POVEȘTI DE ROMÂNIA. Dragoș Anastasiu, antreprenorul care a construit Eurolines de la zero: “Eram medic în spital și s-a ivit o oportunitate”

Foto: Vocea.biz

Povești de România. Dragoș Anastasiu, șeful Eurolines

Advertisment

Capitalismul feroce din anii 1990 din România a prezentat o plajă foarte mare de oportunități din care s-au născut afaceri de mare succes astăzi și care nu s-ar fi putut dezvolta la fel de repede într-un climat economic mai așezat. Printre firmele care s-au născut atunci și care au ajuns pe val este și Eurolines, o companie cunoscută românilor mai întâi pentru transportul cu autocarul. Când s-a deschis piața europeană odată cu intrarea în UE, mii de români au plecat la muncă în Spania și Italia, apoi în Germania, Franța și Marea Britanie, iar una dintre cele mai cunoscute firme care facilita transportul este Eurolines, companie înființată în anii 1990 de Dragoș Anastasiu (52 ani). De pregătire medic, a profesat patru ani în Germania, apoi s-a întors după Revoluție în țară și a înființat Eurolines, grup care în prezent deține 21 de firme în România, Germania și Republica Moldova, cu 625 de angajați, 22 de autocare și 450 de autoturisme de închiriat.

În ultimii ani, însă, Eurolines s-a concentrat mai mult pe turism, iar cifra de afaceri din acest domeniu reprezintă acum 90% din grupul Eurolines, a explicat Anastasiu într-un interviu pentru Vocea.biz.

El a povestit despre climatul economic al perioadei când a luat naștere compania și cum a evoluat până în zilele noastre. În ceea ce privește realitatea în care trăim acum, Anastasiu spune că nu trebuie niciodată să cedăm în fața amenințărilor teroriste și că turismul în Europa a fost afectat de evenimentele care au avut loc pe continent în ultima vreme (atacurile de la Paris, Nisa și Bruxelles). De asemenea, el contemplează să investească și în sistemul privat de sănătate, însă nu în spitale propriu-zis, ci poate într-o clinică de recuperare la malul mării, un vis pe care îl are de mult timp.

Reporter: Povestiți-ne mai întâi despre primele alegeri pe care le-ați făcut în viață, cum ați ales medicina și ce s-a întâmplat după aceea?

Dragoș Anastasiu: Eu am plecat din România când aveam 18 ani, era pe vremea comuniștilor, terminasem liceul și am plecat acolo. M-am apucat să studiez Medicina, de ce am ales asta și acum nu mai urmez o carieră în medicină? Pentru că mama mea mi-a dat imboldul acesta, ea mi-a spus că și-ar fi dorit să facă medicină și, din diverse motive politice, nu a putut. De asemenea, mai aveam în familie o bunică care era medic și atunci mi-a rămas în minte că ar fi bine să fac medicină. Din păcate, nu am făcut nici măcar o oră de practică înainte și nici măcar nu avusesem vreo relație cu un spital, deci am făcut pur și simplu medicina fără să am o tangență cu ea. Am studiat șase ani și jumătate, după aceea am practicat-o patru ani într-un spital din Germania, am făcut-o cu plăcere, dar după cum se observă, nu cu pasiune. Dacă ar fi fost cu pasiune, aș fi rămas în continuare în mediul medical. S-a ivit să fac altceva și asta fac de 21 de ani, probabil că trebuia să fac altceva de la început.

Advertisment

Cum ați făcut schimbul acesta, cum v-ați dat seama că sunteți făcut pentru altceva?

A fost o întâmplare, ca de obicei în viață, sunt răscruci unde alegi un drum. Eram medic în spital și s-a ivit o oportunitate, o cunoștință din România m-a rugat să o ajut, avea niște autocare. L-am ajutat cu scrisori, cu discuții și am intrat în zona aceasta. La un moment dat, am decis să mă duc în România, să facem ceva împreună. Eram medic, eram în Germania, aveam un copil de doi ani și am venit în România, am fost transportator în primă fază, apoi am făcut turism, a fost o schimbare de țară, de mentalitate, de meserie.

Cum ați găsit România atunci?

Am părăsit-o în 1982 și m-am întors în 1995 și era evident cu totul altă țară. Mai știam persoane, foștii mei colegi, rudele, care rămăseseră la fel, în rest, din România pe care o părăsisem eu nu mai rămăsese aproape nimic decât o bună parte din mentalitate, din păcate, mentalitate care se păstrează până astăzi. În rest, capitalism sălbatic, o zonă în care puteai să faci foarte multă treabă, cu foarte multe oportunități, ele sunt și astăzi, dar cu foarte multe probleme cum ar fi birocrația mare și mentalitatea dificilă. Eu am crezut că mă întorc într-o țară pe care o cunosc, ei bine, era cu totul altfel.

Spuneați că era un capitalism sălbatic, puteți să ne explicați ce s-a întâmplat în anii 1990 în mediul de afaceri din România?

Era perioada în care inflația era de 120% pe an, de 200% pe an. A fost o perioadă în care ni s-a luat valuta din conturi și ne-a fost transformată automat în lei. În timpul Guvernului Stolojan am trecut prin niște perioade extrem de dificile, momente în care nu puteam să schimbăm valută. Eu aveam datorii în străinătate în mărci, la firmele cu care colaboram și nu puteam să schimbăm valuta. Au fost niște momente de senzație, dacă stau să mă gândesc prin câte am trecut, acum îmi dau seama de ce nu mă mai poate da nimic pe spate. Indiferent ce mai trăiesc astăzi, nu mai sunt surprins.

A fost un antrenament bun pentru un antreprenor la început de drum.

Am descoperit de curând o definiție a antreprenorului – este persoana care se duce la o trambulină, sare în bazinul cu apă și constată că în bazin nu e apă. Trebuie să facă în așa fel încât să aterizeze în apă, fără să pățească ceva. Cam așa a fost pentru mine atunci, habar nu aveam management și economie și, uitându-mă în spate, îmi dau seama că a fost o inconștiență mare, dar tinerețea și aplombul au făcut să mă arunc. Iată că, între timp, am găsit apă în bazin.

Apoi piața s-a stabilizat și a venit boom-ul economic.

La noi boom-ul a venit după ce am intrat în UE, deci după 2007. Eu de când am intrat am fost pe un val ani de zile. Business nu știam eu să fac prea bine la început, dar m-a luat valul și am fost sus pe val până când au început problemele, prin 2005. Dificultățile s-au adâncit când a venit criza și până în 2010. De atunci, facem business mai conștient și cu totul altfel. Am înțeles ce înseamnă criză economică, am înțeles și ce înseamnă să arunci cu banii pe fereastră fără să-ți pese, cum se făcea înainte de 2008. Am luat măsuri și din 2010 creștem accelerat și am început să facem business corect, până atunci făceam business pe val, mergea orice.

Ce a însemnat intrarea în UE?

Intrarea în UE a fost foarte pozitivă pentru noi pentru că lumea a început să circule mai mult și fără restricții așa cum era înainte. În același timp, am beneficiat de pe urma legislației europene care presupune liberalizarea transportului.

Transportul aerian este o competiție pentru dumneavoastră.

Da, sigur că da, este o competiție cu care am dat mâna din prima clipă. La biroul meu au stat cei de la Wizz Air când au vrut să intre pe piață și ne-au propus să colaborăm. Dacă vă uitați și azi pe site-ul Wizz Air, noi suntem prima agenție de turism care este prezentă acolo ca modalitate de a cumpăra bilete Wizz Air. Low cost-ul ne concurează, dar în același timp noi suntem cei mai buni vânzători de low-cost din România. Ne-am dat seama că o parte din clientelă se va duce spre low-cost și am zis să le oferim noi posibilitatea asta de a circula. Când au început să intre ei pe piață, Eurolines era o companie cunoscută pentru transportul rutier, apoi a devenit o companie cunoscută pentru transport, rutier sau aerian. După aceea, am venit și cu partea de turism, iar astăzi, 90% din cifra noastră de afaceri e pe turism.

Ce destinații preferă românii care pleacă la muncă și românii care pleacă în străinătate?

Spania și Italia probabil că sunt cele mai solicitate destinații pentru românii care se duc la muncă, dar noi suntem puternici pe Germania. De asemenea, am intrat și pe Marea Britanie, și acolo este o creștere semnificativă.

Brexit-ul v-a afectat?

Nu, Brexit-ul nu există deocamdată.

Dar le-a afectat lira, i-a scăzut valoarea cu 30%.

O perioadă, dar nu cred că s-a întâmplat nimic senzațional cum nu se întâmplă nici cu Elveția. Eu cred că Marea Britanie va avea o înțelegere specială cu comunitatea europeană și nu se va simți nimic. A fost un semnal negativ de lipsă de unitate.

Atacurile teroriste au afectat transportul, turismul?

Transportul mai puțin, turismul a fost afectat destul de mult, Turcia de exemplu.

Dar Franța, Belgia?

Da, dar relativ puțin, oamenii care se duc la muncă nu amână, în partea de turism a scăzut cifra, însă. Probabil că va trebui să ne obișnuim cu gândul că există terorism. Singura alternativă la acest lucru este să ne închidem în casă, să nu mai ieșim pe stradă, adică exact ce vor teroriștii, să ne fie frică. Dar și în casă poate să vină cutremurul, eu nu cred că trebuie să ne lăsăm afectați. Din păcate însă, situația afectează mental oamenii într-un mod irațional.

Având în vedere pregătirea medicală pe care o aveți, v-ați gândit să investiți într-o clinică privată?

Mi-aș dori ca finalul activității mele să fie o clinică pe malul mării. Primul pas în acest sens deja l-am făcut, am investit într-un teren în Delta Dunării, se numește Green Village, poate voi face o clinică acolo. Nu mă gândesc acum să intru în competiție cu Medlife sau cu Regina Maria.

loading...
VEZI COMENTARII