. Dacă îți spui dacă nu o să îmi iasă cafeaua și o să râdă publicul de mine? sau dacă să râdă juriul de mine?, intervin multe lucruri și pe plan psihic. Ca în orice sport; noi considerăm asta tot ca un sport pentru că te antrenezi la fel de mult, depui un efort fantastic. Pentru primul concurs îmi aduc aminte că mă trezeam la 5 dimineața, de la ora 6 până la 9 îmi făceam repetițiile, după care mă duceam la muncă, apoi seara mai făceam una sau două rutine complete, ca și cum aș fi fost la concurs. Asta s-a întâmplat pentru luni de zile. Acumulezi oboseală, este foarte greu”, a completat Alexandru.

„Am avut un vis: să ies campion mondial!”

Lumea în care tocmai intraseră avea să le aducă alături, însă, și noi prieteni, fiecare specializat pe anumite secțiuni. Au început, deci, să concureze cot la cot, iar rezultatele au apărut destul de repede.

„După ce am început să participăm la aceste concursuri, ne-am împrietenit cu alți oameni din industrie. Și atunci, fiecare era pe o secție: Laurențiu era pe partea de barista, Alex – pe cafele filtrate, Paul – cafea cu alcool, iar pe secțiunea de ibric nu se băgase nimeni din grupul nostru. Așa că băieții mi-au propus mie: hai să încerci tu! Am zis Ok!, pentru că eu înainte făceam doar partea de latte-art. Practic, așa am ajuns eu să prepar cafea la ibric și să merg mai departe la mondiale”, își amintește Ecaterina.

„Mie mi-a plăcut foarte mult cafeaua filtrată, dar nu filtrată în aparat cum știe majoritatea. Pur și simplu sunt niște dispozitive în care tu controlezi tot: de la temperatura apei, la granulația cafelei, cu cât preîncălzești dispozitivul… Sunt foarte multe lucruri și m-a atras pe mine chestia aceasta, mă pasiona foarte mult. (…) În al doilea an, am pierdut campionatul la aceeași probă și am zis hai să încerc la prăjit cafea. Eu oricum prăjeam cafea în perioada aceea”, a povestit și Alexandru.

În 2015, la Atena, Ecaterina Szasz a devenit vicecampioană mondială la prepararea cafelei la ibric, iar anul acesta, la Shanghai, Alexandru Niculae a devenit campion mondial la prăjirea cafelei: „Nu se aștepta nimeni, poate chiar nici eu. Am avut un vis: să ies campion mondial și am reușit!”, mărturisește el.

Espresso vs. espresso lung: „Lumea încă vede reclame cu o cafea lungă într-o cană”

În prezent, cei doi au joburi tot în lumea cafelei. Ecaterina este trainer pe partea de barista, iar Alexandru urmează să deschidă o prăjitorie de cafea, împreună cu câțiva parteneri. Nu știu încă la ce competiție vor ajunge în viitorul apropiat, dar speră ca între timp să poată populariza cât mai mult acest domeniu în România.

„Lumea încă vede acasă reclame cu o cafea lungă într-o cană. (…) Foarte important este să încercăm să educăm oamenii să nu mai consume acel espresso lung. El nu există ca băutură. Tot ce înseamnă gradul de măcinare foarte fin al unui espresso, înseamnă că el are un timp de extracție de 25-40 de secunde. Cu cât trece apa mai mult prin acea cafea, cu atât extragem mai multe elemente amare, pe care nu ni le dorim în ceașcă”, spune Alexandru.

„Niciodată o cafea de specialitate nu o să fie servită de nimeni ca un espresso lung. Fiecare prăjitorie și cafenea își face propriile rețete. E ca și cum m-aș duce eu la restaurant și aș spune nu ai putea să mai pui trei morcovi? sau nu poți să mai pui niște apă? Nu o să facă nimeni chestia asta! La fel și cu cafeaua. Ce poți face este să-ți iei un shot de espresso și să-ți pui apoi câtă apă fierbinte vrei; poți să îți pui și o cană. E mult mai bine așa și o să fie mult mai bun și la gust, garantat!”, a completat el.

Mai multă savoare simți și dacă în locul cafelei obișnuite din supermarket, alegi să cumperi o cafea de specialitate, spune cei doi. Se găsesc în magazinele de profil, prăjitorii sau chiar online. Ce-i drept, prețul este puțin mai ridicat, dar și satisfacția va fi pe măsură, susțin Ecaterina și Alexandru.

„O cafea bună înseamnă o cafea de specialitate, iar când vorbim de cafele de specialitate, vorbim de cele care provin de la o singură fermă de recoltare. Nu este o cafea de origine. O cafea de origine înseamnă că a fost culeasă de la mai multe ferme, toate din Columbia, de exemplu. O cafea de specialitate este culeasă de la o singură fermă, are anumite particularități”, a explicat ea.

Cum se prepară corect cafeaua la ibric

Mai mult, dacă vrei o cafea bună, aceasta trebuie să fie proaspăt prăjită. Și nu, nu trebuie să fie amară.

„Noi avem tendința de a pune zahăr tocmai pentru a echilibra gustul cafelei. Dar eu și Alex bem cafea fără zahăr, pentru că ea, fiind proaspăt prăjită și preparată, nu are nevoie de zahăr. Este o băutură foarte bună, care nu necesită alte ingrediente”, spune Ecaterina.

„Trebuie să ne gândim că acea cafea a stat 6-9-12 luni într-o cireașă, textura fiind una similară măceșelor. Este ca un fruct, iar boaba de cafea este sâmburele, deci toate aromele fructului se regăsesc și în boabe. Și nu, nu trebuie să fie amară! Cu cât este prăjită mai intens, spre ars, cu atât o să simți numai gust de ars și amar. Lumea face o mică greșeală, o confuzie: când bea o cafea – un espresso sau o cafea la filtru – și simte gustul acela amar tinde să creadă că este foarte puternică și o să-l trezească. Nu are nicio legătură! E vorba strict de gradul de prăjire acel gust amar”, subliniază Alexandru.

Așadar, care-i secretul cafelei perfecte preparată la ibric?

„Toate ingredientele se pun de la început atunci când dorim să preparăm o cafea la ibric. Punem apa, cafeaua și, dacă dorim, zahărul, se amestecă foarte bine, se omogenizează, se pune pe aragaz, după care așteptăm ca ea să-și ridice volumul și se formează acel caimac. În momentul în care a crescut volumul și s-a format caimacul, cafeaua este gata. Această infuzie nu ar trebui să dureze mai mult de trei minute. Sigur, contează foarte mult și volumul de apă pe care îl folosim. Rețeta pe care o recomand eu este de 10 grame de cafea proaspăt prăjită, proaspăt măcinată, la 100 de mililitri de apă”, a precizat Ecaterina Szasz.

„Este foarte important câtă apă pui și câtă cafea. Dacă azi pui o linguriță, mâine pui o linguriță și jumătate și poate într-o sâmbătă pui două, tot timpul vei avea un gust diferit. Cel mai bine este să cântărești tot timpul ingredientele”, a conchis Alexandru Niculae.

Adriana Stanca