Curtea Constituțională a României (CCR) consideră că interdicția ca persoanele condamnate să facă parte din Guvern trebuie să înceteze, conform legislației în vigoare, în caz de reabilitare, dezincriminare sau amnistie. Această precizare este făcută în motivarea deciziei CCR asupra legii 90/2001 de organizare și funcționare a Guvernului care fusese atacată la Curte de către Avocatul Poporului. Judecătorii, după mai multe ședințe, au stabilit în 4 mai că sesizarea Avocatului Poporului este inadmisibilă, iar legea a rămas în forma sa inițială, conținând interdicția ca cei condamnați să facă parte din Executiv. Totuși, într-o opinie separată, președintele CCR Valer Dorneanu și alți doi judecători au pledat pentru admiterea excepției de neconsituționalitate ridicate de Avocatul Poporului. Președintele PSD, Liviu Dragnea, nu a putut deveni premier pentru că este condamnat definitiv în Dosarul Referendumului.
Potrivit CCR, Parlamentului, președintelui României sau Guvernului le revine, după caz, competența de a decide asupra legii care a fost atacată de Avocatul Poporului.
Opinia separată a președintelui Valer Dorneanu este semnată și de judecătorii Marian Enache și Simona-Maya Teodoroiu și argumentul lor este că politicienii răspund în fața electoratului. ”Dată fiind natura acestor funcţii de reprezentare la nivel de Guvern, desemnate de regulă, de majorităţi politice care au o pondere determinantă în cadrul autorităţii legislative, şi care aprobă printr-un vot politic, atât programul de guvernare, cât şi nominal lista membrilor Guvernului, libertatea politică de a constitui Programul de Guvernare şi de a vota membrii Guvernului este supusă în primul rând filtrului autorităţii de desemnare şi de votare, cât şi judecăţilor de valoare a opiniei publice şi a corpului electoral care îşi pot exprima poziţiile şi optica, prin exercitarea dreptului de vot, a dreptului de a alege”, se arată în opinia separată semnată de cei trei, în frunte cu președintele CCR.
Pe de altă parte, Livia Stanciu semnează și ea o altă opinie separată în care argumentează exact în sensul opus celor enunțate de Dorneanu și își explică punctul de vedere prin faptul că: ”reabilitarea, ca și amnistia, prescripția și alte cauze care înlătură aplicarea, executarea și consecințele pedepsei, reprezintă o renunțare din partea societății (statului) – pentru rațiuni conforme scopului represiunii – la măsurile de precauție luate față de fostul condamnat. Aceasta nu înseamnă însă și îndreptățirea de a ocupa funcții de demnitate publică, unde exigențele de integritate trebuie aplicate în cel mai înalt grad”. Stanciu critică și precizarea potrivit căreia Parlamentului i-ar reveni competența de a reglementa situația.
Dincolo de opiniile separate, motivarea deciziei plenului Curții precizează că persoanele condamnate penal scapă de interdicție în caz de reabilitare sau amnistie. ”Apare cu evidență că, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, sintagma > încetează să mai constituie o interdicție la dobândirea calității de membru al Guvernului în ceea ce privește persoanele care cad sub incidența/sunt beneficiare ale unei legi de dezincriminare sau de amnistie sau care au fost reabilitate printr-o hotărâre judecătorească definitivă, persoane cu privire la care condamnarea penală încetează să mai producă efectele extrapenale prevăzute de lege. Orice altă interpretare dată sintagmei > din cuprinsul art.2 din Legea nr. 90/2001 ar fi contrară literei și spiritului Constituției”, se arată în motivarea deciziei CCR.
Referitor la aspectele de neconstituționalitate formulate de Avocatul Poporului cu privire la consecințele extrapenale derivate dintr-o hotărâre judecătorească de condamnare, CCR a reținut că acestea nu constituie “veritabile critici de neconstituționalitate”, întrucât își găsesc rezolvarea prin aplicarea unor prevederi din Codul penal.
Curtea Constituțională mai consideră că legiuitorul este cel care conferă instituției reabilitării, o cauză legală și personală de înlăturare a consecințelor condamnării, efecte ce constau în încetarea decăderilor și interdicțiilor, precum și a incapacităților care rezultă din condamnare.
“Cu alte cuvinte, consecințele extrapenale ale condamnării se produc atâta vreme cât nu a intervenit reabilitarea de drept sau judecătorească a persoanei fizice. Reabilitarea judecătorească (facultativă) constituie forma tipică a reabilitării, care se poate obține, la cerere, prin hotărârea instanței de judecată (…), în urma verificării îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege, având ca efect înlăturarea consecințelor condamnării. (…) Efectele reabilitării se produc pentru viitor. Înlăturarea consecințelor condamnării vizează nu numai materia dreptului penal (…), ci și consecințele extrapenale care au derivat din condamnare, decăderile, interdicțiile sau incapacitățile încetând odată cu rămânerea definitivă a hotărârii de reabilitare”, se mai menționează în motivare.
CCR a respins pe 4 mai, ca inadmisibilă, sesizarea Avocatului Poporului referitoare la articolul care interzice persoanelor condamnate să fie membri ai Guvernului, deoarece motivele invocate constituie atât probleme de aplicare și interpretare a legii, cât și aspecte de legiferare.