Judecătorii CCR amână, pentru a doua oară, o decizie privind legea care îi interzice lui Dragnea să fie în Guvern-UPDATE

UPDATE: Președintele CCR, Valer Donreanu, a spus că judecătorii nu au putut ajunge la un consens, adăugând că este ”cea mai grea soluție” pe care Curtea a trebuit să o dea până acum, potrivit News.ro.

”S-a amânat pentru 4 aprilie pentru că nu am reuşit să ajungem la o soluţie. E nevoie de mai mult studiu. S-au avansat până acum mai multe soluţii, care niciuna dintre ele nu întrunea o majoritate decizională şi atunci acum ne-am cam apropiat de două variante care vor fi posibil de ajuns la o concluzie cu ele. E cea mai grea soluţie pe care am avut-o de dat până acum, pentru că problemele sunt mai ales de apreciere politică”, a spus Dorneanu.

Preşedintele Curţii a afirmat că au fost ridicate “foarte multe” probleme de drept, atât de oportunitate, cât şi de admisibilitate, problema fiind “delicată”. Dorneanu a spus însă că este de părere că pe 4 aprilie “90%” sigur vor veni cu o soluţie.

“Noi nu ne ghidăm neapărat duă presiunea mediatică, nici după cea politică, pentru că aceea există tot timpul, de fapt ambele există. Vrem întâi să fim împăcaţi cu conştiinţa noastră şi cu convingerea că soluţia pe care o dăm corespunde interpretării exacte a Constituiei şi sensului legiuitorului, în măsura în care el este în concordanţă cu principiile constituţionale”, a spus Dorneanu.

CCR dezbate sesizarea preşedintelui Klaus Iohannis privind noul Cod Rutier

Cristian Dide, unul dintre protestatarii care au mers după preşedintele CCR până la locuinţa acestuia, solicită…

UPDATE: Judecătorii Curții Constituționale au amânat marți, pentru a doua oară, un verdict privind legea de organizare și funcționare a guvernului care interzice persoanelor condamnate să facă parte din guvern, lege care l-a împiedicat pe liderul PSD Liviu Dragnea să devină premier. Termenul la care ar urma ca CCR să reia discuțiile este de 4 aprilie.

Curtea Constituţională a României este aşteptată să ia o decizie privind excepţia de neconstituţionalitate ridicată în luna ianuarie de Avocatul Poporului la Legea 90/2001. Această lege nu îi permite liderului PSD Liviu Dragnea, condamnat definitiv cu suspendare, să fie membru al Guvernului României.

„Cauza a fost amânată. Am dat termen pe 21 martie. Nu am reuşit să ajungem la o soluţie. Am simţit nevoia să aprofundăm mai bine cauza şi să analizăm cea mai bună dintre variantele care s-au discutat astăzi, care sunt mai multe”, a precizat preşedintele CCR, Valer Dorneanu, în data de 7 martie.

El a spus că nu au existat presiuni politice nici în această speţă, nici în altele şi că s-au evocat mai multe variante de decizie, „într-un fel, în altul”.

„Propria practică a CCR se va găsi în soluţia finală. Bineînţeles că am pornit şi de la practica noastră, şi de la CEDO şi am avut un material documentar de la foarte multe ţări din Europa cu privire la modul cum reglementează această problemă şi am avut şi literatură juridică şi de toate”, a mai spus Dorneanu.

CCR va decide, aşadar, marţi excepţia de neconstituţionalitate ridicată în luna ianuarie de Avocatul Poporului la Legea 90/2001, care nu îi permite liderului PSD Liviu Dragnea să fie membru al Guvernului din cauza condamnării definitive cu suspendare.

Dragnea a declarat, în repetate rânduri, că această lege este una „profund neconstituţională”. De asemenea, liderul PSD a subliniat că nu a solicitat funcţia de premier pentru sine, deşi i s-ar fi cuvenit, din cauza acestei legi, el folosind un termen destul de controversat la acel moment, respectiv „deocamdată”.

Avocatul Poporului a atacat, pe 5 ianuarie, la CCR legea care nu îi permite lui Liviu Dragnea să fie membru al Guvernului.

Avocatul Poporului susţine că în efectuarea analizei de neconstituţionalitate s-a constatat “lipsa de coerenţă legislativă în stabilirea unor criterii de integritate clare, obiective şi general valabile pentru ocuparea funcţiilor aparţinând celor trei puteri organizate în cadrul democraţiei constituţionale, aspect de natură să aducă atingere principiului echilibrului puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţie, precum şi prevederilor art. 16 alin. (3) din Constituţie referitoare la ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice ”în condiţiile legii”;

Astfel, instituţia susţine că în legislaţia internă există diferenţe de tratament juridic în ceea ce priveşte condiţiile de ocupare a demnităţilor din cadrul puterii executive.

“Pentru îndepărtarea viciului de neconstituţionalitate şi pentru a da expresie principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, asigurând deplina efectivitate a textului constituţional, legiuitorul, în cadrul marjei sale de apreciere, va trebui să reexamineze dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 90/2001 în sensul identificării unui raport de proporţionalitate între condiţiile ocupării unei funcţii publice şi scopul urmărit prin soluţia legislativă şi anume exercitarea funcţiei de membru al Guvernului de către o persoană desemnată să pună în aplicare Programul de guvernare acceptat de Parlament”, explică Avocatul Poporului.

Instituţia a avut în vedere şi lipsa de previzibilitate a sintagmei ”nu au suferit condamnări penale” din cuprinsul legii.

“Cu referire la principiul previzibilităţii, în jurisprudenţa sa (Decizia nr. 489/2016), Curtea Constituţională a reţinut că, ”potrivit Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în cadrul soluţiilor legislative adoptate trebuie să se realizeze o configurare explicită a conceptelor şi noţiunilor folosite în noua reglementare, care au un alt înţeles decât cel comun, pentru a se asigura astfel înţelegerea lor corectă şi a se evita interpretările greşite (art. 25), iar, “dacă o noţiune sau un termen nu este consacrat” sau poate avea înţelesuri diferite, semnificaţia acestuia în context se stabileşte prin actul normativ ce le instituie, în cadrul dispoziţiilor generale sau într-o anexă destinată lexicului respectiv şi devine obligatorie pentru actele normative din aceeaşi materie. Chiar prin raportare la prevederile Codului penal referitoare la pedepsele complementare, sintagma ”nu au suferit condamnări penale” poate suporta interpretări diferite (în sensul de a stabili dacă prevederea legală criticată se aplică pentru orice condamnare penală sau doar pentru cele în care s-a pronunţat o hotărâre judecătorească prin care s-a dispus ca pedeapsă complementară interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, prevăzută de art. 66 lit. b) din Codul penal”, mai explică instituţia.

Un alt aspect avut expus de Avocatul Poporului se referă la lipsa unui tratament juridic diferenţiat între “persoanele condamnate pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie, pe de o parte, şi persoanele condamnate pentru infracţiuni săvârşite din culpă, pe de altă parte, aspect ce atrage încălcarea art. 16 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie, precum şi a art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenţie, art. 2 pct. 1 şi art. 21 pct. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 2 pct. 1, precum şi art. 25 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice”.

(Mediafax)